CSJ. Decizia nr. 2601/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2601DOSAR NR.2008/2002
Şedinţa publică din 17 iunie 200.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul B.V.M. şi intervenienţii V.A., T.A.A., împotriva deciziei nr.68 din 19 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, reprezentat de consilier juridic O.O., lipsind recurentul-reclamant B.V.M., recurenţii-intervenienţi V.A., T.A.A., intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Procedura completă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită.
Consilier juridic O.O. solicită respingerea recursurilor, conform art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ..
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1119/15.10.2001, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă, a admis acţiunea principală formulată de reclamantul B.V.M.împotriva pârâţilor: Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi a intervenienţilor: V.A. şi T.A.A.; a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientele T.A.şi T.A.A.; pârâţii au fost obligaţi să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie cota de 3/8 din drepturile de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str.Sofia nr.7, sector 1, Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 781 mp şi construcţie: parter, subsol, etaj, în suprafaţă construită de290 mp, precum şi mansardă cu 2 camere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul situat în Bucureşti, str.Sofia nr.7, sector 1, aaparţinut autorului V.B., decedat la 20.01.1950, reclamantul dobândind pe cale de moştenire, în calitate de fiu, cota de 3/8, celelalte cote fiind transmise tot succesoral, intervenientelor V.A. şi T.A..
Cota reclamantului de 3/8 din moştenire a trecut în mod abuziv în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr.223/1974 prin Decizia nr.1131/15.08.1990 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Bucureşti – fără plată. Reclamantul a plecat în străinătate pentru studii, iar la expirarea vizei nu s-a reîntors în ţară.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr.68/19.02.2002 a admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr.1119/15.10.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu reclamantul B.V.M. intervenientele V.A. şi T.A. şi pe cale de consecinţă a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că la data investirii instanţei de fond cu acţiunea în revendicare – 17.04.2001, era în vigoare Legea nr.10/2001 care prevede pentru recuperarea imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 06.03.1945-22.12.1989 o procedură prealabilă, cu caracter administrativ şi obligatoriu – art.20-23.
S-a mai reţinut faptul că imobilul ce face obiectul acţiunii reclamantului intră sub incidenţa Legii nr.10/2001 şi fiind preluat abuziv de Statul Român, pentru restituirea lui trebuia urmată procedura administrativă prealabilă reglementată de art.20-23. Această procedură nu a fost urmată de reclamant.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs reclamantul B.V.M., intervenienta V.A. şi T.A.A..
Atât reclamantul cât şi intervenientele au criticat Decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând art.304 pct.9 C.proc.civ.– deoarece, nu se impunea respectarea de către reclamant a procedurii administrative prealabile prevăzută de art.20-23 din Legea nr.10/2001, de vreme ce temeiul de drept al acţiunii în revendicare promovată de reclamant a fost art.480 C.civ..
De asemenea, s-a mai invederat de recurenţi şi faptul că retrocedarea imobilelor preluate de Statul Român în mod abuziv în perioada 06.03.1945-22.12.1989, se poate face pe două căi: cea prevăzută de dreptul comun reglementată de art.480-481 C.civ. şi cea prevăzută de Legea nr.10/2001, art.20-23. Persoanele interesate putând alege pe oricare dintre cele două căi.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţa de fond – Tribunalul Bucureşti – a fost investită la data de 17.04.2001, de către reclamantul B.V.M. cu soluţionarea acţiunii în revendicarea a 318 mp din imobilul situat în Bucureşti, str.Sofia nr.7, sector 1, compus din 781 mp şi construcţie (parter, subsol, etaj şi mansardă – 2 camere). Temeiul de drept al acţiunii formulată de reclamant fiind cel prevăzut de art.480-481 C.civ..
La data de 25.04.2001, au formulat cererea de intervenţie în nume propriu şi în interesul reclamantelor, intervenientele V.A. şi Tănase Alina.
La data investirii instanţei de fond cu soluţionarea acţiunii în revendicare formulată de reclamant, era în vigoare Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06.03.1945-22.12.1989.
Mecanismul de punere în aplicare a Legii nr.10/2001 este alcătuit din două etape succesive, din care prima este obligatorie, iar a doua este facultativă şi eventuală, întrucât priveşte controlul judecătoresc al actelor emise întemeiul acestei legi în cadrul procedurii administrative prealabile de restituire în natură ori prin echivalent al imobilelor preluate abuziv.
Prima etapă – procedura administrativă prealabilă – are caracter obligatoriu – art.1, art.21 alin.1 şi 5, art.47 alin.2 şi art.48 – ceea ce înseamnă că, de la intrarea în vigoare a legii, cererile de restituire în natură sau prin echivalent, inclusiv cererile în revendicare a imobilelor preluate fără titlu valabil formulate împotriva persoanelor juridice deţinătoare – art.20 alin.1 – direct la instanţele judecătoreşti sunt inadmisibile art.109 alin.2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138/2000 – dacă nu se face dovada parcurgerii prealabile prevăzute de Legea nr.10/2001 – art.20 şi urm.
Cum în cauză, reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile prevăzută de art.20 şi urm. din Legea nr.10/2001, instanţa de apel în mod judicios a statuat că acţiunea în revendicare formulată de reclamant pe dreptul comun – art.480-481 C.civ., este inadmisibilă.
Legea nr.10/2001 este o lege specială care priveşte regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06.03.1945-22.12.1989 şi aplicarea ei este prioritară în raport cu dreptul comun – art.480-481 C.civ. – care este legea generală.
Prin urmare, reclamantul nu are a alege între calea prevăzută de Legea nr.10/2001, art.20 şi urm. şi calea dreptului comun – art.480-481 C.civ., de vreme ce, la data formulării acţiunii în revendicare – 17.04.2001, era în vigoare Legea nr.10/2001.
Cum acţiunea în revendicare formulată de reclamant este inadmisibilă pentru considerentele menţionate mai sus, acelaşi regim juridic se aplică şi cererii de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamantului, formulată de intervenientele V.A. şi T.A. – fila 20 dosar fond.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va reţine că motivele de recurs invocate de recurenţi nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art.304 pct.9C.proc.civ.şi în consecinţă în baza art.312 alin.1 C.proc.civ.se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul B.V.M. şi intervenientele V.A. şi T.A., împotriva deciziei nr.681 din 19.02.2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul B.V.M.şi intervenienţii V.A. şi T.A.A. împotriva deciziei nr.68 din 19 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2629/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9730/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
