ICCJ. Decizia nr. 4311/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4311/2010
Dosar nr. 4824/1/2009
Şedinţa publică din 8 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată sub nr. de mai sus contestatoarele M.I. şi I.M. au solicitat anularea Deciziei civile nr. 5435 din 15 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul civil nr. 7000/54/2006.
Contestatoarele deşi nu au indicat temeiul de drept pe care îşi întemeiază contestaţia în anulare, au susţinut ca instanţa de recurs nu a ţinut seama de susţinerile lor, ignorând şi Hotărârea nr. 889 din 28 august 2000 emisă de Prefectura Dolj prin care s-a dispus încă din anul 2000 restituirea imobilelor ce au constituit dreptul lor de proprietate.
Contestatoarele învederează aspecte legate de natura şi situaţia juridică a imobilului - teren intravilan, cu privire la care instanţele în mod greşit au reţinut că nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 şi că pe acest teren s-ar afla construcţii.
Astfel, susţin contestatoarele, instanţa de recurs le-a lipsit din nou de dreptul lor de proprietate, cu atât mai mult cu cât se reţine că nu ar avea calitatea de moştenitoare şi respectiv de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii şi restituirea bunurilor.
La filele 55 contestatoarele au depus şi concluzii scrise, solicitând admiterea contestaţiei în anulare declarată împotriva hotărârii instanţei de recurs care nu a observat că titulara contractului de vânzare-cumpărare din 24 octombrie 1918 este antecesoarea lor, faţă de care au calitatea de moştenitoare (fiice).
În concluziile scrise, contestatoarele invocă incidenţa dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, întrucât obiectul litigiului a format plângere în condiţiile Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, iar competenţa aparţinea Judecătoriei Craiova în fond, şi recurs la Tribunalul Dolj şi nu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând hotărârea atacată cu contestaţie în anulare prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 5436 din 12 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală Dosar nr. 7000/54/2006 s-a admis recursul declarat de Primarul Municipiului Craiova împotriva Deciziei civile nr. 846 din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, şi a fost casată hotărârea sus-menţionată şi s-a respins apelul declarat de M.I. şi I.M. împotriva Sentinţei civile nr. 122 din 17 martie 2004 a Tribunalului Dolj pe care a păstrat-o.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 cu modificările şi completările.
Terenul în litigiu a fost dobândit de I.A.M. prin actul autentic din 24 octombrie 1918; din act rezultă că a fost cumpărată suprafaţa de 8530 m.p. situat pe latura comunei Gemetele, judeţul Dolj, "loc de muncă la câmp".
Prin Ordinul nr. 36/1994 Prefectul judeţului Dolj, din această suprafaţă de teren, în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar a restituit în natură suprafaţa de 1910 m.p. În baza Legii nr. 1/2000 a mai fost reconstituit reclamantelor dreptul de proprietate în natură, pentru 5700 m.p. prin Hotărârea nr. 517 din 18 iulie 2002 a Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 1/2000.
Rezultă ca suprafaţa de teren în litigiu a constituit obiectul Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000 şi din acest motiv nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Astfel instanţa de recurs a reţinut că obiectul litigiului l-a constituit contestaţia în condiţiile Legii nr. 10/2001 împotriva Dispoziţiei nr. 6352 din 11 iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova şi că reclamantele nu au depus la dosar certificat de moştenitor după defuncta I.A.M.
Ca atare obiectul litigiului l-a constituit plângerea împotriva Dispoziţiei nr. 6352 din 11 iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova, în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi nu ale Legii nr. 18/1991.
Competenţa materială a instanţelor fiind astfel clarificată şi determinată de obiectul litigiului ce se încadra în dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Or, contestatoarele şi-au întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., susţinând că faţă de obiectul dedus judecăţii întemeiat pe Legea nr. 18/1991 competenţa materială de soluţionare a litigiului în recurs nu ar fi revenit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare ce poate fi utilizată numai în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Astfel dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. vizează situaţia în care hotărârea s-a dat de judecător cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Art. 159 C. proc. civ. reglementează ipotezele în care necompetenţa este de ordine publică: - când pricina nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; - când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad; - când pricina este de competenţa unei instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
Rezultă astfel că dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., vizează încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la competenţa generală, materială şi competenţa teritorială exclusivă.
Raportând cele expuse la obiectul dedus judecăţii care aşa cum rezultă din acţiunea contestatoarelor (înregistrată sub Dosarul nr. 5900/2003 a Tribunalului Dolj) l-a constituit plângerea împotriva Dispoziţiei nr. 6352/2003 a Primăriei municipiului Craiova, în condiţiile Legii nr. 10/2001, nu sunt incidente dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarele M.I. şi I.M. împotriva Deciziei nr. 5436 din 12 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 7000/54/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4330/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4307/2010. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
