ICCJ. Decizia nr. 1107/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1107
Dosar nr. 3433/110/200.
Şedinţa publică din 20 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii N.E. şi P.C. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul municipiului Bacău şi Consiliul local al municipiului Bacău, solicitând Tribunalului Bacău, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată la data de 22 noiembrie 2004, obligarea pârâţilor la retrocedarea suprafeţei de cca. 600 mp teren situat în Bacău.
În motivarea acţiunii întemeiată pe prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, reclamanţii au arătat că prin Decretul nr. 394/1988 le-a fost expropriat imobilul situat la adresa menţionată, compus din teren în suprafaţă de 2310 mp şi casă de locuit şi că pe o suprafaţă de cca. 1500 mp s-au construit blocuri, diferenţa fiind liberă şi neafectată de alte lucrări de utilitate publică.
Cererea a fost iniţial înregistrată pe rolul secţiei comerciale şi contencios administrativ a instanţei, care s-a desesizat şi a înaintat dosarul la secţia civilă.
Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 187 din 30 martie 2005, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pus în discuţia părţilor din oficiu şi a respins acţiunea în baza acestei excepţii, motivat de faptul că reclamanţii au avut deschisă procedura de retrocedare prevăzută de Legea nr. 10/2001, de care nu au uzat, prevederile Legii nr. 33/1994 nefiind aplicabile.
Urmare a admiterii apelului declarat de reclamanţi, Curtea de Apel Bacău (Decizia nr. 556 din 21 noiembrie 2005) a desfiinţat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacău, statuând, în esenţă, că Legea nr. 33/1994 este o lege organică, având prioritate faţă de Legea nr. 10/2001 care este o lege ordinară specială cu caracter reparator şi că sancţiunea prevăzută de art. 35 din Legea nr. 33/1994 rămâne în continuare aplicabilă în situaţia în care se dovedeşte lipsa de interes a beneficiarului exproprierii fără de bunul expropriat.
Prin sentinţa civilă nr. 1459/D din 1 noiembrie 2006, pronunţată în fond după desfiinţare, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis acţiunea, dispunând obligarea pârâţilor la restituirea către reclamanţi a suprafeţei de 600,77 mp teren, individualizat conform schiţei anexă la raportul de expertiză efectuat de expert S.Ş.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de Primarul municipiului Bacău, potrivit deciziei nr. 283 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Pentru a adopta această soluţie, instanţele anterioare au reţinut că din terenul proprietatea reclamanţilor, de 2360 mp, expropriat în vederea construirii de blocuri de locuinţe, suprafaţa de 600,77 mp este liberă, neocupată de reţele tehnico-edilitare, respectiv nu a mai fost folosită în scopul exproprierii avut în vedere prin Decretul nr. 394/1988, astfel că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Susţinerea formulată prin motivele de apel, în sensul că terenul restituit este afectat de lucrări tehnico-edilitare, respectiv un spaţiu de joacă pentru copii, a fost apreciată neîntemeiată, cu motivarea că nu poate fi considerată lucrare tehnico-edilitară amplasarea de către „locatari" pe teren a două leagăne, trei băncuţe şi o groapă de nisip.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost înlăturată, instanţa de apel făcând trimitere la Decizia nr. VI/1999 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, Secţiile Unite, în recursul în interesul legii privind aplicabilitatea art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a legii.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Primarul municipiului Bacău şi Consiliul local Bacău, criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- Acţiunea întemeiată pe Legea nr. 33/1994 este inadmisibilă, sens în care s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 53 din 4 iunie 2007 dată în interesul legii.
- S-a apreciat nelegal ca fiind îndeplinite condiţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, întrucât, chiar dacă terenul este aparent liber, el a fost întrebuinţat în scopul exproprierii într-un an de la preluare, scopul fiind acela de a construi un spaţiu de joacă, devenit în Decretul nr. 394/1988 „lucrări tehnico-edilitare".
- Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de aderare la apel formulată de Consiliul local Bacău.
Cu privire la acest ultim motiv de recurs, la termenul de dezbateri, reprezentantul în instanţă al recurenţilor a precizat că nu înţelege să îl mai susţină.
Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate de recurenţi şi în funcţie de dovezile administrate la care se face trimitere prin motivele de recurs, Curtea constată următoarele:
Motivul privind inadmisibilitatea acţiunii întemeiate pe prevederile Legii nr. 33/1994 nu poate face obiectul analizei instanţei de control judiciar în actuala etapă procesuală, în condiţiile în care hotărârea judecătorească prin care această excepţie, reţinută în primă instanţă în primul ciclu procesual, a fost respinsă cu consecinţa admiterii apelului formulat de reclamanţi, desfiinţării sentinţei nr. 187/2005 şi trimiterii cauzei spre evocarea fondului la tribunal, nu a fost recurată de pârâţii chemaţi în judecată.
Decizia prin care Curtea de Apel Bacău a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor a fost pronunţată la data de 21 noiembrie 2005, după modificarea art. 297 C. proc. civ. prin Legea nr. 219/2005.
În condiţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. (în redactarea în vigoare la data admiterii apelului reclamanţilor şi a desfiinţării sentinţei pronunţată de tribunal în baza excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată) şi ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată în apel în primul ciclu procesual era supusă recursului, cale de atac care însă nu a fost exercitată de către pârâţi.
Dacă împotriva deciziei prin care, admiţându-se apelul, a fost desfiinţată sentinţa primei instanţe, nu s-a exercitat calea de atac a recursului, conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., această hotărâre a devenit irevocabilă.
Or, în prezentul litigiu, Decizia nr. 556 din 21 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău nu a fost recurată, intrând în puterea lucrului judecat soluţia respingerii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii introductive.
Recursul este fondat în limita celui de-al doilea motiv invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Situaţia reglementată prin art. 35 din Legea nr. 33/1994 are în vedere efectele nefinalizate după emiterea actelor de expropriere întemeiate pe dispoziţii legale anterioare acestei legi.
Art. 35 din Legea nr. 3371994 condiţionează restituirea către foştii proprietari a imobilelor expropriate de neînceperea lucrărilor pentru efectuarea cărora s-a dispus exproprierea.
În prezenta cauză, reclamanţilor le-a fost expropriat imobilul compus din 2360 mp şi construcţie.
Casa a fost demolată, pe o parte din teren s-au edificat blocuri de locuinţe şi căi publice de acces iar, conform raportului de expertiză întocmit în primă instanţă, pe terenul revendicat prin acţiunea promovată de reclamanţi (600,77 mp) a fost amenajat un loc de joacă pentru copii.
Astfel zona din care face parte şi terenul în litigiu este sistematizată şi utilizată conform scopului de utilitate publică pentru care a fost emis Decretul nr. 394/1988, respectiv „realizarea unui număr de apartamente şi a lucrărilor tehnico-edilitare aferente".
Faptul că prin construcţia blocurilor de locuinţe nu a fost ocupată întreaga suprafaţă de teren expropriată nu înseamnă că terenul nu ar fi fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
În toate cazurile, blocurile de locuinţe se proiectează şi se construiesc cu păstrarea unor distanţe oarecare între ele (care variază conform proiectelor de sistematizare), suprafeţele rămase între blocuri nefiind susceptibile de a fi retrocedate foştilor proprietari, ele fiind folosite ca spaţii verzi sau pentru diferite utilităţi publică, în speţă pentru amenajarea unui spaţiu de joacă, cu leagăne, bănci, groapă de nisip protejată cu pereţi din scânduri).
Spaţiul astfel amenajat se încadrează în categoria lucrărilor tehnico-edilitare aferente ansamblului de locuinţe şi, în mod evident, constituie o lucrare de utilitate publică, aprecierea contrară a instanţelor anterioare nefiind justificată.
Împrejurarea afirmată de instanţa de apel, în sensul că cei care au amenajat spaţiul de joacă sunt „locatarii" se bazează pe menţiunea făcută de expert, conform căreia „Din declaraţiile celor prezenţi la expertiză locul de joacă (...) a fost făcut de către locatarii din zonă".
Or, în preambulul raportului de expertiză se precizează că la efectuarea verificărilor în teren au participat reclamanţii N.E. şi P.C., lipsind pârâţii, ceea ce înseamnă că reclamanţii au comunicat instanţei prin intermediul expertului o anumită situaţie de fapt considerată de ei a le fi favorabilă, iar instanţele au transformat acest mod de comunicare într-un mijloc de probă, contrar oricărei norme procedurale aplicabilă în materie de probaţiune.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să modifice Decizia atacată, în sensul admiterii apelului şi al schimbării în tot a sentinţei, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Bacău şi Consiliul Local al Municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 283 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Bacău şi schimbă sentinţa nr. 1459/D din 1 noiembrie 2006 a Tribunalului Bacău: respinge acţiunea formulată de reclamanţii N.E. şi P.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1180/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1051/2008. Civil → |
|---|
