ICCJ. Decizia nr. 2692/2010. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la data de 26 ianuarie 2009, M.C.D. și M.S.M. au solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Pitești repunerea în termenul de contestare a dispoziției nr. 7010 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 și să se constate că sunt moștenitoarele autoarei L.V.
în motivarea cererii, reclamantele au arătat că au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 către Primăria Municipiului Pitești la data de 2 mai 2001, iar prin dispoziția nr. 7010/2007, s-a respins cererea petentelor prin care solicitau restituirea în natură sau echivalent a imobilului compus din teren și construcții, cu motivarea că acestea nu au făcut dovada calității de moștenitori după L.V., proprietara imobilului notificat.
Au mai susținut reclamantele că întrucât mama lor decedase în urmă cu 10 luni au fost în imposibilitate să procure actele de stare civilă, cu care să dovedească filiația față de L.V., acte pe care le-au procurat abia la data de 15 ianuarie 2009.
S-a mai susținut că autoarea L.V. figurează în foaia matricolă pe anii 1955-1957 la rolul fiscal cu 1.500 mp teren și clădiri.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 81 din 27 aprilie 2009 a respins cererea de repunere în termenul de contestare a dispoziției nr. 7010/2007, formulată de petente, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dispoziția nr. 7010 le-a fost comunicată petentelor la data de 14 decembrie 2007, după ce Primăria Municipiului Pitești le solicitase în mai multe rânduri să depună acte cu care să-și dovedească dreptul de proprietate și filiația după autoarea L.V.
S-a reținut că împrejurarea că reclamantele nu au putut procura actele de stare civilă, nu poate fi apreciată de instanță ca o cauză temeinic justificată, în sensul art. 19 din Decretul nr. 167/1958, pentru care termenul de prescripție a fost depășit pentru a se dispune judecarea sau rezolvarea acțiunii.
în plus, s-a apreciat că întrucât rezultă din certificatul de căsătorie al mamei reclamantelor că aceasta a fost fiica defunctei L.V., iar actul a fost în posesia reclamantelor, cauza temeinic justificată în sensul legii nu a fost dovedită.
Pe de altă parte, s-a mai avut în vedere că termenul de formulare a contestației este unul de decădere și nu de prescripție, astfel că cererea de repunere în termenul de formulare al contestației este și inadmisibilă.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal reclamantele, apel pe care însă nu l-au motivat.
Potrivit dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel s-a pronunțat în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Prin decizia nr. 153A din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, a fost respins ca nefondat apelul reclamantelor.
împotriva acestei din urmă decizii, reclamantele au formulat calea de atac a recursului.
înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:
în ședința publică din 3 mai 2010 instanța a invocat din oficiu excepția nulității recursului, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ.
Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
în prezenta cauză recurentele nu s-au conformat obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a motivelor nu permite instanței să realizeze în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. încadrarea în limitele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Potrivit art. 302/1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
în cuprinsul cererii de recurs care a învestit înalta Curte, recurentele prezintă succesiunea evenimentelor, situația de fapt din speță și nemulțumirile acestora într-o manieră confuză, solicitând admiterea recursului.
Cererea de recurs conține însă numai simple afirmații fără nici o precizare de natură juridică a eventualelor greșeli pe care le conține hotărârea recurată și fără o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate.
Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
întrucât recurentele nu s-au conformat exigențelor cerute de art. 303 alin. (2) C. proc. civ., neindicând în cererea sa niciunul din motivele de casare și de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu au formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal susmenționat, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-au structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
în consecință, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. și art. 306 C. proc. civ., înalta Curte a constatat nul recursul declarat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3204/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2688/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
