ICCJ. Decizia nr. 621/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 621/2011
Dosar nr. 2240/33/2009
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2011
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1198 din 29 mai 2009, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a respins acţiunea precizată a reclamantului D.I.T., deţinut în Penitenciarul Satu Mare, privind obligarea pârâţilor I.J.P. Cluj şi I.P.J. Sălaj la plata daunelor morale în cuantum de 2 milioane Euro pentru nelegalitatea percheziţiei şi a procesului verbal încheiat cu această ocazie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de D.G.F.P. Sălaj şi de G.R., că aceasta a rămas fără obiect, în condiţiile în care reclamantul a precizat acţiunea, în sensul că înţelege să se judece cu I.P.J. Sălaj şi I.P.J. Cluj.
În ce priveşte excepţia nulităţii cererii, urmare a netimbrării acesteia, aceasta a fost respinsă, faţă de dispoziţiile art. 14 lit. s) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora sunt scutite de la plata taxei de timbru acţiunile privind stabilirea şi acordarea despăgubirilor civile pentru încălcări ale drepturilor omului.
De asemenea, excepţia necompetenţei materiale a tribunalului s-a considerat a fi nefondată, faţă de precizarea acţiunii de către reclamant.
Pe fond, tribunalul a reţinut, în esenţă că, faţă de dispoziţiile art. 275 C. proc. pen., împotriva percheziţiei şi a procesului verbal de percheziţie, petentul trebuia să se adreseze cu plângere procurorului şi, întrucât reclamantul nu a dovedit că a suferit de pe urma unui act nelegal, instanţa civilă nu poate să dispună acordarea de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, invocând faptul că a fost stabilit termenul de judecată fără să fie citat şi, întrucât la aceeaşi dată avea în curs de soluţionare şi alte dosare, a crezut că este vorba de o altă cauză.
Ulterior, reclamantul a depus precizări la motivele invocate, arătând că poliţiştii care au efectuat percheziţia la domiciliul său au încălcat dispoziţiile art. 5 pct. 1 din C.E.D.O. şi art. 23 pct. 1 din Constituţie, întrucât nu au identificat bunurile ridicate şi folosite ca probe în procesul verbal, în sensul că nu au scris în procesul verbal seriile, marca, firma producătoare, data fabricaţiei, dimensiunile, etc.
Aceste bunuri au fost predate unor persoane cărora nu le aparţineau, fapt ce a condus la condamnarea sa la 6 ani de închisoare, iar prin întocmirea necorespunzătoare a procesului verbal de percheziţie, reclamantul nu a putut beneficia de un proces echitabil, fiind încălcate dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O.
Urmare stresului la care a fost supus prin încălcarea dreptului de proprietate, reţinerea şi însuşirea bunurilor de către poliţiştii care au participat la efectuarea percheziţiei, bolile de care suferă reclamantul s-au agravat, urmarea fiind faptul că a fost internat în spital de mai multe ori.
Prin încheierea nr. 43 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost transpusă secţiei civile al aceleiaşi instanţe care, la termenul din 27 ianuarie 2010, în baza dispoziţiilor art. 282 raportat la art. 2821 C. proc. civ., a recalificat calea de atac ca fiind apel.
Pe fond, s-a reţinut în esenţă, că motivele privind nelegalitatea procedurii percheziţiei şi a procesului verbal întocmit cu această ocazie, precum şi cele vizând agravarea stării de sănătate a reclamantului nu pot fi examinate în condiţiile în care există dispoziţii speciale cuprinse în art. 275 şi urm. C. proc. pen., pe care reclamantul nu le-a urmat.
Pentru aceste considerente, prin Decizia nr. 47/ R din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie, a respins apelul reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, arătând că organele statului refuză să îi trimită înscrisurile la care a făcut referire în cererea introductivă şi pe parcursul soluţionării cauzei, iar el se află în imposibilitate să le procure, fiind arestat.
Solicită admiterea recursului, iar pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
La termenul din 28 ianuarie 2011, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor…", iar potrivit art. 303 C. proc. civ., „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", sancţiunea fiind prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În speţă, recurentul nu a formulat critici împotriva deciziei instanţei de apel şi nu a arătat în ce constă încălcarea sau aplicarea greşită a legii de către această instanţă, ci a formulat nişte solicitări, ceea ce echivalează cu o nemotivare în înţelesul prevederilor art. 3021 C. proc. civ.
Ca atare, recursul declarat în cauză se constată nul în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva deciziei nr. 47/ R din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 624/2011. Civil. Recalculare pensie. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 62/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
