ICCJ. Decizia nr. 640/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 640/2010
Dosar nr. 14820/3/2007
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1482 din 28 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, a admis în parte contestaţia formulată de D.C. în contradictoriu cu Primăria municipiului Bucureşti, prin primar general.
A completat dispoziţia din 5 aprilie 2007, emisă de pârâtă, în sensul că urmează a fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru construcţiile demolate de pe terenul în suprafaţă de 2.208 mp, situat în Bucureşti, sector 6, cu deducerea despăgubirilor primite la data exproprierii, actualizate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin dispoziţia atacată, primarul General al municipiului Bucureşti a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 2.208 mp, motivat de faptul că este afectat de detalii de sistematizare, fiind situat în incinta Institutului Politehnic Bucureşti şi a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Tribunalul a constatat că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, deoarece lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren expropriat şi că pârâta a omis să se pronunţe asupra cererii de acordare de măsuri reparatorii pentru construcţia demolată ulterior exproprierii.
Prin Decizia nr. 278/A din 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins apelurile declarate de contestator şi Municipiul Bucureşti, prin primar general.
Instanţa de apel a reţinut că D.C. a formulat în termen două notificări care vizau acelaşi imobil, iar prin a doua notificare a precizat în mod neechivoc că solicită măsuri reparatorii şi pentru construcţia demolată.
A mai reţinut instanţa de apel, că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 759/1965 în vederea executării lucrărilor pentru Institutul Politehnic Ghe.Ghe. Dej - în prezent, Universitatea Politehnică Bucureşti - şi că este parte componentă a spaţiului universitar, în acord cu prevederile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 84/1995.
În raport şi de prevederile art. 166 alin. (1) şi (4) din acelaşi act normativ, instanţa de apel a reţinut că terenul se află chiar în proprietatea Universităţii Politehnice Bucureşti, iar Primăria municipiului nu este entitate deţinătoare, în sensul Legii nr. 10/2001.
Instanţa de apel a mai reţinut că în mod corect prima instanţă a dedus contravaloarea despăgubirilor primite la expropriere.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs contestatorul şi Municipiul Bucureşti, prin primar general.
Contestatorul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a arătat că decizia este nelegală.
Astfel, instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, deoarece din probele administrate în cauză a rezultat că terenul a aparţinut autorilor săi şi că Universitatea Politehnică are doar un drept de folosinţă asupra terenului.
Prin interpretarea greşită a înscrisurilor aflate la dosar, instanţa de apel a transformat acţiunea într-o acţiune în constatare.
Sub aspectul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că este posibilă restituirea în natură, deoarece terenul nu face parte din baza materială a Universităţii Politehnice, regimul juridic al terenurilor aferente instituţiilor de învăţământ fiind reglementat de art. 166 alin. (41), alin. (42), alin. (44) şi alin. (46) din Legea nr. 84/1995.
A mai arătat recurentul, că terenul este liber de construcţii şi nu a primit afectaţiunea pentru care a fost expropriat.
De asemenea, recurentul a criticat decizia şi sub aspectul deducerii despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii, deoarece nu s-a făcut dovada că acestea au fost efectiv plătite.
Municipiul Bucureşti a invocat, la rândul său, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat că au existat două notificări distincte, care trebuie soluţionate separat.
Prin dispoziţia atacată, a fost soluţionată doar notificarea înregistrată la B.E.J. S.D. sub nr. 33/2001, prin care s-a solicitat doar restituirea în natură a imobilului teren.
Criticile formulate de contestator permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de apel nu a schimbat natura şi înţelesul vădit al actului dedus judecăţii, ci a soluţionat cauza în limitele investirii, conform regulilor de drept material şi procesual aplicabile contestaţiei împotriva dispoziţiei emise în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată.
Criticile vizând modul în care instanţa a făcut aprecierea probelor nu intră sub incidenţa art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi nu pot face obiect de analiză în recurs după ce pct. 10 şi 11 din art. 304 C. proc. civ. au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.
Nefondate sunt şi criticle referitoare la aplicarea greşită a legii, rezultând din faptul că imobilul poate fi restituit în natură.
Astfel, imobilul în litigiu a fost expropriat prin Decretul de expropriere nr. 759/1965.
Imobilul fiind expropriat, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, care în alin. (3) prevăd că, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.
În cauză, proprietatea autorilor contestatorului a fost expropriată în vederea executării lucrărilor pentru noul local al Institutului Politehnic, iar din raportul de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar D.A., rezultă că terenul solicitat este amplasat la cea 50 ml de clădirea rectoratului, într-o zonă liberă de clădiri.
Expertul a mai precizat că pe teren se află două alei betonate pietonale, sisteme de iluminat şi spaţii verzi.
Prin urmare, se constată că, deşi nu este ocupat de construcţii, terenul nu poate fi restituit în natură, deoarece este afectat de lucrări de amenajare publică şi servituti, în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Institutul Politehnic nu este o clădire singulară, ci un complex de clădiri, cu dotările utilitare necesare, iar amenajările existente au răspuns scopului pentru care s-a dispus exproprierea şi contribuie la buna desfăşurare a activităţii pentru care a fost edificat institutul şi la buna exploatare şi funcţionare a construcţiilor existente.
Indiferent de persoana juridică care este proprietarul imobilului, în cadrul contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, prin care se solicită restituirea unui teren expropriat, criteriile în funcţie de care se analizează posibilitatea restituirii în natură sunt cele strict prevăzute de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
De altfel, în cadrul contestaţiei formulate, prin care notificarea a fost soluţionată în sensul stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent, discutarea dreptului de proprietate al entităţii ce a soluţionat notificarea este superfluă, din moment ce aceasta a soluţionat pe fond cererea de restituire, iar obicetul contestaţiei nu vizează calitatea de unitate deţinătoare, ci natura măsurilor reparatorii stabilite.
Prin urmare, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, constatând că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, deoarece este ocupat de amenajări de utilitate publică, în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Nefondate sunt şi criticile referitoare la greşita deducere a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii.
Astfel, prin notificarea transmisă din 2001, contestatorul însuşi susţine că exproprierea s-a realizat prin acordarea de despăgubiri şi solicită reactualizarea sumei primite pentru casa demolată.
Faţă de această susţinere a contestatorului, în mod corect instanţa de judecată a dispus deducerea sumei actualizate, primită cu titlu de despăgubire.
De altfel, dispoziţia atacară fiind emisă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, valoarea finală a despăgubirilor se stabileşte de către C.C.S.D., care, potrivit art. 22 din Titlul VII al legii, va dispune compensarea, în cazul în care statul şi persoanele îndreptăţite au obligaţii reciproce de plată.
Nici recursul declarat de Municipiul Bucureşti, care permite încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat.
Contestatorul a formulat, într-adevăr două notificări, înregistrate în 2001, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în litigiu şi sub nr. 54/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului şi despăgubiri pentru casa demolată.
Prin decizia atacată, pârâtul a soluţionat doar notificarea din 2001, care viza restituirea terenului, lăsând nerezolvată cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru construcţiile demolate ulterior exproprierii.
Pe parcursul procedurii judiciare, pârâtul nu a făcut dovada că ar fi soluţionat şi cea de a doua notificare, astfel încât timpul îndelungat scurs de la data sesizării şi lipsa unei soluţii, echivalează cu refuzul de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcţii.
Prin urmare, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, în concordanţă cu practica judiciară stabilită sub acest aspect.
Faţă de cele ce preced, ambele recursuri se vor privi ca nefondate şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., vor fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de contestatorul D.C. şi pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva Deciziei nr. 278/A din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 63/2010. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 653/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
