ICCJ. Decizia nr. 5623/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5623
Dosar nr. 13074/1/200.
Şedinţa publică din 8 octombrie 2008
Deliberând constată următoarele:
Tribunalul Tulcea, prin Decizia civilă nr. 158 din 25 ianuarie 2006 a respins contestaţiile formulate de reclamantul C.D., împotriva pârâţilor Primăria comunei Sarichioi judeţul Tulcea şi Prefectura judeţului Tulcea, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului reclamantului asupra imobilelor: 2 case, 1 grajd, 1 hambar, 1 saivan, 1 samalâc, 1 pătul, curte 2800 mp, teren arabil 15 ha; vie 3400 mp şi un loc de casă de 2800 mp.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 108 din 13 iunie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C.D., împotriva sentinţei civile nr. 158 din 25 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu Primăria comunei Sarichioi judeţul Tulcea şi Prefectura judeţului Tulcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al bunicului reclamantului asupra imobilelor solicitate de reclamant în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece :
- Reţinerea de către instanţe a faptului că nu s-a făcut dovada proprietăţii pentru cele două imobile cu privire la care s-a solicitat despăgubiri este eronată.
- Imobilele au fost preluate de statul Român în mod abuziv, fără titlu.
- S-a făcut dovada că imobilele în litigiu au aparţinut bunicilor.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de actul normativ menţionat, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau moştenitorii persoane fizice îndreptăţite.
În speţă, reclamantul C.D. a invocat existenţa dreptului său de proprietate cu privire la 2 imobile (construcţii), 1 grajd, 1 hambar, 1 saivan, 1 samalâc, 1 pătul, curte 2800 mp, 15 ha teren arabil, 3400 mp vie şi un loc de casă de 2800 mp, imobile situate în comuna Zebil judeţul Tulcea, drept dobândit în calitate de succesor legal al defunctului său bunic T.I..
Reclamantul a pretins restituirea prin echivalent bănesc a acestor bunuri, care au fost preluate abuziv de statul Român.
În dovedirea dreptului său de proprietate cu privire la imobilele mai sus menţionate, s-a invocat extrasul de pe Tabelul imobilelor rurale situate în comuna Zebil judeţul Tulcea, aparţinând bulgarilor de origine etnică din Dobrogea de Sud – Teritoriul cedat Bulgariei, din care rezultă că T.I. a fost înscris în tabelul respectiv cu bunurile menţionate mai sus.
Din cuprinsul Tabelului menţionat, nu rezultă care este natura juridică a dreptului deţinut de autorul reclamantului asupra imobilelor solicitate de reclamant în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Din Tabelul imobilelor rurale, invocat de reclamant, coroborat cu probe testimoniale administrate de instanţa de fond, rezultă că bunicul reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie între România şi Bulgaria, conform Tratatului încheiat în 1940 la Craiova. În aceste condiţii, chiar dacă autorul T.I. ar fi avut calitatea de proprietar al imobilelor în litigiu, dreptul său a încetat în condiţiile art. IV alin. (1) din Tratat, conform cărora proprietăţile rurale ale românilor de origine bulgară obligaţi să părăsească ţara, au trecut în proprietatea statului român.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se constată că reclamantul nu a dovedit dreptul autorului său, T.I., cu privire la bunurile menţionate mai sus, în condiţiile art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001.
În atare situaţie instanţa de apel a pronunţat o decizie temeinică şi dată cu aplicarea corectă a legii.
Pentru toate aceste motive, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi în consecinţă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva deciziei nr. 108 C din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5630/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5614/2008. Civil → |
|---|
