ICCJ. Decizia nr. 624/2011. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 624/2011
Dosar nr. 574/54/2010
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2011
Asupra cererii de faţă, constată:
Prin Decizia civilă nr. 851 din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta C.J.P. Dolj, în contradictoriu cu reclamanta P.V., împotriva sentinţei civile nr. 2971 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, pe care a modificat-o în sensul că a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că potrivit adeverinţei nr. 2108 din 26 iunie 2008 emisă de SC A. SA, contestatoarea a beneficiat pentru perioada lucrată în această unitate, în afara drepturilor salariale menţionate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferenţe de manoperă), adaosuri cu caracter permanent şi care s-au acordat funcţie de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare.
Din aceeaşi adeverinţă rezultă că sumele acordate în plus faţă de retribuţia tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat şi virat C.A.S., iar salariatului nu i s-a calculat, reţinut şi virat contribuţia pentru pensia suplimentară.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 18 februarie 2010, revizuienta P.V. a solicitat instanţei revizuirea acestei decizii, susţinând că se consideră prejudiciată deoarece incertitudinea jurisprudenţială are ca efect privarea sa de orice posibilitate de a obţine beneficiul drepturilor prevăzute de OUG nr. 4/2005 şi de Legea nr. 19/2000 privind recalcularea pensiilor, în condiţiile în care altor persoane care au fost salariaţi la aceeaşi instituţie, actuali pensionari, li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de recalcularea pensiei.
Totodată, deşi obiectul cauzei este acelaşi în toate procesele aflate pe rolul Curţii de Apel Craiova între foştii salariaţi, actual pensionari, ai SC I. SA şi C.J.P. Dolj, toţi formulând acelaşi tip de cerere, depunând aceleaşi documente, având acelaşi avocat, cu deosebirea în privinţa numelui şi prenumelui şi a datelor cuprinse în adeverinţă, soluţiile pronunţate au fost diferite.
Prin Decizia nr. 3201 din 10 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este cea superioară instanţei care a pronunţat hotărârile potrivnice şi, având în vedere că hotărârile pretins potrivnice au fost pronunţate de Curtea de Apel Craiova, s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Urmare acestei soluţii, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul din 28 ianuarie 2011, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate.
Raţiunea reglementării prevăzută de dispoziţia legală menţionată o constituie necesitatea de a se înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunţată cu încălcarea principiului lucrului judecat.
În cauza dedusă judecăţii, se constată că hotărârile judecătoreşti despre care se afirmă că ar fi potrivnice au fost pronunţate de Curtea de Apel Craiova în pricini similare, dar în care nu au fost aceleaşi părţi şi nu au avut acelaşi obiect.
Fiind vorba de pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.
Textul de lege menţionat nu permite revizuirea pe considerentul că în pricini similare din punct de vedere al cauzei, dar care au obiect diferit şi privesc persoane diferite, instanţele ar fi pronunţat soluţii diferite.
Or, în speţă revizuienta invocă tocmai o astfel de contrarietate a deciziilor pronunţate de Curtea de Apel Craiova, respectiv „incertitudinea jurisprudenţială".
În atare situaţie, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, nefiind întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 851 din 05 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuienta P.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 63/2011. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 621/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
