ICCJ. Decizia nr. 1051/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1051
Dosar nr. 10951/1/200.
Şedinţa publică din 18 februarie 2008
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea înregistrată la Prefectura judeţului Prahova sub nr. 823 din 10 august 2001, reclamantele B.F. şi P.M. au cerut, în temeiul Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii constând în :
- contravaloarea imobilului situat în comuna Scorţeni, satul Bordeni;
- contravaloarea terenului aferent în suprafaţă de 7202,6 mp;
- contravaloarea imobilului existent, chiar dacă prezintă o uzură;
- contravaloarea bunurilor imobile ce au fost demolate :
- contravaloarea bunurilor mobile care, prin încorporare, au
devenit imobile.
Soluţionând notificarea, Primarul comunei Scorţeni, prin dispoziţia nr. 488 din 8 octombrie 2004, a respins notificarea înregistrată sub nr. 823 din 10 august 2001.
Adresându-se Tribunalului Prahova, la 10 noiembrie 2004, reclamantele P.M. şi B.F. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 488 din 8 octombrie 2004 emisă de Primarul comunei Scorţeni solicitând anularea dispoziţiei şi plata unor despăgubiri pentru bunurile preluate de la autorii reclamantelor şi anume: patru grajduri, una casă compusă din trei camere, patru magazii, un şopron şi un cazan de ţuică.
La data de 7 ianuarie 2005, V.N.G., V.S., C.E., D.S. şi B.M. au formulat o „cerere de intervenţie în nume colectiv" solicitând aceleaşi drepturi ca şi reclamantele şi susţinând că au formulat aceleaşi pretenţii printr-o notificare înregistrată sub nr. 241/2001.
Prin încheierea din 7 ianuarie 2005, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins cererea de intervenţie „în nume colectiv" cu motivarea că dispoziţia nr. 488/2004 emisă de Primarul comunei Scorţeni priveşte numai pe reclamantele contestatoare.
La data de 15 aprilie 2005, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu C.S.Ş. solicitând anularea dispoziţiilor nr. 488/2004 şi nr. 19/2005 şi acordarea despăgubirilor pentru imobilele menţionate în cererea de chemare în judecată introdusă de reclamante. Intervenientul a arătat, în cuprinsul cererii, că, alături de ceilalţi contestatori, este îndreptăţit la măsuri reparatorii, în înţelesul Legii nr. 10/23001, deoarece cu toţii sunt moştenitori ai fostului proprietar, defunctul V.N.N.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 999 din 11 noiembrie 2005, a respins atât acţiunea (contestaţia) formulată de reclamantele P.M. şi F.B. cât şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C.S. Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul a respins şi contestaţia conexă (dosarul nr. 934/2005) formulată de V.N.G., D.S. şi C.E. împotriva dispoziţiei nr. 19 din 21 ianuarie 2005 emisă de Primăria comunei Scorţeni ca fiind rămasă fără obiect. Prin această din urmă dispoziţie a fost respinsă solicitarea petiţionarilor V.G., C.E., B.M., V.S., D.S., B.F. şi P.M. de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilele demolate ulterior exproprierii bunurilor fostului proprietar V.N.N.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 99 din 24 mai 2006, a respins ca nefondate apelurile declarate de B.F., P.M., V.N.G., C.E. şi D.S. împotriva sentinţei civile nr. 999/2005 a Tribunalului Prahova.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamanţii P.M., B.F. şi V.N.G.
Prin recursul declarat, reclamanta P.M. a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. susţinând, în esenţă, că împreună cu reclamanta B.F., este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, aşa încât acţiunea trebuia admisă aşa cum a fost formulată.
La rândul său, reclamanta B.F., prin recursul declarat, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat să fie casate atât hotărârea instanţei de apel cât şi hotărârea primei instanţe, şi rejudecând pricina să-i fie acordate despăgubiri pentru construcţiile anexe şi pentru bunurile mobile menţionate în cererea de chemare în judecată.
Reclamantul V.N.G. a arătat prin recursul declarat că se consideră „frustrat de drepturile privind despăgubirile ce i se cuvin" de pe urma izgonirii din casă a bunicului său V.N.N. Prin acest recurs nu a fost precizat niciunul din motivele de nelegalitate reglementate prin art. 304 C. proc. civ., iar recurentul nu şi-a completat motivarea iniţială a acestei căi de atac.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile care au fost preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din această lege, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, de prevederile legii beneficiind şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
În prezentul litigiu au fost cerute măsuri reparatorii, în înţelesul Legii nr. 10/2001, pentru imobilele, teren şi construcţii, situate în comuna Scorţeni, care au fost preluate în mod abuziv de la fostul proprietar V.N.N. Atât reclamantele cât şi intervenienţii se consideră îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în calitate de moştenitori ai fostului proprietar.
Printr-o notificare înregistrată sub nr. 241 din 20 iunie 2001, reclamantele şi intervenienţii C.E., B.M., V.S., D.S. şi V.G. au cerut restituirea în natură a imobilelor constând în teren şi construcţii. Această notificare (fila 59 din dosarul primei instanţe) a fost, însă, semnată doar de reclamantele B.F. şi P.M.
Notificarea din 20 iunie 2001 a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 352 din 7 decembrie 2002 emisă de primarul comunei Scorţeni în sensul că a fost respinsă cererea de restituire în natură şi s-a propus acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent.
Printr-o altă dispoziţie, nr. 63 din 30 ianuarie 2004, emisă tot de primarul comunei Scorţeni, s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 7000 mp şi a casei cu 5 camere şi anexe către B.F., P.M., C.E., B.M., V.S., D.S. şi V.G.
Primarul comunei Scorţeni a mai emis o dispoziţie, nr. 19 din 21 ianuarie 2005, prin care a fost respinsă cererea formulată de cele două reclamante şi de cei cinci intervenienţi pentru acordarea unor despăgubiri băneşti cu privire la celelalte bunuri (mobile şi imobile demolate) preluate în anul 1949 de la fostul proprietar V.N.N.
Dispoziţia nr. 19 din 21 ianuarie 2005 emisă de primarul comunei Scorţeni a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 496 din 11 mai 2005 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1006 din 6 octombrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Prin dispoziţia nr. 488 din 8 octombrie 2004 emisă de primarul comunei Scorţeni, contestată în prezentul litigiu, a fost respinsă notificarea din 10 august 2001, formulată de cele două reclamante. Respingerea notificării a fost motivată arătându-se că terenul de 7000 mp şi construcţia (fosta casă de locuit) au fost restituite în natură moştenitorilor prin dispoziţia nr. 63 din 30 ianuarie 2004, iar cu privire la celelalte bunuri (grajduri, coteţe, magazie, polată, mobile încorporate, alte terenuri) s-a arătat că nu s-a dovedit preluarea, administrarea şi demolarea de către comuna Scorţeni, terenurile agricole au un regim juridice reglementat prin Legea fondului funciar, iar terenul petrolifer este deţinut de o societate comercială.
Nu sunt întemeiate susţinerile făcute prin recursurile declarate de reclamantele B.F. şi P.M. că instanţa trebuia să dispună acordarea unor măsuri reparatorii pentru construcţiile anexe care au fost demolate şi pentru bunurile mobile încorporate. Instanţa de apel, ca de altfel şi prima instanţă „a motivat făcând trimitere la toate probele administrate, că nu există dovezi că aceste bunuri ar fi fost preluate, demolate ori deţinute o perioadă de timp de către unitatea notificată. În atare situaţie, nu existau temeiuri de fapt pentru ca instanţa să dispună, pentru aceste bunuri, măsuri reparatorii constând în despăgubiri. Pe parcursul procesului, atât în faţa primei instanţe cât şi în instanţa de apel, pârâta comuna Scorţeni s-a apărat că nu a deţinut niciodată bunurile imobile anexe şi imobilele încorporate, aşa încât această deţinere fiind discutată în contradictoriu de părţi, nu se poate reproşa instanţei că nu a pus în discuţia părţilor apărarea respectivă.
Cu privire la recursul declarat de V.N.G. se constată că, prin acest recurs, nu a fost precizat niciun motiv de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa de apel. Susţinerea făcută de acest recurent, că se consideră frustrat de drepturile ce i se cuvin de pe urma izgonirii din casă a bunicului său, nu face posibilă încadrarea într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Instanţa de recurs nu constată nici existenţa unui motiv de nelegalitate de ordine publică apt să poată fi invocat din oficiu.
Decizia instanţei de apel cuprinde motivele pe care se sprijină şi care nu sunt contradictorii, iar instanţa nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii. Decizia instanţei de apel a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
În consecinţă, recursurile exercitate în cauză vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanţii V.N.G., P.M. şi B.F. împotriva deciziei nr. 99 din 24 mai 2006 pronunţată de Cutea de Apel Ploieşti, Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1107/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1022/2008. Civil → |
|---|
