ICCJ. Decizia nr. 63/2010. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 63/2010
Dosar nr. 12356/325/2007
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9336 din 3 octombrie 2007 pronunţată de Judecătoria Timişoara a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Timişoara în soluţionarea cauzei, a fost declinată competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul V.G., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiş, in favoarea Tribunalului Timis.
Prin sentinţa civilă nr. 2743/PI din 13 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia civilă, a fost respinsă contestaţia formulata si precizată de contestatorul V.M.G.
Prin Decizia civilă nr. 1044 din 13 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost respins recursul declarat de către reclamantul-recurent V.M.G.
Pentru a pronunta aceasta ultima hotarare, instanta de recurs a avut în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept, aceleasi cu cele retinute de prima instanta investita:
Prin acţiunea pendinte, reclamantul a contestat Decizia de recalculare a pensiei nr. 172551 din 1 iulie 2007, emisă de pârâtă în temeiul O.U.G. nr. 19/2007.
Întrucât dreptul la pensie al reclamantului s-a născut la data de 01 ianuarie 1998, sub imperiul Legii nr. 3/1977, în mod corect s-a reţinut de către pârâtă, prin Decizia de pensionare nr. 172551 din 1 iulie 2007 că, stagiul complet de cotizare utilizat la calcularea punctajului mediu anual al reclamantului este de 30 de ani, aşa cum rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1550/2004 cu cele ale art. 8 din Legea nr. 3/1977, neavând relevanţă că vechimea în muncă a reclamantului este de 38 de ani, 7 luni şi 8 zile.
De altfel, reţinerea unui stagiu complet de cotizare de 38 de ani, 7 luni şi 8 zile nu profită reclamantului, întrucât ar avea ca efect diminuarea punctajului mediu anual al acestuia, punctaj ce se stabileşte conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Stagiul complet de cotizare de 30 de ani a fost utilizat şi la emiterea Deciziei de pensionare nr. 172551 din 30 noiembrie 2005, rămasă definitivă prin necontestare.
Datele înscrise în adeverinţa din 10 octombrie 2007, emisă de SC C.D. SA Craiova, nu puteau fi luate în considerare la emiterea deciziei de pensionare contestate, intrucat adeverinţa este ulterioară emiterii Deciziei de pensionare nr. 172551 din 1 iulie 2007.
Pe de altă parte, din buletinul de calcul, ce a stat la baza emiterii Deciziei de pensionare nr. 172551 din 30 noiembrie 2005, rezultă că salariile menţionate în această adeverinţă au fost valorificate la recalcularea pensiei reclamantului în temeiul O.U.G. nr. 4/2005, fiind acordat şi punctajul corespunzător pentru contribuţia reclamantului la fondul pentru pensia suplimentară, aşa cum prevede art. 165 din Legea nr. 19/2000 (filele 37-43 din Dosarul nr. 12356/325/2007 al Tribunalului Timiş).
Decizia de pensionare nr. 172551 din 30 noiembrie 2005 are caracter definitiv, ca urmare a necontestării ei, astfel încât reclamantul nu mai poate repune în discuţie punctajul stabilit prin această decizie.
Deşi invocă încălcarea prevederilor art. 78 alin. (1), art. 80 alin. (1), art. 164 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 166 din Legea pensiilor nr. 19/2000, pe care o citează uneori greşit ca fiind Legea nr. 20/2007, recurentul nu arată în ce constă această încălcare.
Din cuprinsul Deciziei de pensionare nr. 172551 din 1 iulie 2007 şi a actelor depuse la dosarul de pensionare, anterior emiterii acestei decizii, rezultă că pensia reclamantului-recurent a fost stabilită cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile la data emiterii deciziei de pensionare.
Adeverinţele din 5 martie 2008, emisă de C.E.C. Bucureşti - Direcţia de Comunicare şi protocol, din 27 noiembrie 2007, emisă de M.A.D.R., şi adeverinţa din 1 noiembrie 2007, emisă de SC C. SA Timişoara, sunt ulterioare emiterii Deciziei de pensionare nr. 172551 din 1 iulie 2007, astfel încât nu puteau fi avute în vedere la emiterea acesteia.
Cererea recurentului de obligare a pârâtei la stabilirea unei pensii de 1700 lei lunare şi la plata unor despăgubiri de 70.255 lei pe perioada 01 ianuarie 1998-1 decembrie 2008, stabilite conform notei de calcul depusă ca anexă la concluziile scrise din 6 mai 2008, este inadmisibilă prin raportare la dispoziţiile art. 316 coroborate cu ale art. 294 alin. (1) C. proc. civ., deoarece reprezintă cereri noi în recurs, vizând şi o perioadă anterioară emiterii Deciziei de pensionare nr. 172551 din 1 iulie 2007, perioadă în care Deciziile de pensionare nr. 172551 din 8 decembrie 1997 şi nr. 172551 din 30 noiembrie 2005 au produs efecte juridice. Or, aceste ultime decizii sunt definitive, prin necontestare, conform art. 88 din Legea nr. 19/2000.
Împotriva decizii instanţei de apel a formulat, la data de 07 noiembrie 2008, cerere de recurs reclamantul V.M.G., prin care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, expunerea de motive fiind redata pe larg in cuprinsul cererii din 07 noiembrie 2009-fila 4.
La termenul de judecata din 13 ianuarie 2010, Inalta Curte, in lipsa partilor, a reţinut cererea de recurs în pronunţare, in considerarea exceptiei inadmisibilităţii declarării acestei căi extraordinare de atac împotriva unei decizii cu caracter irevocabil, in conditiile legii-art. 377 alin. (2) pct. 4.
Înalta Curte va r espinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul V.M.G., pentru considerentele ce urmeaza:
Dispozitivul Deciziei civilă nr. 1044 din 13 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, prin care a fost respins recursul reclamantului V.M.G. împotriva sentinţei civile nr. 2743 din 13 decembrie 2007, cuprinde mentiunea expresa „irevocabila, pronuntata la data de 13 mai 2008”.
În raport de aceasta mentiune si avand in vedere dispozitile exprese ale art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementeaza obiectul recursului, respectiv hotararile fara drept de apel, cele date in apel si, in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala, Înalta Curte constata ca hotararea atacata nu poate fi incadrata in nici una din ipotezele prescrise de lege (fiind ea insasi o hotarare pronuntata de o instanta de recurs).
Este necesara, asadar, indeplinirea conditiei de admisibilitate prescrisa de norma pocedurala susmentionata, constand, in principal, in identificarea categoriei de hotarari judecatoresti determinate de lege susceptibila de a fi supusa controlului judiciar in calea de atac promovata.
În situatia concreta dedusa judecatii in care hotararea atacata nu intra in categoria celor prescrise de lege, cererea care materializeaza in sine exercitarea unei cai extraordinare de atac, in alte conditii decat cele legale, va fi respinsa ca inadmisibila.
Recunoasterea unei cai de atac in alte conditii decat cele prescrise de norma legala procesuala constituie o incalcare a principiului legalitatii acestora, precum si a principiului constitutional al egalitatii in fata legii si autoritatilor, ceea ce inseamna, in egala masura, un alt aspect de inadmisibilitate.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va r espinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul V.M.G. împotriva Deciziei nr. 1044 din 13 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul V.M.G. împotriva Deciziei nr. 1044 din 13 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5956/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 640/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
