ICCJ. Decizia nr. 6317/2010. Civil
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2008 Tribunalul Vaslui a respins cererea formulată de G.C. privind îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul sentințelor civile nr. 342 din 31 martie 2008 și nr. 727 din 7 iulie 2008 ale Tribunalului Vaslui.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că cererea reclamantului este neîhtemeiată,nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 din C. proc. civ. cu privire la îndreptarea erorilor materiale strecurate în hotărâri judecătorești. Ceea ce a invocat reclamantul nu constituie o greșeală materială în sensul art. 281 din C. proc. civ. Instanța a motivat în fapt și în drept soluția adoptată și a arătat de ce s-a pronunțat astfel la cererea de chemare în judecată a reclamantului, aspecte care nu pot fi reanalizate pe calea îndreptării erorii materiale în baza art. 281 din C. proc. civ.
G.C. a declarat apel considerând că încheierea tribunalului este nelegală și netemeinică.
în motivarea apelului, el susține că, în mod greșit, s-a reținut că cererea sa nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 281 din C. proc. civ.
Susține apelantul că, în cererea inițială, a solicitat aceleași bunuri pe care le solicitase și G.D.
Apelantul mai învederează că Tribunalul Vaslui a conexat cererea sa la acest ultim dosar, însă nu s-a pronunțat asupra ei, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 din C. proc. civ.
Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr.133 din 2 decembrie 2009 a respins apelul ca nefondat.
în considerentele hotărârii s-a reținut că, susținerile apelantului vizează, în realitate, fondul litigiului finalizat prin sentința civilă nr. 342/2008 și prin care s-a reținut că singurul care a formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 ar fi defunctul G.D.
Criticile apelantului privind nepronunțarea instanței de fond asupra acțiunii sale ce a fost conexată la cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 342/2008 vizează, în esență, nemulțumirea apelantului față de soluția tribunalului care a reținut că notificarea acestuia ar fi fost formulată tardiv și că dispozițiile Legii nr. 247/2005 nu i-ar fi aplicabile.
însă, aceste critici puteau fi valorificate numai prin exercitarea căii de atac prevăzute de lege împotriva sentinței civile nr. 342/2008 și nu, pe calea cererii de îndreptare a unei presupuse erori materiale strecurate în sentința respectivă conform art. 281 din C. proc. civ. Față de cele ce preced, Curtea reține că încheierea atacată este legală și temeinică, urmând a respinge apelul declarat de G.C., potrivit dispozițiilor art. 296 din C. proc. civ.
împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs, criticând-o ca nelegală fără însă a invoca temeiul de drept.
Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Deși primăria a fost investită cu mai multe cereri având ca obiect restituirea bunurilor preluate abuziv, recurenta a refuzat să soluționeze aceste cereri, motiv pentru care s-a adresat instanțelor de judecată, respectiv Tribunalului Vasului.
- Tribunalul Vasului prin încheierea din 27 noiembrie 2007 a conexat Dosarul, fiind îndeplinite condițiile de conexitate și cu toate acestea, instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate de reclamant.
- Având în vedere omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererilor sale, a formulat cerere de îndreptare eroare materială iar instanța fondului și instanța de apel în mod greșit au respins cererea de îndreptare eroare materială.
Din partea Prefecturii Județului Vaslui s-a depus întâmpinarej prin care solicită respingerea recursului, arătând că, petentul G.C. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 342 din 31 martie 2008 și a sentinței civile nr. 727 din 7 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui. Ulterior, respectiv la termenul de judecată din 23 septembrie 20085 contestatorul a modificat cererea.de chemare în judecată, arătând că de fapt solicită îndreptarea erorii materiale strecurate în cele două hotărâri și că motivele incidente nu se încadrează în dispozițiile art. 281 din C. proc. civ.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, înalta Curte constată recursul nefondat pentru cele ce succed:
Recurentul G.C., inițial a investit instanța de judecată cu o contestație în anulare, împotriva sentinței civile nr. 42 din 31 martie 2008 precum și a sentinței civile rn.727 din 7 iulie 2008, ambele pronunțate de Tribunalul Vaslui, invocând ca motiv de anulare a celor două hotărâri, omisiunea instanței de a constata că, reclamantul G.C. prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 7 iunie 2004 a indicat în calitate de pârâți pe toți moștenitorii defuncților T.G. și G.A.
Pe parcursul desfășurării procesului civil, în termenul prevăzut de lege, contestatorul a modificat obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că de fapt, nu solicită anularea hotărârilor judecătorești pronunțate de Tribunalul Vaslui, ci îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul celor două hotărâri, astfel că, în mod corect instanțele de judecată au reținut ca temei de drept al cererii, dispozițiile art. 281 din C. proc. civ.
în conformitate cu aceste dispoziții procedurale, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Raportând la acest text de lege, motivele de îndreptare eroare materială invocate de recurent, în sensul că instanțele de judecată nu s-au pronunțat asupra cererilor dovedite "cu martori", se constată că în speța supusă analizei, nemulțumirile recurentului constituie de fapt greșeli de judecată, ce vizează fondul cauzei, care nu pot fi îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare eroare materială.
Așadar, în mod corect instanțele de judecată au respins cererea recurentului pronunțând astfel hotărâri legale și nefiind incidente dispozițiile art. 304 C. proc. civ., înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6321/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5766/2010. Civil → |
|---|
