ICCJ. Decizia nr. 2782/2009. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE D E CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2782/2009
Dosar nr. 6196/95/2007
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra prezentului recurs civil, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 320 din 27 septembrie 2007 a respins acţiunea formulată la 11 iulie 2007 de reclamanţii B.N.I., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M. şi P.D. împotriva pârâtei SC C.E.R. SA, referitoare la plata drepturilor de autor aferente perioadei 1 iulie 2004 – 30 iunie 2007 pentru folosirea de către pârâtă a invenţiei reclamanţilor „Cupă poligonală pentru excavator".
În motivarea acestei soluţii instanţa a constatat că reclamanţii nu au calitate procesuală activă în a formula pretenţii împotriva pârâtei deoarece aceştia, inventatori ai invenţiei invocate, printr-un act intitulat „Declaraţie - Înţelegere" şi-au cesionat dreptul la eliberarea Brevetului de invenţie ( care nu s-a mai emis pe numele lor) în favoarea SC U.R. SA prin acest act stabilindu-se totodată drepturile ce se cuvin inventatorilor cedenţi.
S-a constatat aplicabile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 potrivit căruia dreptul exclusiv de a exploata invenţia pe întreaga sa durată, consacrat de art. 32 din aceeaşi lege, nu mai există în situaţia cesiunii, dacă titularul brevetului a comunicat inventatorului intenţia sa de renunţare, în vederea transmiterii dreptului asupra brevetului, renunţare care se înregistrează la O.S.I.M. şi produce efecte de la publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Constatându-se că nu s-a înregistrat o renunţare a titularului de brevet în favoarea autorilor şi că contractul de cesiune nu le conferă drepturi la plata unei părţi din economiile realizate urmare folosirii invenţiei, împotriva unor terţe persoane, s-a constatat lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.
S-a mai constatat că nici pârâta nu este parte în contractul de cesiune pentru a justifica o eventuală pretenţie a reclamanţilor dedusă din contractul de concesiune.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 32 din 22 ianuarie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 320 din 27 septembrie 2007.
Nu s-au primit criticile formulate de reclamanţi cât priveşte nerespectarea art. 32, art. 36 şi art. 38 din Legea nr. 64/1991, aceste texte neconferind calitatea procesuală activă reclamanţilor inventatori care au cedat prin înţelegere încheiată cu o firmă terţă, atât dreptul lor la acordarea brevetului de invenţie cât şi drepturile cuvenite în urma utilizării şi exploatării invenţiei brevetate.
S-a constatat că refuzul unităţii pârâte de a încheia contracte cu autorii invenţiei (recte reclamanţi) pentru folosirea invenţiei nu justifică nici ea calitatea procesuală activă a reclamanţilor în forma prezentei acţiuni.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat în termen recurs criticând soluţia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În fapt, în esenţă s-a invocat împrejurarea că cesiunea dreptului la un brevet de invenţie nu îi lipseşte pe inventatori de calitatea procesuală activă în acţiunea de a solicita în temeiul art. 34 din Legea nr. 64/1991 dreptul ce şi se cuvin din exploatarea invenţiei lor.
S-a mai criticat faptul că instanţele au apreciat că renunţarea la brevet este determinantă pentru imposibilitatea exercitării drepturilor ce revin inventatorilor de pe urma exploatării invenţiei.
S-a mai apreciat nelegală soluţia instanţei de apel cât priveşte interpretarea dată criticilor lor care nu au vizat nerespectarea art. 32 şi art. 38 din Legea nr. 64/1991 de către Tribunalul Gorj ci au vizat împrejurarea că drepturile lor îşi au temeiul în dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 64/1991, art. despre care Tribunalul nu a făcut nicio menţiune iar Curtea de apel i-a dat o greşită interpretare.
S-a susţinut că reclamanţii îşi justifică calitatea procesuală activă pe dispoziţiile art. 36 şi art. 63 din Legea nr. 64/1991.
Art. 36 reglementează drepturile şi stabileşte regula de principiu potrivit căreia drepturile se stabilesc pe bază de contract încheiat între inventatori şi beneficiari.
În caz de refuz de acordare a acestor drepturi inventatorii au la dispoziţie prevederile art. 63 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 şi anume acţiunea în instanţă în care rezidă şi calitatea procesuală activă a acestora.
S-a mai invocat că drepturile lor la despăgubiri derivă din calitatea pasivă procesuală a pârâtei care a folosit invenţia.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor ce au conturat cele două motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., se constată că Decizia nr. 32/2008 este legală şi temeinică, recursul urmând a se respinge pentru considerentele de mai jos.
Decizia nr. 32/2008 analizează amplu în considerentele sale de la filele 3 şi 4 ( filele 64 şi 65 din dosar) criticile formulate, prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile speţei.
În mod corect s-a constatat că prin actul încheiat de reclamanţi, care sunt autorii invenţiei brevetate, pe de o parte şi SC U.R. SA pe de altă parte, act intitulat „Declaraţie - Înţelegere între autori şi solicitantul (titularul) invenţiei <Cupă poligonală cu cinci portdinţi>", s-a convenit ca autorii invenţiei să cesioneze dreptul lor la înregistrarea cererii şi respectiv acordarea brevetului de invenţie, către firma SC U.R. SRL, în condiţiile art. 5 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 64/1991.
Declaraţia - Înţelegere (fila 45 dosar fond), prevede în mod expres la pct. 2 că drepturile cuvenite cedenţilor în urma utilizării şi exploatării brevetului cesionat vor fi plătite regulat (anual) de către firma SC U.R. SA în procente, expres indicate, pentru fiecare din cei 10 inventatori (din care numai 8 au formulat prezenta acţiune). În zisa Declaraţie s-a indicat şi modalitatea concretă de calculare a acestui procent.
Art. 5 alin. (1) lit. b) (stipulat ca drept de referinţă în declaraţie - înţelegere) prevede că „ dacă inventatorul este salariat, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia, dreptul la brevetul de invenţie aparţine salariatului pentru invenţiile realizate de acesta fie în exercitarea funcţiei sale, fie în domeniul activităţii unităţii prin cunoaşterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice unităţii sau ale datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unor prevederi contractuale concrete".
Art. 5 alin. (2) prevede că „dacă invenţia rezultă dintr-un contract de cercetare, în lipsa unei clauze contrare, dreptul de brevet de invenţie aparţine unităţii care a comandat cercetarea, inventatorul având dreptul la o remuneraţie suplimentară stabilită prin act adiţional la contract.
Art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 prevede că pentru invenţiile create şi realizate în condiţiile art. 5 alin. (1) şi ale art. 5 alin. (2) inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau, după caz, cu titularul brevetului.
Se constată din dispoziţiile mai sus invocate că reglementarea prevăzută de Legea nr. 64/1991 se aplică în cazul în care nu există prevederi contractuale exprese sau acestea sunt mai puţin avantajoase decât dispoziţiile acestei legi.
Or, în cauză există o înţelegere (contract) ale cărei clauze precise nu au fost contestate de către reclamanţi cât priveşte o eventuală dezavantajare a lor în raport de dispoziţiile legale, care numai în această ipoteză s-ar fi putut eventual aplica.
Câtă vreme reclamanţii au încheiat un contract cu SC U.R. SA, stabilind în sarcina acestei din urmă societăţi obligaţii precise cât priveşte „drepturile cuvenite cedenţilor în urma utilizării şi exploatării brevetului cesiont", reclamanţii nu pot ridica pretenţii decât împotriva societăţii comerciale, titulară a brevetului.
În mod corect s-a stabilit că în cauză reclamanţii nu au calitate procesuală activă să revendice pretenţii asupra exploatării brevetului împotriva pârâtei cu care nu se află în raporturi contractuale şi faţă de care nici Legea nr. 64/1991 nu poate fi invocată cătă vreme art. 5 alin. (1) lit. b) prevede expres aplicarea acestuia în lipsa unor prevederi contractuale concrete.
Or, în cauză există o asemenea prevedere contractuală concretă, valabilă şi nedenunţată de părţile contractante.
Pe cale de consecinţă constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. invocate ca motiv de recurs şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M. şi P.D. împotriva deciziei nr. 32 din 22 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2979/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 10278/2009. Civil. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
