ICCJ. Decizia nr. 433/2008. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 433

Dosar nr. 211/91/200.

Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1048 din 13 noiembrie 2006 a Tribunalului Vrancea a fost admisă excepţia de tardivitate cu privire la cererea de revizuire formulată de L.M.E., V.R.A.I. şi E.L.V.C. în contradictoriu cu Consiliul Judeţean pentru revizuirea sentinţei civile nr. 65 din 10 martie 2006 a Tribunalului Vrancea.

Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă contestaţia întemeiată prevederile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată şi precizată acţiunea, dispunându-se anularea dispoziţiei nr. 426 din 19 octombrie 2006 emisă de Consiliul judeţean Vrancea şi restituirea către reclamante a diferenţei de teren în suprafaţă de 423 mp din sat Dragosloveni, comuna Suveja, judeţul Vrancea, cu vecinătăţile redate în dispozitiv.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în mod greşit a fost respinsă ca tardivă notificarea nr. 161 din 24 noiembrie 2005 prin dispoziţia nr. 426 din 19 octombrie 2006 emisă de pârât, întrucât această notificare este o completare a notificării iniţiale nr. 17/2001, aflată în procedura judiciară de soluţionare, în recurs la instanţa supremă.

Se confirmă că în cadrul acestui litigiu s-a solicitat restituirea construcţiei şi a suprafeţei de 336 mp curţi, construcţii. În timpul soluţionării acestui proces reclamantele au luat cunoştinţă de faptul că terenul aferent construcţiei este de 759 mp şi ca urmare la 24 noiembrie 2005 au solicitat restituirea diferenţei de teren.

S-a apreciat că această solicitare nu se referă la alt imobil decât cel solicitat în anul 2001, ci reprezintă o completare a acesteia în legătură cu întinderea suprafeţelor de teren aferente, astfel că este nelegală respingerea notificării ca tardiv formulată.

Apelul declarat de Consiliul judeţean Vrancea împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 64 din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Galaţi.

S-a considerat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamantele au formulat notificare pentru imobilul vila nr. 13 casă şi terenul aferent încă din anul 2001, când indicarea suprafeţei de teren de 300 mp s-a întemeiat pe adresa nr. 876/2001 emisă de Primăria comunei Soveja, din care rezultă că autorul reclamantelor a figurat în registrul agricol din 1948-1950 cu această suprafaţă de teren. S-a apreciat că furnizarea unor relaţii eronate, care nu reflectau adevărata întindere a suprafeţei de teren deţinute, este imputabilă instituţiilor statului şi în aceste condiţii respingerea ca tardivă a notificării constituie o abordare strict formală sa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi cu nesocotirea scopului pentru care a fost adoptată această lege reparatorie.

Împotriva acestei decizii Consiliul judeţean Vrancea a declarat recursul de faţă, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea soluţiei, în sensul respingerii contestaţiei formulate, menţinerea dispoziţiei nr. 426 din 19 octombrie 2006 emisă de consiliul judeţean Vrancea.

Se susţine că această dispoziţie a fost emisă cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă ale actului administrativ, reţinându-se în mod corect că notificarea nr. 161 din 24 noiembrie 2005 este depusă cu depăşirea termenului legal, aceasta fiind o nouă solicitare şi nu completarea notificării anterioare, ce fusese soluţionată.

Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează:

Potrivit art. 22 din Legea nr. 1072001 persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni, prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001 de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deţinătoare solicitând restituirea în natură a imobilului. În continuare se prevede că notificarea va cuprinde denumirea şi adresa persoanei notificate, elemente de identificare a persoanei îndreptăţite, elemente de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimată a acestuia.

Textul redat prevede un anumit termen pentru depunerea notificării, precum şi conţinutul acesteia, care trebuie să cuprindă între altele şi elementele de identificare ale imobilului solicitat.

Examinând notificarea nr. 17 din 2001 formulată de reclamante se constată că acestea au solicitat imobilul ce a aparţinut autorului lor, H.D., şi anume vila coza nr.13 şi terenul aferent de 300 mp din staţiunea Soveja. Este indicată compunerea construcţiei, precum şi valoarea estimativă a întregului imobil.

Prin urmare, cererea celor în cauză s-a referit expres la imobilul menţionat, cu indicarea expresă a întinderii terenului aferent.

În consecinţă, cererea ulterioară, din 24 noiembrie 2005, indiferent de motivele invocate, constituie o nouă solicitare, care în raport de prevederile legale redate a fost formulată cu depăşirea termenului legal.

Şi cum o astfel de soluţie a fost adoptată prin dispoziţia contestată rezultă că soluţia recurată este dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, care sancţionează cu pierderea dreptului de a solicita restituirea în natură sau măsuri reparatorii neformularea în termen a notificării.

Aşa fiind, recursul de faţă urmează a fi admis conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi a se modifica Decizia recurată în sensul admiterii apelului declarat de pârât împotriva sentinţei şi schimbării acesteia în sensul respingerii contestaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul judeţean Vrancea împotriva deciziei nr. 64/A din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.

Modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârât împotriva sentinţei nr. 1048 din 13 noiembrie 2006 a Tribunalului Vrancea.

Schimbă în parte sentinţa şi respinge contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 426 din 19 octombrie 2006.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 433/2008. Civil