ICCJ. Decizia nr. 437/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 437
Dosar nr. 893/63/200.
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 304 din 9 martie 2007 a Tribunalului Dolj a fost admisă în parte acţiunea astfel cum a fost precizată de A.V.D. şi B.M. în contradictoriu cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, Direcţia Regională Craiova, stabilindu-se cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat la suma de 175410 lei (RON) în favoarea primei reclamante şi la suma de 189.630 lei (RON) în favoarea celeilalte reclamante.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că în vederea executării lucrării de utilitate publică „Centura de ocolire a Municipiului Craiova Varianta Nord" au fost expropriate suprafeţe de teren aparţinând proprietarilor din zonă, printre care se află şi reclamantele cu 1949 mp şi 2107 mp.
Pentru acordarea despăgubirilor legale, au fost parcurse mai multe faze propunându-se valori cu care reclamantele nu au fost de acord. Instanţa a apreciat că evaluarea efectuată de expertul B.C. corespunde criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că au fost preluate concluziile acestei expertize, care a avut în vedere preţul de 32,378 dolari SUA/mp.
Apelurile declarate de ambele părţi împotriva acestei sentinţe au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 733 din 11 iulie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
S-a reţinut că instanţa de fond a aplicat corect prevederile art. 25-26 din Legea nr. 33/1994 stabilind cuantumul despăgubirilor cuvenite conform expertizei B.C., care este mai mare decât suma propusă de pârâta şi a avut în vedere factorul timp la stabilirea pretenţiilor, prin raportarea la ofertele făcute prin publicaţiile locale.
Împotriva acestei decizii au declarat recursurile de faţă reclamantele A.V.D. şi B.M. precum şi pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale România SA prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Craiova.
În primul recurs, formulat în sensul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. se susţine că soluţia recurată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, este nemotivată sau motivată sumar, nu s-a pronunţat asupra actualizării despăgubirilor stabilite, s-a reţinut greşit că raportul de expertiză efectuat de ing. B.C. corespunde prevederilor art. 26 din legea aplicabilă. Se solicită casarea deciziei şi efectuarea unei noi expertize tehnice. În final se fac şi susţineri legate de nesocotirea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, în sensul că protecţia dreptului lor a fost iluzorie şi ineficace, practic se solicită majorarea cuantumului despăgubirilor.
În cel de al doilea recurs se solicită de asemenea casarea deciziei şi reluarea judecăţii pentru efectuarea unei noi expertize, cu respectarea prevederilor art. 25 din lege.
Ambele recursuri nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse în raport de cele ce urmează:
În primul rând se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate prin primul recurs la care s-a făcut referire nu se regăsesc între motivele de nelegalitate prevăzute limitativ prin art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în prezenţa cărora se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri; Acestea se referă la aspecte netemeinice ale soluţiei şi neadministrarea probelor, respectiv a unei noi expertize de evaluare a daunelor, ce nu se regăsesc între motivele de nelegalitate prevăzute expres de dispoziţiile legale la care s-a făcut referire, prevederile anterioare cuprinse în art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ. fiind abrogate prin OUG nr. 138/2000, aprobată apoi prin Legea nr. 219/2005.
Aşa fiind rămâne de examinat în cauză respectarea prevederilor art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994, primul text menţionat făcând obiectul celui de al doilea recurs declarat în cauză.
Potrivit art. 25 din lege pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui o comisie compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Este exact că în cauză nu a fost numit un expert propus de expropriator însă nerespectarea cerinţelor legii a fost posibilă datorită lipsei reprezentantului pârâtei la termenul de numire a experţilor, cât şi la cele ulterioare, din 7 iulie 2006, 22 septembrie 2006. De altfel şi prin formularea acestui motiv de recurs se tinde la reluarea judecăţii pentru efectuarea unei noi expertize, ceea ce în condiţiile actuale nu poate constitui motiv de recurs.
Cu privire la nerespectarea cerinţelor art. 26 din lege, text potrivit căruia despăgubirea se compune din valoarea reală a terenului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, se constată că expertiza avută în vedere de instanţă respectă toate criteriile cuprinse în continuarea textului menţionat, astfel ajungându-se la o valoare de despăgubire superioară celei solicitate de reclamante, astfel că nu se poate susţine cu temei că dezdăunarea acestora a fost iluzorie, fictivă, în dezacord cu reglementările CEDO.
Aşa fiind, recursurile de faţă sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamantele A.V.D. şi B.M. şi de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale România SA, Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova împotriva deciziei nr. 733 din 11 iulie 2007 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 433/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 408/2008. Civil → |
|---|
