ICCJ. Decizia nr. 5834/2011. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5834 /20 12
Dosar nr. 22695/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 27 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, reclamantul M.I.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale solicitând instanţei: anularea deciziei din data de 31 decembrie 2010 şi menţinerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 16 iunie 2008 emisă de pârâtă, şi plata diferenţei de pensie ce rezultă din modul de calcul stabilit prin cele două decizii, şi dobânda aferentă, acesteia calculată de la 01 ianuarie 2011, până la repunerea în plată a deciziei a cărei menţinere se solicită.
Prin sentinţa civilă nr. 3531 din 14 martie 2011, Tribunalul Dolj, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale de soluţionare a cauzei, invocată din oficiu şi a procedat la declinarea competenţei de soluţionare a cauzei
În favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a hotărî în acest sens, Tribunalul Dolj, a reţinut că, potrivit art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat, deciziile comisiei de contestaţii pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente, potrivit Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Instanţa a constatat că, în baza art. 156 din Legea nr. 19/2000, din punct de vedere teritorial, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi are sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Fiind vorba despre o competenţă teritorială exclusivă, iar litigiul vizează o decizie de pensionare eliberată de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, litigiul se circumscrise sferei ultimei teze a textului legal citat, fiind determinant sediul pârâţilor în stabilirea competenţei teritoriale, astfel încât, s-a declinat competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 3893 din 27 aprilie 2012, această instanţă, la rândul său, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a procedat la declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, constatând conflictul negativ de competenţă şi dispunând înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti, a constatat că Legea nr. 19/2000, începând cu 01 ianuarie 2011 a fost abrogată, în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
A apreciat că la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Servicului Român de Informaţii) a fost modificată, în sensul că, cererile în această materie se soluţionează de instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului.
Când o lege specială, care reglementează un anumit domeniu şi care cuprinde şi norme cu privire la competenţă este înlocuită cu o altă lege şi există o altă lege specială care face trimitere la normele de competenţă din legea abrogată, se aplică legea nouă, competenţa fiind cea stabilită de la data intrării acesteia în vigoare.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a contestat decizia din 31 decembrie 2010, de recalculare a pensiei, eliberată de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 03 februarie 2011.
Într-adevăr, la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului”.
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 03 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Servicilui Român de Informaţii, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6079/2011. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1182/2011. Civil → |
|---|
