ICCJ. Decizia nr. 892/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 892
Dosar nr. 559/54/2007
Şedinţa publică din 13 februarie 2008
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 6 aprilie 2006 sub nr. 1888/CIV/2006, reclamanta I.M. a solicitat în contradictoriu cu Primarul comunei Afumaţi, anularea dispoziţiei nr. 167/2006 emisă de acesta în baza Legii nr. 10/2001 şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii prin care să i se acorde măsuri reparatorii în natură, prin atribuirea unei suprafeţe de teren de acelaşi fel cu cel deţinut, în suprafaţă de 1 ha, cumpărat de defunctul său soţ, precum şi măsuri reparatorii prin echivalent, pentru magaziile de cereale şi anexele gospodăreşti, edificate pe teren şi demolate.
În motivarea contestaţiei se arată că în mod nejustificat prin dispoziţia 167/2006 i-a fost respinsă notificarea pe motiv că nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, deşi prin sentinţa civilă nr. 75/2005, rămasă definitivă şi irevocabilă, fusese obligat să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra notificării vizând măsurile reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 1 ha, situat în zona Halta Boureni şi construcţiile edificate pe acesta, instanţa reţinând în considerentele sentinţei calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită.
Contestatoarea a mai arătat că terenul a aparţinut soţului său I.A. (decedat), în temeiul contractului de vânzare-cumpărare înregistrat la Grefa Tribunalului Dolj, secţia a III-a, sub nr. 1779 din 11 aprilie 1940, pe care acesta a edificat anterior preluării imobilului de către stat magazii şi anexe gospodăreşti, a căror existenţă a fost atestată prin convenţia legalizată la data de 19 iunie 1942 şi prin adresa nr. 8199/1969 a I.V.C. Dolj.
În urma probatoriilor administrate, Tribunalul Dolj prin sentinţa civilă nr. 1385 din 31 octombrie 2006 a admis cererea formulată de reclamanta I.M. şi a anulat dispoziţia nr. 167 din 21 martie 2006 emisă de primarul comunei Afumaţi, constatând calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru terenul în suprafaţă de 1 ha, situat în zona Halta Boureni şi construcţiile edificate pe acesta, ulterior demolate.
Pentru a pronunţa această soluţie s-au avut în vedere statuările sentinţei civile nr. 75 din 22 februarie 2002 a Tribunalului Dolj, prin care primarul comunei Afumaţi a fost obligat să se pronunţe asupra notificării, vizând măsurile reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţa de 1 ha, situat în zona Halta Boureni şi a construcţiilor edificate pe acest teren.
Cu înscrisurile aflate la dosar, reclamanta şi-a probat legitimarea de persoană îndreptăţită în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, în calitate de succesoare a defunctului său soţ în al cărui patrimoniu era încorporat dreptul de proprietate asupra terenului de 1 ha în zona Halta Boureni (în temeiul contractului de vânzare-cumpărare 1779 din 11 aprilie 1940 înregistrat la grefa Tribunalului Dolj) precum şi asupra construcţiilor preluate în 1948 de către Sfatul Popular al comunei Boureni şi predate Bazei de recepţie Boureni.
Instanţa a mai reţinut, contrar susţinerilor pârâtei, că terenul de 1 ha nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii fondului funciar, ceea ce justifică acordarea măsurilor reparatorii atât pentru teren cât şi pentru construcţiile existente pe acesta. Ca urmare, pârâtul a fost obligat la emiterea unei dispoziţii motivate de acordare a măsurilor reparatorii pentru teren şi construcţiile aflate pe acesta.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 418 din 4 aprilie 2007 a admis apelul primarului comunei Afumaţi şi a schimbat sentinţa 1385 din 31 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj în sensul obligării primarului la emiterea unei dispoziţii de acordare a despăgubirilor numai pentru construcţiilor demolate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că terenul în litigiu nu se afla în anul 2001 şi nu se află nici în prezent în patrimoniul primăriei Afumaţi, astfel că aceasta nu are calitatea de unitate deţinătoare şi deci nici obligaţii în legătură cu acest bun, derivând din Legea nr. 10/2001.
Pentru acest bun notificarea urmează să fie trimisă de primăria Afumaţi către unitatea deţinătoare, spre competentă soluţionare.
Sentinţa civilă nr. 75/2005 prin care primarul comunei Afumaţi a fost obligat să se pronunţe prin dispoziţie asupra notificării reclamantei, nu prezintă relevanţă, întrucât una din rezolvările care putea fi dată prin această dispoziţie era aceea de a înainta notificarea către adevărata unitate deţinătoare, pentru teren.
Construcţiile aparţinând soţului reclamantei fiind demolate, restituirea acestora se face numai prin echivalent, sens în care primarul a fost obligat la emiterea unei dispoziţii motivate.
Împotriva deciziei 418/2007 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs în termenul legal, reclamanta I.M., invocând nulităţile prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Considerând vădit nelegală Decizia atacată, recurenta arată că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Faţă de statuările deciziei, cum că recurenta nu şi-a probat legitimarea de persoană îndreptăţită şi că terenul în suprafaţă de un hectar nu i-a fost restituit în baza legii fondului funciar, instanţa avea obligaţia de a se pronunţa cu privire la aceste motive invocate, care s-au dovedit neîntemeiate.
Primarul avea obligaţia de a se pronunţa prin dispoziţie motivată în privinţa măsurilor reparatorii aferente terenului şi construcţiilor, întrucât sub acest aspect operează autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 75/2005, astfel că instanţa nu se mai putea pronunţa cu privire la persoana care urmează să soluţioneze notificarea.
Pe de altă parte, în situaţia în care pârâtul nu putea soluţiona notificarea în ceea ce priveşte terenul de un ha, trebuia să înainteze notificarea şi actele însoţitoare unităţii deţinătoare şi să o înştiinţeze pe notificatoare.
Recursul este întemeiat.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 10/2001, de regulă imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar în temeiul art. 25 din lege, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau după caz prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
În situaţia în care persoana juridică notificată deţine numai în parte bunurile solicitate, Decizia de retrocedare se va emite numai pentru partea din imobil pe care o deţine şi totdeodată va comunica persoanei îndreptăţite datele privind deţinătorul celeilalte părţi din imobilul solicitat, pentru ca persoana îndreptăţită să fie în măsură să înainteze notificarea în termenul legal (art. 25 din Legea nr. 10/2001) entităţii deţinătoare indicată.
În speţă, instanţa de apel fără suport probator a concluzionat că terenul în suprafaţă de un hectar nu este deţinut de Primăria Afumaţi, dispunând obligarea acestuia la emiterea dispoziţiei numai pentru construcţiile aflate pe teren, în contradicţie cu considerentele deciziei, în care se menţiona că pentru acest bun primăria urmează să înainteze notificarea unităţii deţinătoare, spre competentă soluţionare.
Instanţa nu s-a preocupat, pentru soluţionarea legală a cauzei, să identifice amplasamentul terenului faţă de precizarea făcută de reclamantă în notificare, cum că localizarea este descrisă în actul de vânzare-cumpărare şi nici nu a stabilit deţinătorul actual al terenului, avându-se în vedere succesiunea în timp a deţinătorilor acestuia, aşa cum rezultă din adresa 8199/1969 şi minuta din 14 februarie 1975.
Instanţa nu a stabilit dacă terenul în litigiu este situat în intravilanul sau extravilanul localităţii şi dacă a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar, faţă de faptul că reclamanta deţine titlul de proprietate 1648-44681 din 11 aprilie 2002 în care apare o suprafaţă de teren de 1 ha în extravilan.
Raportat la amplasamentul acestui teren din titlu de proprietate, expertul topo va stabili dacă acest teren se identifica cu acela din litigiu sau este un alt teren.
Numai prin lămurirea acestor aspecte se va putea stabili dacă în privinţa acestui teren sunt incidente dispoziţiunile Legii nr. 10/2001 sau este exceptat de la aplicarea legii potrivit art. 8 şi dacă este posibilă acordarea măsurilor reparatorii în natură ori prin echivalent, precum şi entitatea ţinută a le acorda.
Întrucât aspectele evidenţiate, esenţiale în soluţionarea legală a cauzei echivalează cu nerezolvarea fondului acesteia, în temeiul art. 313 C. proc. civ. se impune admiterea recursului declarat de reclamanta I.M. şi casarea deciziei 418 din 4 aprilie 2007 cu trimitere la Curtea de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I.M. împotriva deciziei nr. 418 din 4 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceiaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1029/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 8127/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
