ICCJ. Decizia nr. 1182/2011. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la 27 aprilie 2004, reclamanții P.C. și N.F. au chemat în judecată pe pârâții SC B.T.T. SA București, comuna Costinești prin Primar, comuna 23 August prin Primar, solicitând să se dispună anularea deciziilor nr. 452 din 1 martie 2004, nr. 509 din 4 martie 2004 și 521 din 8 martie 2004, emise de B.T.T. SA București și obligarea pârâților la restituirea în natură a următoarelor imobile: 7 grajduri în curtea fostului CAP (5 în partea stângă și două în partea dreaptă) și terenul aferent în suprafață de 40 ha; casă de piatră (vila P.), situată în str. G.B. și terenul aferent în suprafață de 842 mp; grajd de piatră (bar -patiserie) și terenul aferent în suprafață de 10.000 mp., (situat vis-a-vis de Poliție, între lacul Ghiol Costinești și str. Principală); lăptărie și grajd de vaci și terenul aferent în suprafață de 2700 mp; terenul în suprafață de 1,680 mp situat în strada G.B.
în motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții sunt moștenitorii legali ai autorului P.M., acesta dobândind prin contractul de vânare - cumpărare autentificat din 22 aprilie 1935 de la F.B. o suprafață de 100 ha teren, aflată la acea dată pe raza comunei D.E. (astăzi 23 August).
Din această suprafață, ca urmare a aplicării reformei agrare din 16 mai 1945 i-au fost confiscate 50 ha, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 24 ianuarie 1946.
Pe suprafața rămasă de 50 ha a fost edificată o fermă experimentală denumită "Genoteca Moșneni", imobil care se află în prezent în patrimoniul SC A. SA, ulterior și această suprafață fiind expropriată (în anul 1949).
Suprafața de 26,7 ha a fost retrocedată reclamanților prin hotărâri judecătorești și nu face obiectul dosarului.
Imobilele solicitate prin notificările formulate se regăsesc pe restul din suprafața totală de 100 ha, ce au aparținut autorului reclamanților.
Notificările din 9 august 2001 și 154 din 14 iunie 2001 au fost adresate inițial Primăriei Costinești, care prin adresă i-a informat pe reclamanți că imobilele solicitate se fală în posesia Biroului de Turism pentru Tineret SA și că au fost înaintate spre soluționare acestei societăți, notificarea din 13 februarie 2002 fiind adresată direct respectivei societăți.
Toate cele trei notificări au fost respinse prin deciziile sus menționate.
Cu privire la deciziile nr. 452 din 1 martie 2004 și 521 din 8 martie 2004, reclamanții au arătat că sunt lovite de nulitate, întrucât le lipsește dispoziția, iar motivul pentru care au fost respinse este acela că imobilele respective se află în Costinești, iar terenul autorului lor a fost expropriat din comuna D.E., astăzi comuna 23 August.
Motivul reținut nu este legal, deoarece în timp au intervenit mai multe reorganizări teritoriale.
în ceea ce privește notificarea nr. 674 din 13 februarie 2002, pârâta SC B.T.T. SA București a motivat că imobilele solicitate prin notificarea respectivă au trecut în proprietatea SC A.P. SA și SC P.C. SA, împrejurare ce nu a fost dovedită.
Prin cererea precizatoare din 27 aprilie 2004, reclamanții au arătat că solicită restituirea clădirii menționate drept "clădire modestă", situată în spatele Vilei P. și menționată la pct. 1.5. din Notificare.
Prin încheierea din 22 iunie 2004, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor comuna Costinești prin primar și comuna 23 August prin primar, emitentul deciziilor a căror nulitate se solicită, fiind SC B.T.T. SA București.
Pe fondul cauzei, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a pronunțat sentința nr. 582 din 24 mai 2005 prin care a respins contestația reclamanților ca neîntemeiată.
Instanța a reținut în esență că în ceea ce privește decizia nr. 452 din 1.03,.2004, intimata a comunicat contestatorilor că imobilul ce face obiectul notificării din 9 august 2001 nu este deținut de către SC B.T.T. SA București
Față de conținutul actului emis de către intimată, care constituie practic un act de dispoziție prin care se desesizează de soluționarea notificării menționate, pentru că nu deține imobilul și, în consecință, nu are obligația de a acorda măsuri reparatorii pentru el, tribunalul a apreciat că respectivul act constituie o dispoziție în sensul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, supusă căii de atac reglementată prin art. 24 alin. (7) din aceiași lege.
Susținerea contestatorilor, în sensul că actul de dispoziție menționat ar fi lovit de nulitate absolută, pentru că i-ar lipsi "o parte esențială a structurii logico-juridice și anume dispoziția", s-a reținut ca nefondată față de împrejurarea că sancțiunea nulității operează numai în situația în care actul juridic a fost emis cu încălcarea unor dispoziții legale imperative.
Cu privire la decizia nr. 521 din 8 martie 2004, s-a apreciat că nu poate fi reținută nulitatea absolută a ei din punct de vedere al modului în care este structurată și a dispozițiilor legale speciale din Legea nr. 10/2001 referitoare la procedura de soluționare a cererilor pentru acordarea măsurilor reparatorii.
Respectiva decizie argumentează punctul de vedere al intimatei, în sensul netemeiniciei notificării din 14 iunie 2001.
Referitor la amplasamentul imobilelor pentru care contestatorii au solicitat măsuri reparatorii prin notificările indicate mai sus, s-a reținut că a fost determinat prin expertiza încuviințată de instanță.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert O.V., imobilul teren în suprafață de 40 ha, situat în localitatea Schitu Costinești, județul Constanța nu a putut fi identificat cu exactitate, deoarece în documentele depuse nu sunt precizate amplasamentul, vecinătățile și dimensiunile loturilor acestuia;
Suprafața terenului cercetat de expert este de 462.510,25 mp (făcând parte din suprafața de 100 ha, ce a aparținut numitului P.M. în baza contractului de vânzare cumpărare din 22 aprilie 1935), care se află în administrarea Primăriei comunei Costinești.
Suprafețele de teren situate în incinta fostului CAP, la data efectuării expertizei erau în posesia SC C.SA;
Imobilul - bar - patiserie și terenul aferent în suprafață de 10.000 mp nu a putut fi identificat cu exactitate pe amplasamentul indicat de contestatori, respectiv peste drum de Poliția Costinești, deoarece în actul de proprietate și documentele depuse nu se precizează dimensiunile loturilor și vecinătățile acestora;
Construcția patiseria Orizont nu a putut fi asemănată la data expertizării cu un grajd;
Imobilul Viva P. s-a regăsit în lista imobilelor (activelor), administrate de SC V.A. SA.
Față de concluziile raportului de expertiză, tribunalul a reținut că nu s-a dovedit de către contestatori împrejurarea că imobile care au aparținut autorului P.M. ar fi avut amplasamentele indicate în cele 3 notificări.
Astfel, susținerile contestatorilor cu privire la respectivele amplasamente nu sunt bazate pe actele de proprietate întocmite anterior preluării imobilelor de către stat, situație în care, raportat la cerințele art. 22 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 221 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, tribunalul a apreciat ca nefondată critica potrivit căreia imobile pentru care au solicitat măsuri reparatorii ar fi putut fi identificate "în mod incontestabil" în raport de contractul de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1935 și de schitele anexe.
Cu privire la imobilele bar - patiserie și vila Paloma cu terenurile aferente care au făcut obiectul notificării nr. 674 din 13 februarie 20201 s-a dovedit că acesteia au ieșit din patrimoniul societății intimate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și că, potrivit art. 21 alin. (1) coroborat cu art. 23 alin. (1) din lege, nu avea obligația de a acorda măsuri reparatorii pentru aceste imobile.
Tribunalul a mai reținut că expertul a făcut o identificare aproximativă a terenurilor care au aparținut lui P.M. (fără a avea elemente precise, vecinătăți și dimensiuni) și a concluzionat că, terenurile astfel identificate se află în administrarea Primăriei Costinești și nu în patrimoniul intimatei, motiv pentru care a respins notificările tocmai pentru considerentul că nu există identitate între imobilele ce au aparținut autorului P.M. și cele a căror restituire s-a solicitat.
De asemenea, s-a mai avut în vedere că au fost solicitate măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 40 ha, situat în curtea fostului CAP.
Or, potrivit disp. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, măsurile reparatorii pentru terenurile ce se aflau în patrimoniul fostelor CAP se acordau sub forma stabilirii dreptului de proprietate asupra lor, în condițiile Legii fondului funciar.
Ca atare, acest imobil intră în sfera de aplicarea a legislației fondului funciar, nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, așa cum rezultă din dispozițiile art. 8 alin. (1) din aceeași lege.
De altfel, contestatorii au și obținut măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 18/1991, confirmate prin adresa din 6 iulie 2007, emisă de Primăria comunei 23 August de pe urma autorului P.M. și nu au dovedit că reconstituirea dreptului de proprietate nu a fost realizată în considerarea acelorași terenuri preluate de la autorul menționat.
S-a reținut ca dovedită calitatea contestatorilor de moștenitori ai lui P.M. din perspectiva disp. art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu disp. art. 672 C. civ., contestatorii fiind nepoți de soră ai defunctului cu vocație succesorală la moștenirea acestuia, acceptanți în condițiile legii speciale reglementate prin art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Cu toate acestea, dovedirea calității contestatorilor de moștenitori nu este suficientă pentru a obține măsurile reparatorii solicitate, în condițiile în care, potrivit considerentelor expuse, nu s-a dovedit temeinicia dreptului pretins.
împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamanții P.C. și N.F., considerând-o nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
în mod greșit s-a reținut titlul indicat de reclamanți, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 22 aprilie 1935 prin care s-a atestat că autorul lor a dobândit suprafața de 100 ha pe raza comunei D.E.
Din această suprafață i s-au confiscat în anul 1945 - 50 ha de pe teritoriul comunei Costinești, iar potrivit Tabloului nominal cu lucrările de expropriere din plasa Mangalia i s-au confiscat 46 ha teren arabil, un ha pădure, un ha livezi și două ha curți.
Apelanții au susținut că prin coroborarea cu memoriile legate de activitatea agricolă a autorului lor, adresate diferitelor instituții la acea dată și cu celelalte probe administrate au făcut pe deplin dovada dreptului lor de proprietate.
Se învederează că în ipoteza în care anumite imobile nu s-ar mai putea restitui în natură, instanța de fond ar fi trebuit să constate dreptul lor la despăgubire prin echivalent.
De asemenea, se susține că simpla afirmație a expertului că un teren se află în administrarea unei anumite persoane juridice nu constituie probă în procesul civil și că nu se poate stabili regimul juridic al terenului numai pentru faptul că acesta se regăsește pe amplasamentul fostului CAP.
Prin decizia nr. 37/ A din 2 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut în esență că nu au fost dovedite pretențiile în fața instanței, contestatorii având o poziție procesuală pasivă, în sensul că s-au rezumat la invocarea titlului de proprietate al autorului lor, P.M. cu privire la suprafața de 100 ha teren.
De asemenea, s-a avut în vedere că, nu s-a făcut dovada că o parte din imobilele moștenite s-ar afla în deținerea intimatei SC B.T.T. SA București.
Decizia a fost atacată cu recurs de reclamanți și criticată pentru nelegalitate.
înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 7886 din 6 octombrie 2006 a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
în considerentele deciziei s-a arătat că ambele instanțe, lipsite de rol activ și de stăruință în aflarea adevărului, au preluat cu o motivare neconvingătoare apărările pârâtelor pronunțând hotărâri criticabile.
S-a arătat că, în primul rând, dacă prin dispozițiile administrative notificările au fost respinse, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, instanțele au reținut că s-au administrat suficiente dovezi, dar că amplasamentul exact al imobilelor pe teritoriul comunei Costinești nu a putut fi stabilit cu certitudine.
în această ipoteză, în care ar fi cu neputință o astfel de identificare fizică, o asemenea împrejurare ar putea conduce eventual la imposibilitatea restituirii bunurilor în natură și nu la negarea dreptului pretins.
S-a reținut că instanțele nu au examinat în mod suficient și nu au dat eficientă prevederilor art. 24 (fost art. 22) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care Jn absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau aceasta s-apus în executare".
Or, așa cum rezultă cu certitudine din actele dosarului, imobilele proprietatea autorului reclamanților recurenți au fost expropriate de pe raza comunei Costinești (a se vedea extrasul din statistica agricolă Fondul Prefectura județului Constanța -fila 542, dosar - cuprinzând "Tabelul locuitorilor din raza Plăieșii care au fost expropriați conform reformei agrare").
De asemenea, din procesul-verbal întocmit la 24 ianuarie 1946 rezultă că de la autorul recurenților s-au preluat 46 ha teren arabil, 1 ha păduri, 1 ha livezi și 2 ha curți.
Toate aceste dovezi coroborate în parte și față de concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză s-a reținut că trebuiau să conducă instanțele la concluzia că se impunea suplimentarea probatoriilor și elucidarea problemelor legate atât de identificarea fizică a bunurilor, cât și de eventuala incidență în cauză a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel rejudecând apelul, a avut în vedere îndrumările obligatorii ale deciziei pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit art. 315 C.pr.civ. și a dispus efectuarea unei expertize în construcții pentru identificarea unor imobile construcții solicitate și alta topografică pentru identificarea imobilului teren. S-au solicitat și relații privind situația juridică a imobilului de la Primăria comunei Costinești.
Prin decizia civilă nr. 274/ A din 26 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.T.T. SA.
A fost admis apelul declarat de contestatorii N.F. și P.C. împotriva sentinței civile nr. 582 din 24 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a IlI-a civilă.
A schimbat în parte sentința în sensul că:
A fost admisă în parte cererea formulată de contestatori și, în consecință, a fost anulată în parte decizia nr. 509 din 4 martie 2004 emisă de pârâta SC B.T.T. SA.
A fost obligată pârâta la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul grajd de piatră pentru armăsari și terenul aferent acestuia de 686 mp în condițiile titlului VII - art. 16 din Legea nr. 247/2005.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de apel în rejudecare a avut în vedere că, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/201, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că dețin imobilul sub nume de proprietar.
în cauză, autorul reclamanților P.M. a dobândit prin actul autentic de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1935 dreptul de proprietate asupra a 100 ha teren arabil, denumit de părțile contractante "lotul nr. 78", făcând parte din moșia "B. - T.M.", la acea vreme făcând parte din unitatea administrativ-teritorială comuna D.E., județul Constanța.
Din actele eliberate de Arhivele Statului, respectiv copia din statistica agricolă - fondul "Prefectura județului Constanța, dosar - fila 52 Tabelul locuitorilor din raza plășii care au fost expropriați conform reformei agrare din anul 1945 și Tabloul nominal cu lucrările de expropriere din plasa Mangalia, județul Constanța"; Situații nominale a expropriaților din cuprinsul plășii Mangalia, terenurile expropriate, inventar, clădiri, valori diferite, fond Inspectoratul cadastral Constanța rezultă că M.P. i-a fost expropriată inițial o suprafață de 50 ha și apoi tot în 1945 i-au mai fost expropriate 46 ha de teren arabil, un ha păduri, un ha livezi și două ha curți, la care s-au adăugat o casă, două magazii, două grajduri și una remiză.
Actul de proprietate din 22 aprilie 1935 privește numai terenul în suprafață de 100 ha, fiind delimitat conform planului de reambulare al moșiei T.M., valabil la momentul încheierii actului de vânzare - cumpărare.
în privința construcțiilor solicitate prin notificări, reclamanții nu au depus acte de proprietate, iar din actul de preluare, care creează o prezumție simplă de proprietate conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu rezultă decât numărul acestora și destinația lor.
Din actul de preluare nu rezultă componența, adresa poștală, amplasamentul ori localizarea lor în spațiul administrativ teritorial.
Aceeași situație se regăsește și în privința celor 50 ha teren din care 46 ha teren arabil.
Referitor la terenul ce reprezintă curți, se menționează două ha, însă nu și întinderea aferentă fiecărei curți și nici poziționarea geografică.
în lipsa unor asemenea elemente de identificare a imobilelor teren și construcții, instanța a dispus efectuarea unor expertize topo și în construcții pentru lămurirea situației de fapt și pentru a se putea aprecia cu privire la unitatea deținătoare și la posibilitatea restituirii în natură a imobilelor.
Concluziile expertizelor dispuse după casare au fost coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv memoriile autorului defunctului adresate unor autorități, declarațiile unor persoane contemporane cu autorul reclamanților și alte înscrisuri depuse la dosar, precum și cu susținerile reclamanților.
Prin notificările formulate de reclamanți, s-a solicitat restituirea în natură a 7 grajduri, situate în curtea fostului CAP și terenul aferent în suprafață de 40 ha; casă de piatră (vila Paloma) situată în str. G.B. și terenul aferent în suprafață de 8428 mp; grajd de piatră (în prezent bar - patiserie) și terenul aferent în suprafață de 10.000 mp situat vis-a-vis de Poliție între lacul Ghiol Costinești și strada principală); lăptărie și grajd de vaci cu terenul aferent în suprafață de 2700 mp; terenul în suprafață de 1.680 mp situat în str. G.B.
Analizându-se situația fiecărui bun solicitat sub aspectului dovedirii titlului de proprietate și al identității imobilelor deținute de autorul reclamanților cu cele solicitate prin notificări, cât și sub aspectul calității de unitate deținătoare a pârâtei și a posibilității obligării sale la restituirea prin echivalent, s-au reținut următoarele:
1) Cu privire la cele 7 grajduri situate în curtea fostului CAP și la terenul aferent în suprafață de 40 ha, conform actului de preluare, autorului reclamanților i s-au preluat 46 ha teren arabil, două magazii, două grajduri și o remiză; în memoriul autorului reclamanților din 14 aprilie 1945, se arată că la 23 august 1944 avea construit un grajd încăpător pentru armăsari și o construcție de piatră de 10/20 m care servea ca locuință și un grajd pentru iepe cu pod pentru cereale, o fântână de piatră, un grajd de chirpici pentru caii de muncă, iepe sterpe și tineret, un grajd de chirpici pentru vaci și tineret bovin, una cocină de chirpici.
Art. 24 din Legea nr. 10/2001 prevede că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Ca atare, potrivit actului de preluare și în absența oricăror altor probe, nu se poate considera că s-a preluat de la autorul reclamanților mai mult de două grajduri dintre care unul, cel pentru armăsari a fost identificat pe raza comunei Costinești.
Sub aspectul unității deținătoare, întrucât deciziile au fost emise de pârâtă, din raportul de expertiză efectuat de expertul B.G. rezultă că, grajdurile solicitate prin notificare sunt poziționate în punctul CAP - Schitu - Costinești, cu acces din drumul comunal 6; sistemul constructiv al grajdurilor este alcătuit din fundații, zidărie din piatră, pereți de zidărie în două soluții, una din zidărie din piatră brută, iar alta din zidărie chirpici, brodată în jurul golurilor cu cărămidă.
Expertul în concluziile lucrării nu a putut stabili identitatea cu cele menționate în actele dosarului și a menționat că la fundația unui grajd, care s-a putut examina, par să apară elemente de la o construcție veche".
Referitor la aceste imobile, expertul topograf S.V. a arătat că, "amplasamentul fostului CAP a fost identificat cu precizie, deoarece este în mare parte împrejmuit cu gard, iar pe această suprafață de teren împrejmuită sunt situate fostele grajduri, unele dintre acestea solicitate de apelanți, 5 grajduri pe partea stângă, inclusiv lăptăria și două grajduri pe partea dreaptă".
în fosta incintă a fostului CAP se arată că există și alte grajduri și construcții ce apar a fi construite în aceeași perioadă cu cele solicitate (anul construcției 1945).
Expertul a mai arătat "că actualele construcții din partea stângă de la intrarea în fostul CAP sunt administrate de către Primăria Costinești, iar în partea dreaptă, la intrare în fostul CAP își desfășoară activitatea Asociația Agricolă de pe raza comunei Costinești, iar pe partea nordică unde a fost depozitul de piatră sunt construcții vile".
Aceste constatări din teren se coroborează cu adresa din 18 mai 2007 a Primăriei comunei Costinești, din care rezultă că cele 7 grajduri situate în curtea fostului CAP sunt în patrimoniul SC C.C. SA, fiind preluate din patrimoniul fostului CAP Costinești.
Pe lângă faptul că aceste imobile nu pot fi identificate și nici nu se dovedește numărul lor, pârâta nu poate fi considerată unitate deținătoare, astfel că decizia referitoare la notificarea nr. 424 fin 9 august 2001 prin care s-au solicitat 7 grajduri este corectă, urmând să fie menținută.
Prin aceeași notificare a fost solicitată suprafața de 40 ha teren care se pretinde că este liberă, situată până la șoseaua Constanța - Mangalia. S-a reținut în urma efectuării celor două expertize topografice pentru identificare că acest teren nu poate fi identificat cu exactitate, nefiind precizat amplasamentul, vecinătățile și dimensiunile laturilor.
Cert este faptul că autorul reclamanților a deținut prin act autentic de proprietate 100 ha teren.
La momentul dobândirii proprietății (anul 1935), terenul a fost delimitat prin vecinătăți și identificat ca fiind lotul nr. 78, făcând parte din moșia denumită "B. - T.M.", pe teritoriul fostei comune D.E.
în anul 1945, lui M.P. i s-au expropriat 50 ha teren și în cursul aceluiași an i-a fost expropriată și cealaltă suprafață de 50 ha.
în actul de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1935 se menționează că lotul vândut este prevăzut și măsurat în planul de reambulare al moșiei T.M., plan avut în vedere de către ei doi experți, pus la dispoziție de către Primăria comunei Costinești.
Expertul Săftoiu a arătat că "dacă pentru terenul situat pe raza fostei comune D.E., astăzi comuna 23 August, există planuri prin care se poate determina amplasamentul celor 100 de ha teren (lotul nr. 78), cele 50 ha teren rezultate prin schimb, ce fac obiectul acestui dosar sunt imposibil de localizat prin acte, deoarece nu există nici un document scriptic și grafic, ce să ateste amplasamentul, dimensiunile și vecinătățile imobilelor solicitate de apelanți".
Reclamanții apelanți nu au făcut probe din care să rezulte amplasamentul terenului care s-ar găsi pe terenul comunei Costinești.
Sub acest aspect s-a apreciat că este imposibil să se stabilească dacă terenul de 50 ha solicitat cade sau nu sub incidența Legii nr. 18/1991, atâta timp cât nu s-a putut identifica unde este localizat.
S-a stabilit cu certitudine că pârâta SC B.T.T. SA nu este deținătoarea celor 40 ha teren, astfel că, nu poate fi obligată nici să restituie în natură și nici să ofere măsuri reparatorii în echivalent pentru această suprafață de teren.
2). Pentru imobilul casă de piatră (Vila P.), situat în str. G.B. și terenul aferent în suprafață de 8.428 mp, s-a reținut că reclamanții nu au indicat nici un titlu de proprietate și că în actul de expropriere din anul 1945, se arată că a fost preluat de la P.M. o casă, fără nici un alt element de identificare.
Susținerile autorului reclamanților în memoriu și declarația martorului N.M. referitor la acest imobil nu se coroborează cu celelalte probe.
Reclamanții au indicat ca imobil preluat în anul 1945, care a aparținut autorului lor, actuala Vilă P. și terenul aferent, menționând în cuprinsul notificării că identificarea s-a realizat de către P.C. și N.M., crescută și educată de unchiul lor, referindu-se la acest imobil ca fiind același cu casa de piatră solicitată.
Prin notificare se solicită și terenul aferent în suprafață de 8.428 mp.
Precizările din notificare cu privire la dimensiunile casei nu se coroborează cu niciuna dintre probe și în plus expertul nu a putut stabili identitatea între imobilul preluat în anul 1945 și cel numit în prezent vila P.
Primăria comunei Costinești a arătat prin adresa din 18 mai 2007 că în ceea ce privește casa de piatră (vila P.) trebuie avut în vedere că pe teritoriul comunei Costinești există două vile care au aparținut familiilor Berindei; una dintre acestea împreună cu terenul aferent în suprafață de 4.000 mp i-a revenit prin hotărâre judecătorească numitului D.B., iar cealaltă vilă face parte din patrimoniul SC A.P. SA București, iar diferența de teren până la 8000 mp s-a aflat în proprietatea privată a comunei Costinești, fiind lotizat și vândut pentru construirea de locuințe.
în lipsa unor dovezi certe privind identitatea dintre cele două imobile și față de neconcordanțele dintre susținerile autorului reclamanților privind dimensiunile casei și cele din notificare, vila Paloma care se află în activul SC A.P. SA și casa de piatră deținută de autorul reclamanților, instanța a reținut că nu se poate dispune restituirea în natură și nici că pârâta este unitatea deținătoare a imobilului pentru a putea fi obligată la restituirea prin echivalent.
Nu s-au făcut dovezi nici cu privire la suprafața terenului aferent casei de piatră.
3). Pentru imobilul lăptărie, grajd de vaci și terenul aferent în suprafață de 2.700 mp și terenul în suprafață de 1.680 mp, situat în str. G.B., reclamanții nu au dovedit că sunt în posesia titlului de proprietate și nu au făcut probe din care să rezulte că cele două imobile sunt deținute de pârâtă.
Nu s-au adus probe nici pentru a dovedi terenul pretins a fi aferent clădirilor în suprafață de 2700 mp.
Prin raportul de expertiză în construcții, s-a precizat de către expert, că nu a putut identifica lăptăria și grajdul de vaci, pentru că sunt desființate, dar a identificat în ruină locuința personalului de serviciu de la Vila P. - casa de piatră cu suprafața de 50 mp.
S-a reținut că o asemenea construcție nu este evidențiată în actul de preluare din anul 1945, situație care se coroborează cu memoriul reclamanților, din care rezultă că, avea în plan să edifice o casă de locuit pentru proprietar și dormitor pentru lucrători.
Nici terenul în suprafață de 1.680 mp, situat la adresa indicată mai sus nu a fost identificat, nefiind aduse probe cu privire la amplasamentul lui, destinație, acte de proprietate.
Pârâta SC B.T.T. SA București nu deține o asemenea suprafață de teren, expertul topograf reținând că în perimetrul analizat există diverse suprafețe de teren libere, care sunt în patrimoniul SC A.P. SA și al comunei Costinești, fiind lotizat și vândut pentru construcții de locuințe.
Având în vedere că reclamanții-apelanți nu au dovedit existența, întinderea și amplasamentul imobilelor teren și construcții și că acestea nu au putut fi identificate conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, pârâta nu poate fi obligată la plata unor despăgubiri.
4). La identificarea construcției grajd de piatră (în prezent bar - patiserie), instanța a pornit de la adresa din 9 noiembrie 2009, emisă de Primăria comunei Costinești, din care rezultă că pe teritoriul acestei localități se află grajdul pentru armăsari, situat vis-a-vis de Poliția Costinești, menționându-se că această clădire, căreia ulterior i s-a schimbat destinația în Bar - Patiserie, în prezent se află în patrimoniul pârâtei.
Conform expertizei în construcții, s-a concluzionat că "în zona Poștei Costinești, peste drum de sediul Poliției Costinești, având spre sud lacul Ghiol Costinești, se află în prezent pe o suprafață de circa 40/ 50 mp Barul - Patiserie.
Expertul a arătat că nu a avut acces în interiorul clădirii pentru a verifica modul în care grajdul din piatră a fost transformat în bar - patiserie, dar, conform adresei Primăriei Costinești și a susținerilor contestatorilor, fostul grajd de piatră ar fi înglobat în interiorul acestei construcții.
Expertul topograf menționează că Barul - Patiserie este amplasat la intersecția dintre strada Principală și Aleea Litoral din Costinești, cu o suprafață de 686 mp și are lateral o terasă în suprafață de 660,37 mp, dar că nu poate identifica imobilul construcție solicitat.
Referitor la terenul de 10.000 mp, se menționează că acesta se află în zona centrală a localității și că suferă modificări periodice privind gradul de ocupare cu construcții.
în ceea ce pnvește situația juridică a construcției Bar - Patiserie, instanța de apel a constatat că, în patrimoniul pârâtei s-a aflat această construcție până în anul 1993, când a fost aportată la capitalul social al societății comerciale B.T.T. Perla Costineștiului, în baza Protocolului din 16 decembrie 1993.
în plus, s-a dovedit că pe parcursul anilor la această construcție s-au adus modificări și experții desemnați în cauză nu au putut identifica vechea construcție denumită de autorul reclamanților "grajd pentru armăsari".
Având în vedere că structura inițială a acestui grajd nu mai există fizic în integralitatea sa și că experții desemnați în cauză nu au putut să identifice în ce proporție fosta construcție ce a aparținut autorului reclamanților, a fost înglobată în construcția denumită în prezent Bar - Patiserie, Curtea a stabilit că sunt întrunite cerințele art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/21001, reclamanții - apelanți având dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, măsuri ce cad în sarcina pârâtei, numai pentru acest imobil construcție și pentru ternul în suprafață de 686 mp, conform dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât construcția a fost aportată la constituirea capitalului social al SC BTT perla Costineștiului.
Pentru aceleași considerente, instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, cât și pentru faptul că, în prezenta cauză contestația la Legea nr. 10/2001, deciziile contestate au fost emise de pârâta SC B.T.T. SA.
Cu privire la restul terenului până la 10.000 mp, s-a reținut că reclamanții nu au dovedit că era aferentă grajdului de piatră, nefiind depuse la dosar elemente de identificare cu privire la dimensiuni, amplasament, vecinătăți.
în fine, sub acest aspect, pentru că din actul de preluare rezultă că exproprierea a 46 ha teren arabil, un ha păduri, un ha livezi, două ha curți, total 50 ha, precum și o casă, două magazii, două grajduri și o remiză, iar aceste terenuri și construcții nu au putut fi identificate, nefiind stabilită nici persoana deținătoare a acestora s-a concluzionat că reclamanții își pot valorifica dreptul în condițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către reclamanții P.C. și N.F. și depărată SC B.T.T. SA.
1. Reclamanții P.C. și N.F. au criticat hotărârea instanței de apel prin prisma motivului prev. de art. 304 pct. 9 C.p.civ., susținând că este parțial nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
Susțin că, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare "în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".
De fapt, recurenții nu critică aplicarea greșită a textului enunțat mai sus, ci se referă la modul greșit în care instanța, prin hotărârea recurată, a interpretat probele administrate, din care reieșea cu pregnanță că autorului lor, P.M., i s-au expropriat 50 ha în localitatea Costinești și construcțiile aflate pe această suprafață.
Critica se referă și la faptul că în mod greșit s-a negat dreptul de proprietate privind cele 50 ha de teren și a clădirilor de pe acesta, sub pretextul că datorită neindicării amplasamentului nu s-a putut face o identificare exactă, ajungându-se în mod greșit la respingerea contestației.
Se mai susține că, printr-o apreciere corectă a probelor instanța avea cel puțin posibilitatea să acorde despăgubiri în echivalent pentru acest teren și construcțiile aflate pe el.
Pentru imobilul Bar-Patiserie, pentru care s-au dispus măsuri reparatorii, se menționează că soluția de limitare a restituirii prin echivalent este nelegală.
în acest sens se precizează că, deși instanța a reținut că Barul-Patiserie este în fapt fostul grajd, proprietatea autorului reclamanților, nu s-au acordat măsuri reparatorii și pentru terenul aferent de 10.000 mp., în condițiile în care cele două imobile formau un tot unitar.
Se susține că soluția recurată este nelegală și pentru că pârâta s-a pronunțat pe fond, deși trebuia să facă trimitere doar la aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001, în ipoteza în care amplasamentul imobilelor nu s-a stabilit cu exactitate.
De altfel, se pretinde că dreptul reclamanților nu poate fi afectat printr-o decizie emisă de către o persoană care nu deține bunul respectiv.
2. Referitor la recursul declarat de pârâta SC B.T.T. SA, se rețin următoarele critici:
Instanța de apel a încălcat prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 9 pct. 1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Conform art. 9 din Legea nr. 10/2001, incidența dispozițiilor acestei legi și calificarea persoanei juridice deținătoare este legată de calitatea de deținător al bunului ce face obiect al restituirii, existent la data intrării în vigoare a legii.
Textul prevede că, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află la data solicitării, se restituie în natură, în starea în care se află la momentul restituirii și libere de orice sarcini.
Prin Protocolul încheiat între pârâtă și SC B.T.T. Perla Costineștiului SA imobilul Bar-Patiserie, la momentul solicitării de către reclamanți, nu se mai afla în posesia pârâtei, ci a altei unități, situație în care nu erau aplicabile dispozițiile art. 9 din lege.
în situația în care SC B.T.T. SA nu mai este deținătorul imobilului, nu poate fi obligat să emită decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri prin echivalent în favoarea persoanei îndreptățite.
Examinând recursurile părților în raport de criticile formulate, înalta Curte le reține ca nefondate și urmează să fie respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează:
a) Critica formulată de reclamanții P.C. și N.F. este nelegală, deoarece corect s-a reținut prin hotărârea instanței de apel că la identificarea construcției grajd de piatră, care în prezent este Bar-Patiserie, instanța a avut în vedere, în primul rând, adresa Primăriei comunei Costinești, din conținutul căreia s-a reținut că pe teritoriul acestei localități este grajdul pentru armăsari, situat vis-a-vis de Poliția Costinești, clădire căreia i s-a schimbat destinația, aflându-se în prezent în patrimoniul pârâtei.
Prin expertiza în construcții efectuată în cauză s-a identificat bunul cu o suprafață de circa 40/50 mp., imobilul fiind înglobat în interiorul unei construcții mai mari.
S-a avut în vedere că, din punct de vedere juridic imobilul Bar-Patiserie a fost până în anul 1993 în patrimoniul pârâtei și apoi transmis în capitalul social al SC B.T.T. - P.C. SA, prin Protocolul din 16 decembrie 1993.
De asemenea, s-a constatat că acestei construcții i s-au adus modificări, neputând fi identificată vechia construcție, care nu mai există fizic în integralitatea sa, neputându-se stabili nici proporția fostei construcții ce s-a înglobat în prezenta, denumită Bar-Patiserie.
în raport de toate aceste aspecte, corect s-a stabilit incidența dispozițiilor art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, măsuri pe care trebuie să le suporte pârâta.
în contextul arătat, critica fiind limitată la cele expuse, se ajunge la concluzia că recursul este nefondat.
b) Recursul pârâtei SC B.T.T. SA vizează în general aspecte de netemeinicie, în condițiile în care, în drept, se invocă încălcarea unor dispoziții legale, dar critica este raportată la aspecte de fapt care trebuiau stabilite în raport de probele administrate.
Recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire.
în sensul acestui text, se stabilește în funcție de posesia bunului, unitatea deținătoare la data intrării în vigoare a legii.
Este adevărat că, imobilul devenit în prezent Bar-Patiserie, a cărui restituire s-a solicitat, aflat pe teritoriul comunei Costinești, a fost aportat la capitalul social al SC B.T.T. - P.C. SA. Cu toate acestea, s-a dovedit că este încorporat ca suprafață de circa 40/ 50 mp. în cadrul noii construcții, ceea ce înseamnă că respectiva parte poate duce la obligarea pârâtei să facă propunere de acordare a despăgubirilor prin echivalent, astfel cum s-a și procedat în cauză.
Această critică fiind nefondată, impune respingerea recursului declarat de pârâtă.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate de reclamanții P.C., N.F. și de pârâta SC B.T.T. SA au fost respinse, menținându-se ca legală decizia instanței de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5834/2011. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1048/2011. Civil → |
|---|
