ICCJ. Decizia nr. 74/2010. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 74/2010
Dosar nr. 16615/63/2008
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul M.M. a chemat în judecată pârâta C.J.P. Dolj, solicitând în temeiul Legii nr. 19/2000,anularea Deciziei sale de pensionare nr. 294.888 din 9 septembrie 2009 emisă de pârâtă.
Ulterior, în pricina ce formează obiectul Dosarului nr. 16946/63/2008, introdusă la data de 13 octombrie 2008, acelaşi reclamant a chemat în judecată pârâta C.J.P. Dolj, solicitând anularea aceleiaşi decizii, invocând în drept dispoziţiile Legii nr. 226/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 569 din 16 februarie 2009, Tribunalul Dolj a admis în parte, contestaţia formulată de M.M. în contradictoriu cu intimata C.J.P. Dolj, a anulat Decizia nr. 294.888 din 9 septembrie 2008, emisă de intimată, a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie cu luarea în calcul a adeverinţei din 2006 emisă de R.T.F. Călători Craiova, cu privire la sporurile cu caracter permanent şi să-i plătească drepturile băneşti.
A respins capătul II din cerere, cu privire la contestarea aceleiaşi decizii, prin care a cerut aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 226/2006, în urma conexării dosarelor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul M.M. şi pârâta C.J.P. Dolj, criticând-o pentru nelegalitate.
În recurs, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 226/2006.
În motivarea excepţiei s-a arătat că este neconstituţională aplicarea abuzivă a unei legi ordinare, Legea nr. 226/2006, în raport cu legea organică nr. 19/2000, respectiv prevederile anexei 4 la această lege şi este neconstituţional pct. 14 lit. a) din Normele de aplicare a actului normativ menţionat.
Prin încheierea din 7 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a suspendat judecata cauzei, pricina fiind înaintată Curţii Constituţionale pentru a soluţiona excepţia de neconstituţionalitate.invocată de reclamant.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamantul M.M.
Recursul este inadmisibil şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 29. alin (1 )din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare.
(5) Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă.
(6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Din interpretarea dispoziţiilor mai sus redate, respectiv art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 rezultă, per a contrario, că împotriva măsurii prin care s-a admis suspendarea judecăţii cauzei nu se exercită nicio cale de atac, fiind supusă recursului doar măsura respingerii cererii de suspendare, legea reglementând expres calea de atac a recursului, numai atunci când se respinge cererea de suspendare.
Aşa fiind, cum dispoziţiile legale evocate sunt de strictă interpretare, instanţa va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva încheierii din 7 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 71/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 76/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
