ICCJ. Decizia nr. 1704/2008. Civil
| Comentarii |
|
Cu notificările nr. 1514, 1515 și 1516/2001, petenta C.R.I. a cerut acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 410 mp situate în str. C. nr. 127 și nr. 129 (în calitate de unică moștenitoare a surorii sale, M.M.), pentru o construcție și 445 mp situate în str. T. nr. 3 (fost nr. 7), pe care Ie-a deținut în proprietate personală (conform actului de donație autentificat sub nr. 1100 din 7 decembrie 1944) și pentru suprafața de 1100 mp teren și construcțiile situate în str. T. nr. 6-8 (în calitate de unică moștenitoare a părinților săi).
Pentru aceleași suprafețe de teren de 445 mp, 410 mp și 1100 mp și construcțiile care au fost edificate pe o parte dintre acestea petenta a formulat și notificarea nr. 2285/2001(fila 11 dosar), ca o revenire la cele formulate anterior.
Prin dispoziția nr. 3391 din 29 decembrie 2004, Primarul Municipiului Pitești a respins cererea de restituire a celor 3 suprafețe de teren (1100 mp, 410 mp și 445 mp) reținând că petenta I.C. a renunțat la moștenirea tatălui său M.F.H., proprietarul acestor imobile, caz în care, aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/20 ianuarie
Prin contestația înregistrată la 1 februarie 2005 reclamanta I.C. a cerut anularea dispoziției și restituirea, în natură, a celor 3 suprafețe de teren mai sus arătate precum și a suprafeței de 4000 mp teren situat în str. T. f.n.
în motivarea cererii, reclamanta a reiterat aspectele de fapt evidențiate și în notificări și a susținut că atâta timp cât cele 3 suprafețe de teren mai sus arătate, precum și suprafața de 4000 mp teren, nu sunt cuprinse în certificatul de moștenitor nr. S/72 din 9 februarie 1972, în care apare ca renunțătoare la succesiune, este îndreptățită să solicite restituirea acestora în procedura Legii nr. 10/20 ianuarie
Prin sentința civilă nr. 166 din 28 septembrie 2006, Tribunalul Argeș a respins contestația.
în motivarea sentinței instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada acceptării succesiunii autorilor invocați, M.H., tatăl său, și M.M., sora sa, caz în care, fiind străină de succesiunile acestora nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 și, pe cale de consecință, nu poate beneficia de măsuri reparatorii pentru bunurile preluate de stat din patrimoniul acestora.
Prin decizia civilă nr. 13/A din 18 ianuarie 2007, Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
în motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că se impuneau efectuarea de verificări pentru identificarea declarației de renunțare a reclamantei la succesiunea tatălui său.
Prin sentința civilă nr. 207 din 19 iunie 2007, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis contestația, a anulat dispoziția și a dispus restituirea în natură a suprafețelor de 4000 mp, identificat prin raportul de expertiză și acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafețele de 445 mp, 1100 mp și 410 mp, astfel cum au fost identificate prin cererea de chemare în judecată.
în motivarea sentinței instanța a reținut că numai suprafețele de 1100 mp și 400 mp teren sunt libere de detalii de sistematizare și pot fi restituite în natură, urmând ca pentru celelalte suprafețe de teren, care sunt ocupate de detalii de sistematizare, să fie acordate reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, fără a argumenta, că problema acceptării succesiunii nu mai poate fi pusă în discuție.
împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanta, pentru omisiunea de a-i fi restituite și construcțiile existente pe parcela de 4000 mp și de a-i fi acordate măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate (case de locuit, atelier mezelărie, grajduri, ocoale și depozite).
împotriva aceleiași decizii a declarat apel și pârâtul care a criticat sentința pentru omisiunea primei instanțe de a clarifica problema renunțării reclamantei la succesiune, consemnată în certificatul de moștenitor S/72/1972 întocmit de notariatul de Stat Județean Argeș, act care face dovada deplină cu privire la calitățile moștenitorilor, conform art. 76 din Legea nr. 36/1995.
Pârâtul a susținut că fiind străină de succesiunea tatălui său, prin renunțare, și de cea a surorii sale, M.M., prin neacceptare în termenul legal, în sensul art. 685 și art. 689 C. civ., în cauză se impunea respingerea acțiunii, cu mențiunea că există contradicții între unele mențiuni din considerentele sentinței și dispozitiv.
Prin decizia civilă nr. 397/A din 16 noiembrie 2007 Curtea de Apel Pitești a respins apelurile, ca nefondate.
în motivarea deciziei s-a reținut că atâta timp cât prin acțiunea dedusă judecății reclamanta nu a solicitat acordarea de măsuri reparatorii și pentru construcțiile existente pe parcelele de 1100 mp și 4000 mp teren, aceasta nu are deschisă calea apelului împotriva sentinței primei instanțe pentru o astfel de omisiune, prima instanță pronunțându-se în concordanță cu principiul disponibilității.
Referitor la apelul declarat de pârât, instanța a reținut că în lipsa unei declarații de renunțare a reclamantei cu privire la succesiunea tatălui său nu se poate reține că are calitatea de renunțătoare, că pentru terenul din str. T. nr. 3 (445 mp) reclamanta a făcut dovada proprietății cu actul de donație datat 14 aprilie 1944, precum și faptul că aceasta a probat că are calitatea de moștenitoare după sora sa cu certificatul de moștenitor nr. 1570/1983, cu mențiunea că prima instanță s-a pronunțat cu privire la toate suprafețele de teren în litigiu.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta invocând incidența art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și pârâtul invocând incidența art. 304 pct. 9.
în motivarea recursului, reclamanta susține că soluția instanței de apel este motivată contradictoriu și straniu în raport cu critica pe care a formulat-o prin apel, reținând eronat că "nu ar fi solicitat despăgubiri bănești ci retrocedarea" imobilelor în natură, respectiv, că prima instanță nu s-ar fi putut pronunța cu privire la această cerere.
Reclamanta a susținut că prin notificări a cerut acordarea de măsuri reparatorii atât pentru terenuri cât și pentru construcțiile situate pe 1100 mp teren (demolate) și 4000 mp (nedemolate) cât și pentru utilajele industriale aferente celor două fabrici, precum și pentru casa de locuit care a existat pe suprafața de 445 mp teren, demolată în anul 1982.
în recurs reclamanta a depus notificarea nr. 2286/2001 B.E.J. B.E.A. prin care, în calitate de moștenitoare a părinților M.H. și D., a cerut restituirea în natură a terenului și construcției (mățărie) și a utilajelor afectate acesteia, imobile situate în str. T.V. nr. 1-3 (actualmente str. A. nr. 4) și care au fost preluate de stat prin naționalizare în anul 1948.
în motivarea recursului, pârâtul Municipiul Pitești susține că în mod nelegal instanțele de fond au înlăturat mențiunile certificatului de moștenitor nr. S/72/1972 întocmit de fostul Notariatul de Stat al Județului Argeș, potrivit căruia reclamanta a renunțat expres la moștenirea părinților săi, act care, potrivit art. 76 din Legea nr. 36/1995, face dovada deplină cu privire la calitățile moștenitorilor până la înscrierea în fals.
Totodată recurentul susține că reclamanta nu a făcut dovada acceptării succesiunii defunctei surori M.M. în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 685 și art. 689 C. civ.
Analizând recursurile, înalta Curte constată următoarele:
în drept, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau moștenitorii acestora.
Prin dispozițiile art. 4 alin. (3), legiuitorul a instituit un beneficiu în favoarea succesibilelor care după data de 6 martie 1995 nu au acceptat moștenirea.
Potrivit dispoziției legale menționate, acești succesibili sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi de reparație, cererea de restituire, având valoarea de acceptare a succesiunii pentru astfel de bunuri.
Calitatea de moștenitor ai foștilor proprietari sau cea de succesibili se analizează, în primul rând, în raport de mențiunile certificatelor de moștenitor emise după decesul foștilor proprietari, certificate are, potrivit art. 76 din Legea nr. 36/1995 notarilor publici și a activității notariale, fac dovada deplină cu privire la calitatea și cotele moștenitorilor, inclusiv cu privire la mențiunile referitoare la succesibilii care nu au acceptat moștenirea sau a celor care au renunțat la moștenire.
Certificatul de moștenitor se eliberează de notar și constituie actul final al procedurii succesorale notariale, mențiunile sale având putere doveditoare în raport cu succesibilii care au convenit eliberarea, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească la cererea persoanelor care au pretenția la moștenire sau care au fost prejudiciate prin eliberarea sa.
Referitor la renunțarea la moștenire este de menționat că aceasta reprezenta un act unilateral al persoanei chemată la moștenire și că, prin renunțare, succesibilul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, vocația sa succesorală fiind desființată retroactiv, partea sa de moștenire fiind preluată de ceilalți moștenitori, după regulile prevăzute de dreptul succesoral.
în speța supusă analizei, potrivit mențiunilor certificatului de moștenitor nr. S/72 din 9 februarie 1972 eliberat de Notariatul de Stat Județean Argeș, reclamanta I.R.C. nu a acceptat succesiunea tatălui său M.H. (f.21 fond), decedat la 8 martie 1971.
Potrivit mențiunilor certificatul menționat, succesiunea defunctului M.H. a fost acceptată de fiii acestuia M.N.H. și M.I., în calitate de moștenitori legali și testamentari (în baza testamentului autentificat sub nr. 312 din 22. ianuarie 1971) precum și de M.C. și M.A., în calitate de moștenitoare testamentare.
Potrivit mențiunilor aceluiași certificat, reclamanta I.C. și mama sa M.D., decedată ulterior (la data de 22 noiembrie 1971 - f.18), precum și numitele E.E., D.M. și P.P. au renunțat la moștenire.
împrejurarea că în certificatul de moștenitor nu s-au trecut datele de identificare ale declarațiilor de renunțare la succesiune ale persoanelor mai sus arătate nu este de natură să înlăture forța probantă a acestui act notarial, cât timp nu a fost anulat pe cale judecătorească sau cât timp mențiunea notarului în sensul arătat nu s-a declarat a fi falsă.
Așa fiind, cum reclamanta nu are calitatea de moștenitoare a tatălui său și cum a renunțat expres la succesiunea acestuia, aceasta nu se poate prevala de prevederile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 și, pe cale de consecință, nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele care au aparținut tatălui său și de care a fost deposedat de stat.
Anume, în mod eronat, instanțele de fond au acordat reclamantei măsuri reparatorii pentru suprafața de 1100 mp teren situat în str. T. nr. 6-9 (naționalizată de stat în anii 1948-1950) și, respectiv, pentru suprafața de 4000 mp teren, situată în str. T. f.n., cu care tatăl său figura înregistrat în evidențele Administrației Financiare în anii 1942-1950.
Referitor la defuncta M.(D.)M., potrivit mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 1578 din 2 noiembrie 1983 eliberat de Notariatul de Stat al Judecătoriei Argeș, se constată că reclamanta a acceptat moștenirea și că are, alături de alte persoane, calitatea de moștenitor acceptant cu o cotă de 3/24 părți indivize din masa succesorală.
Așa fiind, reclamanta este îndreptățită să primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 410 mp teren situat în orașul Pitești, și care a aparținut surorii sale D.M., imobil care nu poate fi restituit în natură dat fiind că este afectat de detalii de sistematizare.
Totodată, se constată că reclamanta este îndreptățită să primească măsuri reparatorii și pentru terenul în suprafață de 445 mp teren situat în str. T. nr. 3 (fost 7), care a fost proprietate personală și care a fost expropriat de stat, conform relațiilor comunicate de R. R.A. Pitești (f.16 dosar), teren care este imposibil de restituit în natură întrucât este ocupat de un bloc de locuințe.
Referitor la construcțiile care au fost edificate pe acest din urmă teren este de observat că acestea, potrivit relațiilor comunicate de instituția menționată, nu au făcut obiectul exproprierii ci au fost demolate de reclamantă în baza autorizației nr. 9 din 5 august 1982, caz în care, nu este îndreptățită la măsuri reparatorii.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte urmează a admite recursul declarat de pârât și a modifica, în parte, decizia recurată, în sensul că va admite apelul declarat de pârât și va schimba, în parte, sentința tribunalului în sensul că va constata că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent (despăgubiri) în condițiile art. VII din Legea nr. 247/2005 doar pentru suprafața de 445 mp teren din str. T. nr. 3 (fost 7) și pentru suprafața de 410 mp teren situat în str. C. nr. 127-129, în calitate de moștenitoare a surorii sale M.M.
Pentru aceleași considerente de fapt și de drept mai sus arătate, înalta Curte a respins ca nefondat, recursul declarat de către reclamantă și a menținut celelalte dispoziții ale deciziei, inclusiv cele ale sentinței referitoare la anularea dispoziției.
Pentru a hotărî astfel, înalta Curte a reținut și că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii nici pentru construcțiile ce se pretinde că erau edificate pe suprafețele de 1100 mp (în prezent demolate) și de 4000 mp teren (care nu au fost demolate) și utilajele afectate acestora, imobile care, anterior preluării de stat, au fost proprietatea tatălui său la a cărui succesiune a renunțat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2021/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8261/2008. Civil → |
|---|
