ICCJ. Decizia nr. 392/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 392/2011
Dosar nr. 51224/3/2009
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 ianuarie 2011
Examinând conflictul de competenţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia la 29 iulie 2009, reclamantul G.V. a chemat în judecată pe pârâtul S.R., prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 600.000 euro cu titlu de daune materiale şi morale.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin sentinţa penală nr. 2012 din 22 decembrie 1959, a fost condamnat de către Tribunalul Militar al regiunii III Guj la muncă silnică pe viaţă, din decembrie 1958 până în februarie 1959 fiind încarcerat la penitenciarul Codlea.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009.
2. Conflictul de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 1742 din 16 octombrie 2009, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 şi art. 155 din Legea nr. 105/1992 întrucât reclamantul are domiciliul în străinătate înseamnă că, din punct de vedere material, competent să soluţioneze acţiunea este Tribunalul Bucureşti.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 176 din 12 februarie 2010 prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
În considerentele hotărârii s-a arătat că prin legea specială este stabilită o competenţă de soluţionare în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată, care derogă de la dispoziţiile dreptului comun prevăzute de art. 5 G proc. civ.
Dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 reţinute de Tribunalul Prahova nu conţin nicio referire la competenţa instanţei, ci la persoana care urmează să stea în judecată în calitate de pârât şi să răspundă material în astfel de litigii.
Potrivit art. 112 alin. (1) teza finală C proc. civ., reclamantul care are domiciliul în străinătate este obligat a-şi alege domiciliul în ţară, unde urmează a i se comunica actele de procedură, astfel că aceasta ar fi instanţa competentă chiar şi potrivit dispoziţiilor de drept comun prevăzute de art. 8 C proc. civ.
S-a constatat ivit conflictul de competenţă şi cauza a fost înaintată instanţei supreme spre competentă soluţionare.
3. Analiza conflictului de competenţă
Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova pentru următoarele considerente:
În condiţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, competenţa de soluţionare aparţine tribunalului, secţia civilă, în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.
Textul conţine o normă de favoare pentru reclamantul căruia i s-a permis să sesizeze instanţa în circumscripţia căreia domiciliază.
În speţă, persoana interesată şi-a ales domiciliul procesual la avocatul său în Câmpina, judeţ Prahova.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată are ca temei o lege specială de reparaţie, domiciliul procesual trebuie a fi considerat echivalent unui domiciliu real, astfel încât să producă aceleaşi consecinţe juridice, nu numai în ce priveşte comunicarea actelor de procedură, ci inclusiv pentru determinarea competenţei teritoriale.
Dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 105/1992 nu sunt incidente în cauză întrucât vizează numai competenţa materială, or, sub acest aspect, instanţele nu se află în conflict.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind, pe reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 368/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
