ICCJ. Decizia nr. 5614/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5614
Dosar nr. 84/107/200.
Şedinţa publică din 8 octombrie 2008
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. 84/107/2005, F.A.S. a acţionat în judecată SC I. SA, SC M. SA, SC C. SA, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia, A.V.A.S. Bucureşti, G.V. şi B.M.D., acesta din urmă în calitate de moştenitor al defuncţilor B.V. şi B.S., pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- obligarea SC M. SA la restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. 10065 Alba Iulia nr. ord. A+1, nr. top 4941/1 şi 4942/1 construcţii şi teren construibil în suprafaţă de 5040 mp; C.F. 6462/a Alba Iulia nr.ord. A+1 nr. top 4940/1/2 reprezentând casă, anexe şi teren construibil în suprafaţă de 975 mp, precum şi terenul în suprafaţă de 3589 mp identificat cu nr. top 4940/2 desprins din C.F. 2024 Alba Iulia în suprafaţă de 8470,47 mp;
- să se constate că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele înscrise în C.F. 1981 Alba Iulia nr. top A+5 nr. top 1939, 1/2 casă, anexe şi teren construibil în suprafaţă de 1347 mp precum şi C.F. 2024 Alba Iulia nr. ord. A+4 nr. top 4941/2 şi 4942/2 teren construibil în suprafaţă de 1274 mp, toate în suprafaţă reală de 2669,15 mp folosite în prezent de pârâta G.V.;
- să se constate că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul înscris în C.F. 5959 Alba Iulia nr. ord. A+3 nr. top 4939/2, teren construibil în suprafaţă de 906 mp folosit de proprietarii B.S. şi B.V.;
- să se constate că este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul înscris în C.F. 27802 Alba Iulia nr. ord. A+1 nr. top 4939/1/1 şi 4940/1/1 secţie de prefabricate şi teren construibil din C.F. de 3491 mp şi reală de 3438 mp, folosit în prezent de pârâta SC I. SA;
- să se dispună restabilirea situaţiei anterioare în C.F. 10065 Alba Iulia şi 6462/a Alba Iulia în baza hotărârii ce se va pronunţa.
În motivarea acţiunii, reclamanta susţine că imobilele ce formează obiectul acţiunii au fost preluate abuziv de Statul Român de la numitul W.D. în temeiul Decretului nr. 119/1948 şi respectiv a Decretului nr. 92/1950, ele fiind incluse în activul Fabricii de săpun Breckner al cărei proprietar era antecesorul lui W.D.
La momentul naţionalizării, imobilele aveau o suprafaţă totală de 16.619 mp, fiind identificate în C.F. 1981 nr. top 4939 şi respectiv C.F. 2024 nr. top 4940, 4491 şi 4942 Alba Iulia, după care au fost parcelate şi transcrise în alte cărţi funciare. În prezent, imobilele sunt folosite de SC M. SA, care deţine doar dreptul de folosinţă, împrejurare care impune restituirea acestora în natură, de SC I. SA şi de persoanele fizice.
Raportat la terenurile atribuite în temeiul Legii nr. 18/1991 unor persoane fizice, reclamanta susţine că aceste terenuri, rămânând la dispoziţia Comisiei de fond funciar, se impune obligarea Consiliului Local Alba Iulia la restituirea lor în favoarea acesteia. Cât priveşte imobilele deţinute de SC C. SA se apreciază de reclamantă că aceasta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent ce urmează a fi acordate de A.V.A.S, în calitate de instituţie implicată în privatizarea societăţii.
În drept, reclamanta şi-a fondat acţiunea pe dispoziţiunile art. 1, art. 2, art. 7, art. 9, art. 29 din Legea nr. 10/2001 şi art. 31 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
În urma probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. nr. 71/2007 a admis în parte acţiunea reclamantei F.A.S. şi a obligat A.V.A.S.- ul să emită o dispoziţie la notificarea reclamantei în privinţa imobilului înscris în C.F. 27802 Alba Iulia nr. ord. A+1, nr. top 4939/1/1 şi 4940/1/1 în suprafaţă de C.F. de 3491 mp, în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.
La rândul său, SC M. SA a fost obligată să emită o dispoziţie la notificarea reclamantei privind imobilele înscrise în C.F. 10065 Alba Iulia nr. ord. A+1, nr. top 4941/1 şi 4942/1 compuse din 2 case, hale, birouri, sere, şoproane, cabină poartă, anexe şi teren construibil în suprafaţă de 5040 mp, C.F. 6462/a Alba Iulia, nr. ord. A+1, nr. top 4940/1/2 compusă din casă, anexe şi teren construibil în suprafaţă de 975 mp precum şi terenul identificat sub nr. top 4940/2 în suprafaţă de 3589 mp, în sensul retrocedării în natură a acestora.
Tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Consiliul Local Alba Iulia şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată împotriva acestora.
Acţiunea formulată împotriva pârâţilor G.V. şi B.M.D. a fost respinsă ca nefondată, pârâta SC M. SA fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 5.050 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că imobilele antecesorilor reclamantei au fost preluate abuziv prin decretele de naţionalizare şi că reclamanta se legitimează ca persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii.
Expertiza efectuată în cauză a identificat imobilele în litigiu, concluzionând că imobilul înscris în C.F. 1981 Alba Iulia şi respectiv 2024 Alba Iulia este folosit în prezent de pârâţii G.V. şi B.M., acesta în calitate de moştenitor al defuncţilor B.V. şi B.S., cărora li s-a constatat, la cererea acestora, dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar.
Pentru imobilul (casă şi teren) deţinut de SC I. SA, privatizată, căreia i s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, reclamanta este îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Notificarea reclamantei adresată SC I. SA, prin care solicita restituirea în natură a imobilului, a fost direcţionată împreună cu actele doveditoare către A.V.A.S. Bucureşti pentru soluţionare în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001. Ca urmare, câtă vreme pârâta A.V.A.S. Bucureşti nu a soluţionat notificarea, instanţa a obligat-o la emiterea dispoziţiei de acordare a măsurilor reparatorii în privinţa imobilelor pentru care a fost notificată, C.F. 27802 Alba Iulia nr. ord. A+1, nr. top. 4939/1/1 şi 4940/1/1 în suprafaţă în C.F. de 3491 mp
SC M. SA, deţinătoarea dreptului de folosinţă asupra imobilului, deşi a fost notificată, aceasta nu a soluţionat-o, considerent pentru care a fost şi ea obligată la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a acestuia.
Întrucât terenurile al căror regim juridic est reglementat de Legea fondului funciar nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 potrivit art. 8 din această lege, tribunalul a respins capetele de cerere vizând acordarea măsurilor reparatorii pentru trenurile în privinţa cărora persoanelor fizice li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii fondului funciar.
Cât priveşte Statul Român, tribunalul a concluzionat că acesta nu se legitimează pasiv, câtă vreme în cauză sunt cunoscute unităţile deţinătoare ale terenurilor.
Nici Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia nu are legitimare pasivă, reţine instanţa, deoarece nu deţine imobilele în litigiu şi nu are atribuţii în aplicarea Legii nr. 10/2001.
Aceeaşi lipsă a calităţii procesuale pasive s-a apreciat şi în privinţa SC C. SA, care a fuzionat prin absorbţia cu SC M. SA, aşa cum rezultă din protocolul încheiat la 2 aprilie 2003.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 266 A din 4 octombrie 2007, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta F.A.S., SC M.M. Alba Iulia şi A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 71 din 24 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Alba.
Rejudecând apelul reclamantei F.A. pe motivul că terenul litigios a format obiectul Legii nr. 18/1991, Curtea de Apel a concluzionat că instanţa de fond a dat eficienţă prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001. Din examinarea C.F. 5959 Alba Iulia asupra top 4937/2/2, 4938/2 şi 4939/2 a rezultat că în 1957 au fost proprietari tabulari S.Z. şi S.R. nr. top 4938/2/2 şi 4939/2 s-au transcris în C.F. 5961 nou înfiinţată în favoarea soţilor B.S. şi V. ca urmare a contractului de donaţie autentificat la notariatul de Stat Alba Iulia la 30 aprilie 1971 iar top 4538/2/1 s-a reînscris în favoarea primilor proprietari. Acest nou topografic a format apoi obiectul sentinţei civile nr. 4030/1993, intabulându-se dreptul de proprietate cu titlu de vânzare-cumpărare în favoarea numitei OG Anterior pe topografic s-a notat existenţa unei case şi schimbarea ramurii de cultură din arător în loc de casă.
Toate aceste operaţiuni de carte funciară au fost anterioare apariţiei Legii nr. 10/2001, reconstituirea dreptului de proprietate, S., iar titularii dreptului de proprietate au deţinut dreptul tabular, anterior Statului Român, care şi l-au intabulat în anul 1959.
Curtea a înlăturat susţinerile cooperativei M. care, invocând dreptul de proprietate asupra imobilului deţinut, dobândit de la cooperativa C., cu care a fuzionat, a contestat măsura obligării sale de retrocedare a acestuia în natură.
S-a avut în vedere de instanţă faptul că actul de dare în plată cu privire la construcţii şi plata contravalorii acestora, nu întruneşte cerinţele unui contract de vânzare-cumpărare şi că prin Decretul nr. 337 statul a dispus de bunul său, stabilind şi suma pe care trebuia să o accepte cooperativa C., dobânditoarea acestora, fără ca acest echivalent bănesc să reprezinte preţul în sensul codului civil.
Terenul nu a fost niciodată proprietatea cooperativei M. SA, aceasta având chiar un drept de folosinţă pe durata construcţiilor, drept consfinţit prin Decizia nr. 169 din 30 aprilie 1978 a fostului Consiliu Popular Alba.
În aceste condiţii, s-a concluzionat, din perspectiva Legii nr. 10/2001 că actele prezentate de cooperativa M. semnifică doar deţinerea de către aceasta a imobilului preluat abuziv de către stat. Ca urmare, legal a fost stabilită în sarcina cooperativei măsura retrocedării în natură a imobilului deţinut în integralitatea sa.
Instanţa de apel a înlăturat şi susţinerile cooperativei referitoare la edificarea celorlalte construcţii (2 hale, sere, birouri, cabina portarului) câtă vreme nu a depus acte doveditoare şi nu a solicitat expertizarea acestora.
Şi apelul A.V.A.S. a fost respins câtă vreme s-a probat incidenţa în cauză a dispoziţiunilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, SC C. SA deţinând imobilul în temeiul cumpărării acţiunilor de la F.P.S. prin contractele nr. 310 din 22 iunie 1994 şi 99 din 13.07.1994 şi a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Împotriva deciziei nr. 266/A/2007 au declarat recurs F.A.S. şi A.V.A.S. Bucureşti.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta F.A.S. susţine că, în privinţa terenurilor deţinute de B.M. şi G.V. cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, ea este îndreptăţită, în temeiul Legii nr. 10/2001, la acordarea măsurilor reparatorii, întrucât terenurile au fost preluate abuziv de Statul Român fără titlu valabil şi, în acest sens, este şi solicitarea făcută la instanţa de fond.
În recursul declarat şi întemeiat pe dispoziţiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., A.V.A.S. susţine că Decizia nu-i este opozabilă, deoarece A.V.A.S.- ul a fost introdus în cauză cu încălcarea dispoziţiunilor art. 132 C. proc. civ., modificarea cererii de chemare în judecată fiind formulată cu mult peste primul termen de judecată.
De asemenea, recurenta susţine că A.V.A.S.- ul nu a fost sesizat cu soluţionarea unei notificări care să aibă ca obiect stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul construcţie şi teren în suprafaţă de 3491 mp, adresa SC I. făcând referire doar la notificarea contestatoarei şi la faptul că societatea este privatizată.
Recursurile sunt întemeiate.
Instanţa de fond a cărui soluţie a fost confirmată în apel, a respins acţiunea reclamantei F.A.S. privind imobilele deţinute de pârâţii G.V. şi B.M.D. pe considerentul că acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 şi că, în privinţa acestora, operează excepţia prevăzută de art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Instanţele au ignorat împrejurarea potrivit căreia reclamanta F.A.S. şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiunile Legii nr. 10/2001 şi nu au soluţionat-o ca atare, respectând cadrul procesual al acţiunii cu care a fost investită, ci au făcut în cauză aplicarea art. II şi II al Legii nr. 18/1991.
Instanţele nu s-au preocupat să stabilească dacă preluarea terenurilor de către stat s-a făcut cu titlu valabil, aspect esenţial în aplicarea Legii nr. 10/2001, deoarece reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 nu exclude aplicarea regimului reparator prevăzut de Legea nr. 10/2001, art. 1 alin. (2) care prevede ca în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Ca un argument în plus, în sensul că instanţele nu au soluţionat cauza pe temeiul juridic cu care a fost investită, este şi faptul că nu s-a preocupat să stabilească, pe calea unei expertize topo, amplasamentul terenurilor deţinute de pârâţii G.V. şi B.M.D. potrivit distincţiilor pe care art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 le face, după cum terenurile erau situate în intravilanul sau extravilanul localităţii, la data preluării sau notificării.
Critica A.V.A.S. privitoare la tardivitatea cererii formulate de reclamanta F.A.S. de modificare a acţiunii şi introducerea în cauză a A.V.A.S., cu încălcarea dispoziţiunilor art. 132 C. proc. civ., este nefondată.
Normele înscrise în art. 132 C. proc. civ. au un caracter dispozitiv şi reclamantul îşi poate modifica acţiunea şi după prima zi de înfăţişare dacă pârâtul consimte expres sau tacit la aceasta.
Este de observat că, în speţă, A.V.A.S. Bucureşti nu a invocat această excepţie de tardivitate a introducerii sale în cauză ca urmare a modificării acţiunii reclamantei nici în primă instanţă la Tribunalul Alba şi nici în apel, astfel că invocarea acesteia în recurs nu se mai poate face, nu numai pentru că pasivitatea în neinvocarea ei semnifică, faţă de caracterul dispozitiv al normei, achiesarea, dar şi pentru că instanţa de recurs este chemată să examineze într-un atare context cauza doar prin prisma criticilor aduse de recurentă în apel.
Recursul A.V.A.S- ului este însă întemeiat sub cel de-al doilea aspect.
Instanţele au obligat A.V.A.S.- ul să emită dispoziţie de soluţionare a notificării reclamantei privind imobilul înscris în C.F. 27802 Alba Iulia în suprafaţă de 3491 mp, în sensul acordării pentru acesta a măsurilor reparatorii prin echivalent, deşi A.V.A.S.- ul nu a fost sesizat de intimata F.A.S. cu soluţionarea vreunei notificări având un atare obiect A.V.A.S.-ul se afla doar în posesia unei adrese prin care SC I. SA a solicitat soluţionarea notificării ce a fost trimisă de reclamantă, făcând referire la faptul că societatea este privatizată.
În lipsa notificării şi a actelor doveditoare, A.V.A.S. – ul nu se poate pronunţa în legătură cu acordarea măsurilor reparatorii în privinţa acestor imobile, atâta timp cât Societatea Instalatorul nu i le-a remis şi aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta nu mai este în termenul defipt de Legea nr. 10/2001 pentru notificarea nemijlocită a A.V.A.S.
Având în vedere că A.V.A.S.- ul nu a fost investit cu soluţionarea notificării reclamantei, Decizia civilă recurată încalcă dispoziţiunile art. 22 şi art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Urmare a celor de mai sus expuse, recursul declarat de A.V.A.S. urmează a fi admis şi, în temeiul art. 313 C. proc. civ., Decizia nr. 266/2007 a Curţii de Apel Alba va fi casat cu trimitere pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
De asemenea, în temeiul aceluiaşi text procedural, va fi admis şi recursul reclamantei F.A.S., întrucât instanţa a schimbat temeiul juridic al investirii sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta F.A. şi de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 266 A din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauzam, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5623/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5493/2008. Civil → |
|---|
