ICCJ. Decizia nr. 366/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ Şl DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 366/2010
Dosar nr. 1814/1/2008
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 15 martie 2002, reclamanţii S.(S.)F.C. şi S.(S.)A. au chemat în judecată pârâţii S.R., P. Mureş, SC C.N.T.A.T. SA, SC V. SRL solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Târgu Mureş, P-ţa Trandafirilor, fostă Lenin, în subsidiar pentru partea din imobilul mai sus individualizat, etajul de lemn, astfel cum este descris în petitul acţiunii, stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent pentru apartamentele din imobil care au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 şi evacuarea C.T.A.R.T. SA din spaţiul 2, corpul A al clădirii, susţinând că imobilul a aparţinut autorului proprietar S.F., decedat la 4 ianuarie 1994, după care au rămas ca moştenitori, în calitate de fii.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au formulat cereri de restituire a imobilului, prin notificările formulate de 28 martie 2001 şi, respectiv la 14 mai 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001.
După un prim ciclu procesual, în care s-a respins acţiunea, prin sentinţa civilă nr. 773 din 6 octombrie 2003 a Tribunalului Mureş, soluţia a fost menţinută prin respingerea apelurilor declarate de pârâtele SC C.T.A. şi P.M. Târgu Mureş, conform deciziei nr. 630/ A din 12 iulie 2004, ca apoi să fie desfiinţată prin admiterea recursului declarat de reclamanţi împotriva deciziei mai sus menţionată a Curţii de Apel Târgu Mureş, casată împreună cu sentinţa Tribunalului Mureş şi trimisă cauza spre rejudecare, aceluiaşi tribunal.
Pentru a hotărî astfel, prin decizia nr. 4479 din 9 mai 2006, instanţa supremă a reţinut că, în condiţiile în care, notificărilor formulate de persoanele îndreptăţite la 28 martie 2001 şi, respectiv la 14 mai 2001, nu li s-a răspuns conform legii, prin dispoziţie motivată (la dosar fiind depuse mai multe adrese fără relevanţă juridică sub aspectul finalizării procedurii administrative prealabile), iar la data de 15 martie 2002, când s-a formulat acţiunea, acest act administrativ nu fusese încă emis, s-a apreciat că lipsa răspunsului, în speţă, într-un interval de circa un an, de la data formulării notificărilor, echivalează cu un refuz al persoanei deţinătoare de a stabili măsurile reparatorii stabilite de lege.
S-a stabilit că, împrejurarea că cei în cauză au primit despăgubiri pentru imobilul în litigiu, în baza Legii nr. 112/1005, nu poate conduce la respingerea de plano a unei cereri întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care, potrivit art. 19 alin. (1) şi (2) din acest act normativ, în redactarea în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate, persoanele îndreptăţite pot solicita fie restituirea în natură, cu obligaţia returnării sumei primită ca despăgubire, actualizată cu indicele inflaţiei, fie stabilirea diferenţei dintre valoarea încasată şi valoarea corespunzătoare a imobilului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai constatat că, ulterior pronunţării hotărârii, P.M. Târgu Mureş a emis dispoziţia nr. 4300 din 10 august 2004, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului şi s-a făcut reclamanţilor o ofertă de restituire prin echivalent şi că se impune ca, în rejudecare, instanţa de trimitere să afle care este poziţia persoanelor îndreptăţite faţă de împrejurarea că, dispoziţia emisă în cauză stabileşte modalităţi de restituire prin echivalent, care nu se mai regăsesc, în conţinutul actului normativ, în redactarea actuală.
Cauza a fost trimisă Tribunalului Mureş, în rejudecare, reclamanţii arătând că din contractul de vânzare-cumpărare intervenit la 24 decembrie 1949, completat cu raportul de expertiză pentru descrierea şi evaluarea imobilului, efectuat la data de 30 sept. 1949, anterior vânzării, imobilul era construit cu parter şi etaj, cu zidărie din cărămidă şi tavan asupra parterului cu boltă de cărămidă şi deasupra, etajul cu tavan pe grinzi de brad şi cu acoperişul construit din lemn şi învelit cu ţigle.
În dosarul conexat nr. 5035/2004 al Tribunalului Mureş, reclamanţii au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta P. Târgu Mureş să se dispună restituirea în natură a părţii nevândute din acelaşi imobil, care, la preluarea de către stat a format în trecut o singură unitate locativă şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma unor despăgubiri băneşti, pentru restul părţii vândute sau demolate, inclusiv pentru teren.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 693 din 27 aprilie 2007, Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea precum şi cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu P.M. Târgu Mureş prin primar, cerere ce formează obiectul dosarului conexat nr. 5035/2004.
A modificat dispoziţia nr. 4300 din 10 august 2004 emisă de P.M. Târgu Mureş, astfel:
Cu privire la imobilul situat în Târgu Mureş, P-ţa Trandafirilor a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a spaţiului de la parterul Corpului A, ce în prezent are destinaţia de „Restaurant M.”
A constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent pentru etajul clădirii amintite, demolat şi pentru celelalte edificii demolate, precum şi pentru întreaga suprafaţă de teren de 1674 mp.
Măsurile reparatorii constau în titluri de despăgubire ce vor fi acordate conform prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi reprezintă diferenţa dintre valoarea de piaţă a imobilului teren şi construcţiile demolate, stabilită conform standardelor internaţionale de evaluare şi suma de 273.588.480 lei, primită de reclamanţi în anul 1999 cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 112/1995, ce va fi actualizată în funcţie de indicele de inflaţie, la data acordării titlurilor de despăgubire.
A obligat pârâta SC C.N.T.A.T. SA la restituirea în natură în favoarea reclamanţilor, a spaţiului de la parterul corpului A din clădirea situată în Târgu Mureş, P-ţa Trandafirilor, Târgu Mureş, CF actual 800/II nr. top 635,636 - spaţiu care, în prezent este ocupat de Agenţia T.
A respins cererea reclamanţilor de evacuare a pârâtei SC C.N.T.A. SA, din spaţiul amintit mai sus.
S-a reţinut că reclamanţii au formulat cerere pentru acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 112/1995, cerere soluţionată prin Hotărârea nr. 1090/1999 a Comisiei judeţene Mureş, prin acea hotărâre stabilindu-se acordarea de despăgubiri băneşti, care au fost încasate de reclamanţi.»
Conform rapoartelor de expertiză tehnică întocmite cu privire la imobil, la momentul preluării, acesta avea patru corpuri de clădire, în anii 1978-1979 în urma executării de amenajări şi supraetajare a acestora, imobilul în litigiu a suferit profunde schimbări, fiind construite şi alte corpuri de clădire, B şi C, reţinându-se că acesta a devenit unul nou, în raport cu cel preluat prin decretul de naţionalizare.
Împotriva sentinţei Tribunalului Mureş au declarat apel pârâţii SC C.N.T.A.R.T. SA şi P.M. Târgu Mureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, prin motivele de apel T. SA a criticat soluţia instanţei de fond cu privire la restituirea în natură a unei părţi din imobil către reclamanţi, apreciind că aceştia erau îndreptăţiţi la despăgubiri, din moment ce s-a demolat clădirea şi s-a realizat reconstrucţia cu extindere pe orizontală a clădirii iniţiale, imobilul devenind, un altul nou, datorită lucrărilor ample de reconstruire şi investiţiilor băneşti considerabile, realizate de pârâta SC C.N.T.A.R.T. SA.
S-a susţinut că sporul de valoare dovedeşte fără putinţă de tăgadă caracterul de imobil nou a celui rezultat din reconstrucţie, faţă de cel preluat în anul 1952 de către stat.
Apelul declarat de pârâtul P.M. Târgu Mureş îşi însuşeşte şi dezvoltă aceeaşi critică privind greşita restituire în natură a spaţiului de la parterul Corpului A al imobilului din P-ţa Trandafirilor, invocă reţinerile contradictorii ale instanţelor de judecată, care prin sentinţa nr. 693/2007 statuează că imobilul a fost reconstruit în totalitate în anii 1978-1979, şi cu toate acestea, ulterior, la fila x din aceeaşi sentinţa se reţine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005.
Se susţine că instanţa de fond a ignorat prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care „în situaţia imobilelor care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap III şi cărora le-au fost adăugate, pe orizontală si/sau pe verticală, în raport cu forma iniţială, noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează 100 % din aria desfăşurată iniţial (..) foştilor proprietari li se acordă sau propun măsuri reparatorii pin echivalent.”
Prin decizia nr. 106/ A din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâte, apreciind că „prima instanţa a reţinut o stare de fapt conformă cu probele administrate şi, în raport de aceasta a aplicat dispoziţiile legale”.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş au declarat recurs pârâţii P.M. Târgu Mureş şi SC C.T.A.R.T. SA.
În recursul declarat de P.M. Târgu Mureş se invocă motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi se arată că hotărârea pronunţată este dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că instanţele au dispus restituirea în natură a spaţiului ocupat de „Restaurantul M.”, şi implicit terenul aferent acestui spaţiu, deşi reclamanţii sunt beneficiarii măsurilor reparatorii pentru această suprafaţă de teren, realizând astfel o „îmbogăţire fără justă cauză”.
O altă critică, circumscrisă aceluiaşi motiv de nelegalitate se referă la încălcarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001, republicată şi se arată că decizia atacată a ignorat concluziile raportului de expertiză, potrivit cu care, imobilul a fost total reconstruit, în anii 1977-1978, presupunând un volum mare de lucrări, de supraetajare a corpului A şi adăugarea de noi corpuri pe orizontală, B şi C, demolarea celor al căror grad de uzură tehnică era avansat, înglobarea unui volum considerabil de materiale, lucrări care au transformat fundamental imobilul, acesta devenind unul nou, în accepţiunea legii.
Pârâta SC C.N.T.A.R.T. SA a formulat critici încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanţele au ignorat că imobilul în cauză a fost total reconstruit, odată cu lucrările de reconstrucţie a tronsonului 7 şi cu construirea tronsonului nr. 8 şi că, acesta se afla, iniţial, într-o stare de degradare avansată, având o vechime de 110 ani, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. H.V., instanţele aplicând greşit prevederile Legii nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, care nu permit restituirea în natură a imobilelor care, urmare unor lucrări de reconstrucţie, determină ca imobilul reconstruit, să devină unul nou, în raport cu cel trecut în proprietatea statului.
Un alt motiv de recurs invocat de pârâta SC C.N.T.A.R.T. SA este acela că, instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) şi că, în realitate, reclamanţii au învestit instanţa de judecată, doar cu privire la restituirea în natură a tronsonului cu numărul 6, şi deşi la dosarul cauzei există raportul de expertiză tehnică ing. H.V., care, la pag. 7 delimitează cu precizie tronsonul de la nr. 6, cu indicarea deţinătorilor, instanţa a dispus obligarea SC C.N.T.A.R.T. SA la restituirea în natură a spaţiului de la parterul Corpului A, tronsonul administrativ cu nr. 7.
S-a susţinut de aceeaşi pârâtă, în motivele de recurs, că instanţa ar fi trebuit să observe că SC C.T. SA deţine în proprietate parterul tronsoanelor cu nr. administrative 7 şi 8, precum şi o cotă, parte în suprafaţă de 51,63 mp, menţionată la pag. 7 din raportul de expertiză tehnică, ce se regăseşte şi în extrasul de carte funciară, precum şi spaţiul de 97,1 mp de la parterul nr. administrativ 7.
Recurenta-pârâtă a invocat şi motivul de nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cu care, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori, ea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise, în limita şi pentru considerentele ce succed.
Este de observat că decizia pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş nu este motivată, în sensul exigenţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., singura referire din considerentele acesteia, aflată la paragraful final, vizează o referire sumară, extrem de lapidară, privind aplicarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale, fără a se menţiona, care sunt acestea, în raport de probele administrate si, fără a fi cercetate şi analizate, în concret criticile din cele două apeluri.
În acest sens sunt admisibile criticile invocate în cuprinsul motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cu care hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele care au format instanţei de apel, convingerea de a păstra soluţia pronunţată de instanţa de fond.
În accepţiunea legiuitorului, motivarea hotărârii înseamnă arătarea în scris a raţiunilor care determină judecătorul să respingă sau să admită o cerere şi, argumentele de drept care îndrituiesc instanţa să păstreze analiza făcută de instanţa de fond, întrucât în speţă, Curtea de Ape Târgu Mureş a respins apelurile declarate de pârâţii SC C.N.T.A.R.T. SA şi P.M. Târgu Mureş prin P., fără însă a-şi motiva soluţia.
În speţă, criticile din apel nu au fost examinate, nu s-a răspuns chestiunilor invocate cu privire la greşita restituire în natură a unei părţi din imobilul solicitat de reclamanţi şi nu s-a analizat de instanţa de control judiciar ordinar, dreptul la măsurile reparatorii al persoanelor îndreptăţite, care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995, necercetându-se nici aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 10/2001, cu referire concretă la raportul juridic dedus judecăţii, în raport de situaţia juridică a imobilului şi de îndrumările deciziei de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Întemeiat este şi motivul de recurs privind acordarea a mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.), critică care are ca efect casarea deciziei atacate, fiind sancţionată încălcarea de către instanţă a principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabileşte limitele judecăţii, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv, pretenţia concretă formulată şi dedusă judecăţii.
În speţă, prin acţiunea introductivă de instanţă s-a solicitat de către reclamanţi, astfel cum rezultă din primul petit obligarea pârâţilor la restituirea în natură a imobilului, construcţie compusă din parter şi etaj, din cărămidă, acoperită cu ţiglă, ce a format în trecut o singură unitate locativă.
Prin sentinţa civilă nr. 693 din 27 aprilie 2007 a Tribunalului Mureş a fost obligată pârâta SC C.N.T.A.T. SA la restituirea în natură a spaţiului de la parterul corpului A, spaţiu ocupat în prezent de această companie.
Deşi în cauză s-au depus extrase de Carte Funciară privind imobilul situat în Târgu- Mureş, P-ţa Trandafirilor, reclamanţii au solicitat restituirea în natură a tronsonului cu nr. administrativ 6, în realitate, în mod eronat, instanţa a acordat spaţiul de la parter, ce constituie tronsonul cu nr. administrativ 7, spaţiu ocupat de o sală de aşteptare, sală ghişee, şi 3 birouri, în suprafaţă totală de 97,1 mp, astfel cum rezultă şi din concluziile raportului de expertiză ing. H.V., cuprinse în pct. ll pag. 7 din lucrarea de specialitate.
Reanalizarea raportului juridic dedus judecăţii va avea în vedere şi înscrisul nou depus în recurs, respectiv decizia nr. 91/ A din 22 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, care nu a rămas însă irevocabilă, în măsura în care aceasta vizează imobilul în litigiu a acestei hotărâri, rezultând că s-a solicitat restituirea în natură a parterului imobilului situat în Târgu Mureş, P-ţa Trandafirilor, pricină în care, reclamanţii din prezenta cauză, au calitatea de intervenienţi în dosarul nr. 950.1/43/2006.
Cu prilejul rejudecării vor fi analizate toate criticile invocate şi se va stabili îndreptăţirea reclamanţilor la despăgubirile acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, astfel cum s-a stabilit prin decizia de casare pronunţată de Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Concluzionând, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (2) şi (4 ) C. proc. civ. şi va admite recursurile declarate, va casa decizia nr. 106/ A din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie şi va trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâţii P.M. Târgu Mureş şi SC C.N.T.A.R.T. SA împotriva deciziei nr. 106/ A din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4381/2010. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 319/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
