ICCJ. Decizia nr. 4330/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4330/2010
Dosar nr. 25464/3/2008
Şedinţa publică din 9 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 278 din 27 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis cererea reclamanţilor, a obligat pârâtul să restituie în natură terenul, situat în Bucureşti, str. C., sector 2, în suprafaţă de 294 m.p, identificat conform raportului de expertiză întocmit de expert P.E.
S-a reţinut că reclamanţii au fost proprietarii imobilului în litigiu, format din teren în suprafaţă de 294 m.p. şi construcţie în suprafaţă de 186 m.p, imobil ce a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 79/1983. Reclamanţii şi-au susţinut pretenţia în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5227 din 18 mai 1971, transcris sub nr. 833 din 18 iunie 1971.
În fapt, prin Dispoziţia nr. 10611 din 29 mai 2008, Primarul General al Municipiului Bucureşti a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 294 m.p. Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert P.E., terenul în litigiu nu este ocupat de construcţii, însă o suprafaţă de 255 m.p. este ocupată de o parcare amenajată, 12 m.p. face parte dintr-un spaţiu de joacă delimitat cu gard de plasă, iar la limita părţii de vest a terenului trece o conductă de gaze.
În drept, tribunalul a reţinut că potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă. De asemenea, potrivit aceluiaşi articol, dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) se vor aplica în mod corespunzător. Potrivit art. 10 alin. (3) din lege, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii uşoare sau demontabile. De asemenea, din formularea de principiu a art. 9 din Legea nr. 10/2001, rezultă regula restituirii în natură şi finalitatea reparatorie a legii.
Tribunalul a apreciat că parcarea amenajată, precum şi gardul de plasă ce delimitează cei 12 m.p. din spaţiul de joacă fac parte din categoria construcţiilor uşoare sau demontabile, astfel încât terenul liber poate fi restituit în natură.
Prin Decizia civilă nr. 631/A din 26 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost avute în vedere, în esenţă, aceleaşi considerente de fapt şi de drept reţinute de prima instanţă. Potrivit adresei din 26 februarie 2008 emisă de Primăria municipiului Bucureşti, imobilul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr. 79 din 16 martie 1983, pentru acest imobil plătindu-se despăgubiri la data de 18 mai 1984 în valoare de 30.956 lei.
Raportul de expertiză efectuat de expertul D.R.B., în dosarul administrativ, a concluzionat că terenul în litigiu se regăseşte în întregime pe un teren viran situat între blocuri. Pe acest teren nu se găsesc edificate construcţii, el fiind folosit drept parcare neamenajată de către locuitorii blocurilor din împrejurări, unii dintre ei amplasând neautorizat şi câteva garaje prefabricate. În completarea la acest raport s-a menţionat că terenul în litigiu nu este afectat de traseul niciunei reţele edilitare.
Instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, care a identificat imobilul în litigiu - acesta fiind amplasat în spatele blocului din şos. P. S-a precizat în raportul de expertiză că "pe terenul mai sus menţionat, la data efectuării expertizei nu existau construcţii", fiind "ocupat pe o suprafaţă de 255 de o parcare amenajată". Tot în acest raport de expertiză judiciară s-a precizat că "restul suprafeţei de 39 mp. este liber, cu amendamentul că 12 m.p. din această suprafaţă face parte dintr-un loc de joacă amenajat delimitat cu grad de plasă. Cu privire la reţelele edilitare subterane în partea de vest a terenului chiar limitrof liniei de hotar trece o conductă de gaze".
În drept, au fost avute în vedere aceleaşi dispoziţii legale, cu luarea în considerare şi a dispoziţiilor menţionate la pct. 10.4 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în sensul că "norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcţii, indiferent de destinaţia acestora, fie construcţii uşoare sau demontabile. În aceste cazuri, entitatea învestită cu soluţionarea notificării va analiza regimul juridic al construcţiilor deja edificate şi în ipoteza în care va constata că acestea au fost construite sau, după caz, amplasate fără autorizările legale va emite decizia de restituire în natură persoanei îndreptăţite potrivit legii. Se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcţii uşoare sau demontabile (garaje, chioşcuri şi altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcţiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizaţia era temporară).
Ca urmare, susţinerea apelantului în sensul că terenul este ocupat de garaje tip granit ceea ce ar constitui un impediment la restituirea în natură a terenului, nu poate fi primită, dat fiind dispoziţiile invocate mai sus, care prevăd în mod clar şi fără echivoc faptul că se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcţii uşoare sau demontabile (garaje, chioşcuri şi altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcţiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizaţia era temporară).
În ce priveşte susţinerea în sensul că o parte din acest teren face parte din curtea unei grădiniţe, fiind domeniu public al statului, Curtea urmează a aprecia că nu constituie un motiv justificat de menţinere a dispoziţiei atacate atât timp cât această susţinere a apelantului a rămas la stadiul de afirmaţie nefiind făcută dovada că terenul respectiv a intrat în domeniul public în condiţiile prevăzute de lege.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 27 ianuarie 2010, pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, prin primar general, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
La dosarul cauzei nu se găseşte o situaţie juridică clară a terenului identificat potrivit raportului de expertiză, în care să se stabilească apartenenţa terenului în litigiu la domeniul public sau privat.
Potrivit art. 10.1. din Hotărâre nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în toate cazurile entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a suprafeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apa, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi altele asemenea.
În cazul în care s-ar constata astfel de situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele. Individualizarea acestor suprafeţe, în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificărilor, este atributul entităţii învestite cu soluţionarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituţile legale, cât şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Prevederile alin. (11) al art. 10 din lege interzic înstrăinarea sau schimbarea destinaţiei imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică.
Totodată, în Capitolul I pct. 1 lit. e) din acelaşi act normativ se arată că sarcina probei proprietăţii şi a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptăţită. Înscrisuri avute în vedere de instanţa de judecată la soluţionarea cauzei pot fi folosite de către reclamanţi în susţinerea cererii de restituire, însă doar dacă acestea se întregesc cu înscrisuri originare doveditoare ale dreptului de proprietate pretins.
Cu prioritate, a fost analizată excepţia tardivităţii recursului invocată de intimaţii A.C. şi A.D., aceasta fiind neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:
În drept, potrivit art. 301 alin. (1) teza I C. proc. civ., ca regulă, termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii.
În cauza dedusă judecăţii, în raport de data comunicării, 08 ianuarie 2010, termenul de exercitare a recursului nu era împlinit la 25 ianuarie 2010, dat fiind că la data de 23 ianuarie 2010 - sâmbătă - serviciul instanţei era suspendat, ceea ce înseamnă incidenţa art. 101 alin. (5) C. proc. civ.
Critica referitoare la pretinsa lipsă de calitate a Primăriei municipiului Bucureşti de a declara recurs, dat fiind faptul că parte în fazele procesuale anterioare a fost Municipiul Bucureşti, prin primar, nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 configurează calitatea unităţii administrativ-teritoriale - Municipiul Bucureşti - în cadrul procedurii de restituire, dar şi a instituţiei publice în măsură să o reprezinte, situaţie care poate conduce, ca şi în cazul situaţiei pendinte, la necorelări strict formale, fără relevanţă sub aspectul cadrului procesual de învestire.
Recursul este nefondat.
Cu prioritate, faţă de conţinutul explicit al expunerii de motive a cererii de recurs, redat anterior, se impune ca analiza criticilor de nelegalitate în calea extraordinară de atac a recursului să fie precedată de consideraţii preliminare privind cauza recursului, dată fiind şi excepţia de nulitate invocată în apărare, după cum urmează:
În calea extraordinară de atac a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată (aspecte de ordin procedural şi/sau substanţial).
Scopul acestei căi de atac este, esenţialmente, de control al legalităţii hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă că orice susţinere care relevă pretinse erori ale instanţei de apel în aprecierea probelor administrate în cauză - sub toate aspectele susţinute cu privire la valorizarea în probaţiune a înscrisurilor administrate de părţi, inclusiv pe aspectele de fapt referitoare la datele de identificare ale imobilului în litigiu, - evaluarea probatoriului din perspectiva propriului interes patrimonial ocrotit, toate cu consecinţe directe în planul configurării/reconfigurării situaţiei de fapt a dosarului pendinte, excede analizei instanţei de recurs.
Instanţele anterioare au prezentat în mod corect întreaga situaţie de fapt a dosarului pendinte, expunând în mod concret şi considerentele legale pentru care au ajuns la soluţia pronunţată în primă instanţă, respectiv, în apel, pe fondul raportului juridic litigios.
Noua formulare a textului art. 304 C. proc. civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părţile au beneficiat de o judecată în primă instanţă şi una în apel (ambele judecăţi de fond), finalizată prin configurarea situaţiei de fapt a dosarului pendinte şi cu o rezolvare judiciară definitivă a conflictului existent între părţile cu interese contrare.
O situaţie de nelegalitate, în esenţă, pentru a fi analizată în recurs trebuie susţinută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greşit la situaţia de fapt pe deplin stabilită în faţa instanţelor anterioare.
Cu aceste precizări, Înalta Curte va răspunde punctual singurei critici de nelegalitate susţinute prin cererea de recurs, respectiv cea referitoare la interpretarea şi aplicarea la speţă a dispoziţiilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001.
Din expunerea de motive a hotărârilor instanţelor anterioare a rezultat situaţia juridică a terenului în litigiu, acesta fiind identificat potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, concluziile acestuia fiind coroborate cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, inclusiv expertiza efectuată în etapa preliminară, soluţia propusă de instanţe fiind rezultatul final al valorificării situaţiei de fapt a dosarului din perspectiva dispoziţiilor legale identificate ca fiind incidente în cauză - fiind vorba de un imobil expropriat, situaţia acestuia în mod corect a fost analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001.
Invocarea prevederilor art. 10.1. din Hotărâre nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi redarea detaliată a conţinutului acestora - entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a suprafeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apa, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi altele asemenea - nu pot constitui veritabile critici de nelegalitate în recurs, întrucât relevanţa şi pertinenţa unei critici se analizează prin raportare la aspectele concrete ale raportului juridic dedus judecăţii, de la care nu pot exceda.
Instanţa de apel a reţinut, în baza adresei din 26 februarie 2008 emisă de Primăria municipiului Bucureşti, că imobilul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr. 79 din 16 martie 1983, ceea ce înseamnă că acesta intră sub incidenţa reglementării Legii nr. 10/2001(art. 11).
Raportul de expertiză efectuat de expertul D.R.B., în dosarul administrativ, a concluzionat că terenul în litigiu se regăseşte în întregime pe un teren viran situat între blocuri. Pe acest teren nu se găsesc edificate construcţii, el fiind folosit drept parcare neamenajată de către locuitorii blocurilor din împrejurări, unii dintre ei amplasând neautorizat şi câteva garaje prefabricate. În completarea la acest raport s-a menţionat că terenul în litigiu nu este afectat de traseul niciunei reţele edilitare. Această situaţie de fapt a fost reconfirmată prin expertiza în specialitatea topografie, care a identificat imobilul în litigiu - acesta fiind amplasat în spatele blocului din şos. P. - dispusă de însăşi instanţa de judecată.
S-a precizat şi cu această ocazie aspecte relevante, suplimentare pentru cauza pendinte, respectiv faptul că "pe terenul mai sus menţionat, la data efectuării expertizei nu existau construcţii", fiind "ocupat pe o suprafaţă de 255 de o parcare amenajată", că "restul suprafeţei de 39 mp. este liber, cu amendamentul că 12 m.p. din această suprafaţă face parte dintr-un loc de joacă amenajat delimitat cu grad de plasă. Cu privire la reţelele edilitare subterane în partea de vest a terenului chiar limitrof liniei de hotar trece o conductă de gaze".
În drept, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 10 şi 11 din lege, cu luarea în considerare şi a prevederilor pct. 10.4 din H.G nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, conform cărora "norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcţii, indiferent de destinaţia acestora, fie construcţii uşoare sau demontabile. În aceste cazuri, entitatea învestită cu soluţionarea notificării va analiza regimul juridic al construcţiilor deja edificate şi în ipoteza în care va constata că acestea au fost construite sau, după caz, amplasate fără autorizările legale va emite decizia de restituire în natură persoanei îndreptăţite potrivit legii. Se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcţii uşoare sau demontabile (garaje, chioşcuri şi altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcţiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizaţia era temporară).
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, redate în paragrafele anterioare, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Primăria municipiului Bucureşti, prin primarul general, împotriva Deciziei nr. 631/A din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului invocată de intimaţii A.C. şi A.D.
Respinge recursul declarat de Primăria municipiului Bucureşti, prin primarul general, împotriva Deciziei nr. 631/A din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4333/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4311/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
