ICCJ. Decizia nr. 147/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 147 /20 13
Dosar nr. 2537/109/2011
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1315 din 13 aprilie 2011, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de H.A., - pârâtă în cauză - împotriva sentinţei civile nr. 6005 din 5 iulie 2010, dată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 6079/280/2006, fiind admisă astfel în mod irevocabil acţiunea formulată de reclamanta P.A.R., la 18 mai 2006, prin care a solicitat obligarea pârâtei de a-i respecta proprietatea asupra unui teren de 5000 m.p., situat în comuna Poiana Lacului, punctul „S.".
În motivarea deciziei dată în recurs, s-a reţinut că terenul în litigiu, identificat de expert în punctul „ S." are suprafaţa de 3692 m.p, iar actele de proprietate ale părţilor se suprapun peste această suprafaţă de teren; de altfel şi în decizia de casare nr. 1381/R/2007 este vorba despre terenul de 5.000 m.p „ S.", teren ce a intrat în patrimoniul C.A.P.-ului, şi a fost dobândit de autorul pârâtei, prin uzucapiune.
Pentru terenul în litigiu, se mai arată, s-a formulat cerere de reconstituire potrivit Legii nr. 18/1991, de către autorul reclamantei B.I., căruia i s-a emis titlul de proprietate din 23 decembrie 1993, act în baza căruia s-a încheiat contractul de donaţie din 20 decembrie 2002.
În mod corect, conchide tribunalul, prima instanţă a apreciat că certificatul de moştenitor invocat de recurenta pârâtă, cel care a stat la baza înstrăinărilor către ceilalţi pârâţi nu are valoare de titlu de proprietate, el neputând fi opus terţilor, ca titlu într-o acţiune în revendicare.
Or, menţionarea terenului în certificatul de moştenitor s-a făcut pe baza declaraţiei verbale a recurentei, deşi aceasta nu a făcut dovada în sensul că autorul său a avut în proprietate imobilul, sau că s-ar fi îndeplinit condiţiile privitoare la uzucapiune.
În consecinţă, comparând titlurile, s-a concluzionat că actele de proprietate, exhibate de reclamantă, sunt preferabile.
La 18 mai 2011, H.A., S.C.E., R.G.C.E. şi H.D.C.M., au formulat cerere de revizuire, împotriva deciziei dată în recurs de Tribunalul Argeş, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocând contrarietatea dintre hotărârea atacată şi sentinţele nr. 6005 din 5 iulie 2010 şi nr. 9162 din 15 noiembrie 2010, pronunţate de Judecătoria Piteşti.
Prin decizia nr. 257 din 30 ianuarie 2012, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, în acord cu prevederile art. 323 (2) C. proc. civ..
Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin decizia nr. 26 din 13 aprilie 2012, a respins cererea de revizuire, reţinând în esenţă că decizia ce se solicită a fi retractată este rezultatul mai multor faze procesuale, sentinţele menţionate fiind pronunţate în una şi aceeaşi cauză,urmare casărilor cu trimitere spre rejudecare.
Ca atare, conchide curtea de apel, nu există hotărâri potrivnice, ci hotărâri pronunţate în diferite cicluri procesuale în dosarul nr. 6079/280/2006.
împotriva acestei ultime hotărâri, au declarat recurs, în termen legal, H.A., S.C.E., R.G.C.E. şi H.D.C.M., care susţin în esenţă că decizia este nelegală, în condiţiile în care au reuşit să facă dovada că există două hotărâri judecătoreşti potrivnice, date între aceleaşi părţi şi având acelaşi obiect, care sunt contradictorii.
Astfel, se arată, după ce iniţial, prin sentinţa nr. 901 din 27 februarie 2006, a fost respinsă acţiunea în revendicare formulată de reclamanta P.A.R., ulterior, după mai multe cicluri procesuale, s-a pronunţat sentinţa nr. 6005 din 5 iulie 2010, rămasă irevocabilă urmare respingerii recursului, prin care acţiunea, vizând revendicarea aceluiaşi imobil, a fost admisă.
Se apreciază că motivele, astfel cum au fost dezvoltate, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi examinate în consecinţă.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit exigenţelor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conţin prevederi de neconciliat, carte nu se pot executa simultan.
Raţiunea reglementării o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare, în dosare diferite.
Nu sunt îndeplinite cerinţele textului şi o eventuală cerere de revizuire nu poate fi primită, atunci când soluţiile pretins contradictorii sunt pronunţate în aceeaşi cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate de părţi.
Ca atare, inclusiv pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7, C. proc. civ., hotărârea dată în recurs, ce se cere a fi retractată pe motiv de contradictorialitate, trebuie a fi rezolvat fondul cauzei, în această categorie intrând toate hotărârile prin care se rejudecă fondul, după casare.
Or, este unanim admis, atât în practica judiciară cât şi în literatura de specialitate că nu au acest caracter şi deci, nu pot fi atacate pe calea revizuirii, hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.
În speţă, prin decizia atacată pe calea revizuirii, nu s-a evocat fondul pricinii, recursul declarat de H.A., împotriva sentinţei civile nr. 6005 din 5 iulie 2010 a Judecătoriei Piteşti, fiind respins ca nefondat.
Tot astfel, aşa cum judicios a reţinut curtea de apel, hotărârile pretins contradictorii au fost pronunţate în una şi aceeaşi cauză, urmare casărilor cu trimitere spre rejudecare, determinate de căile de atac exercitate de părţi.
În afara acestor decizii, pretins contradictorii, petenţii nu au invocat în mod explicit alte hotărâri al căror dispozitiv nu ar putea fi adus la îndeplinire, datorită celor stipulate în mod irevocabil prin hotărârea atacată.
Pe cale de consecinţă, cererea de revizuire fiind formulată cu ignorarea susmenţionatelor dispoziţii legale, a fost în mod corect respinsă.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentii H.A., S.C.E., R.G.C.E. şi H.D.C.M. împotriva deciziei nr. 26 din 13 aprilie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1505/2011. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 144/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
