ICCJ. Decizia nr. 8/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 8/2010

Dosar nr. 17625/3/2008

Şedinţa publică din 11 ianuarie 2010

Asupra recursului civil de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte cererea precizată formulată de contestatorii A.Gh.S., HG, I.Gh.E.O., în contradictoriu cu intimatul M. Bucureşti, prin P.G. şi pe cale de consecinţă: a dispus restituirea în natură către reclamanţi a următoarelor spaţii din imobilul situat în Bucureşti, str. Intrarea Zamfirescu; apartamentul nr. 2 situat la etajul 1, identificat conform fişelor suprafeţelor locative anexe contractelor de închiriere nr. 23005/1999 şi nr. 22084/1999, compus din cameră în suprafaţă de 13,20 m.p., hol în suprafaţă de 5,01 m.p., oficiu în suprafaţă de 6,00 m.p., bucătărie în suprafaţă de 8,82 m.p., vestibul în suprafaţă de 5,10 m.p. şi garaj identificat conform fişei de calcul a chiriei anexa contractului de închiriere nr. 25292/2004 în suprafaţă de 22,00 m.p.; a respins restul pretenţiilor ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamanţii-contestatori au calitate de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001 şi, prin urmare, s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a spaţiilor din imobilul situat în Bucureşti, astfel cum au fost precizate mai sus.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul formulat de pârâtul M. Bucureşti, prin P.G., împotriva sentinţei civile nr. 1698 din 12 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă; a admis apelul formulat de reclamanţii A.Gh.S. şi I.E.Gh.E.O., împotriva aceleiaşi sentinţe pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecarea fondului la aceeaşi instanţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond în mod greşit s-a limitat la susţinerile apărătorilor contestatorilor, în sensul că admiterea unei expertize tehnice nu este utilă in cauză, şi a omis să pună în discuţia părţilor clarificarea situaţiei actuale a terenului liber de construcţii, respectiv a cotei-părţi din spaţiile comune ale imobilului, precum şi a terenului de sub construcţie.

S-a mai reţinut, de asemenea, faptul că instanţa de fond a respins, în mod greşit acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate unor terţe persoane, pentru considerentul că se prevede o procedură distinctă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs reclamanţii: A.Gh.S. şi I.E.Gh.E.O.

Reclamantele critică Decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9, 7 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

- Contrar celor reţinute de instanţa de apel, dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., nu sunt incidente în speţă, iar hotărârea instanţei de apel este nelegală.

- Apelul fiind devolutiv, instanţa de apel, evocând fondul, putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea altor probe, dacă le consideră necesare.

- Deşi situaţia reţinută de instanţa de apel justifică schimbarea în parte a sentinţei civile apelate şi admiterea pretenţiilor reclamantelor, totuşi o asemenea soluţie este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 286 şi art. 297 C. proc. civ.

- Decizia recurată nu conţine motivele ce au stat la baza desfiinţării în tot a sentinţei instanţei de fond, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Instanţa de fond, respectiv Tribunalul Bucureşti, a respins cererea de restituire în natură formulată de reclamanţi, cu privire la terenul liber de construcţii: curte în suprafaţă de 206,01 m.p. şi a unei cote indivize de 45,57 % din spaţiile comune, ale imobilului în litigiu, precum şi din terenul de sub construcţie reprezentând 64,95 m.p. în indiviziune cu ceilalţi coproprietari, cu precizarea că pentru identificarea corectă şi actuală a terenului liber de construcţii era necesară administrarea probei cu expertiza tehnică, probă la care reclamanţii au renunţat.

De asemenea, instanţa de fond în mod greşit s-a limitat a lua act doar de susţinerile reclamanţilor în sensul că administrarea probei cu expertiză tehnică nu este utilă cauzei, fără a pune în dezbaterea părţilor clarificarea situaţiei prezente a terenului liber de construcţii, precum şi a cotei-părţi din spaţiile comune ale imobilului litigios şi a terenului de sub construcţie.

Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului M. Bucureşti de a emite dispoziţie pentru acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate unor terţe persoane, instanţa de fond a respins în mod greşit această solicitare pe considerentul că se prevede o procedură distinctă, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Apelul fiind devolutiv în condiţiile art. 295 C. proc. civ., părţile pot produce în a această fază probe pe care le-au socotit inutile sau intempestive la prima instanţă.

Mai mult, în condiţiile deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Secţiilor Unite şi în virtutea dreptului său la plenitudine de jurisdicţie ce i-a fost acordată de lege, instanţa de apel putea analiza pe fondul cauzei greşelile instanţei de fond.

Procedând altfel decât în sensul celor menţionate mai sus, instanţa de apel a pronunţat o decizie netemeinică şi dată cu aplicarea greşită a legii.

Prin urmare, se va admite recursul declarat de reclamante împotriva deciziei civile nr. 314 din 25 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, se va desfiinţa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

Instanţa de recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe deplin, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanţii A.Gh.S. şi I.E.Gh.E.O. împotriva deciziei nr. 349 din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 8/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs