ICCJ. Decizia nr. 3569/2012. Civil. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3569/2012
Dosar nr. 3438/90/2008
Şedinţa publică din 18 mai 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la 31 octombrie 2008, reclamanţii M.O. şi M.I. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor prevăzute la art. 187 din CCM la nivel ramurii energie electrică, termică, petrol şi gaze şi reţinute la art. 176 alin. (1) din CCM la nivel unitate, reprezentând ajutorul material, echivalent cu contravaloarea unei cote de gaze naturale aferente perioadei începând cu anul 1998 şi până la data disponibilizării şi a drepturilor salariale prevăzute la art. 176 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol şi gaze cuvenite pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, aferente anilor 2005 - 2008.
Prin Sentinţa civilă nr. 207 din 15 martie 2010, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 1998 - 30 octombrie 2005 şi a respins primul capăt de cerere din acţiunea formulată pentru perioada 1998 - 30 octombrie 2005, ca prescris.
A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, întemeiată pe dispoziţiile art. 283 lit. e) C. muncii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, ridicate de pârâtă.
A admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamanţilor drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă - iarnă, în cuantum de un salariu minim la nivel de unitate, potrivit art. 176 alin. (1) şi (2) din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol şi gaze, sume cuvenite pentru perioada 31 octombrie 2005 - aprilie 2008, pentru perioada lucrată efectiv în cadrul pârâtei, ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamanţilor ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de 4000 mc de gaze naturale anual, conform art. 187 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol şi gaze şi art. 176 alin. (1) din CCM încheiat la nivel de unitate, sume cuvenite pentru perioada 31 octombrie 2005 - aprilie 2008, pentru perioada lucrată efectiv în cadrul pârâtei, ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie pentru perioada cuprinsă între data de când trebuiau acordate şi data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat recurs.
La termenul de judecată din data de 21 mai 2010, recurenta-pârâtă SC P. SA Bucureşti a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 222 şi 282 C. muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea din data de 25 iunie 2010, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind că nu sunt îndeplinite toate condiţiile reglementate de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta. Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 18 martie 2011, suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.
Cauza a stat în nelucrare până la 28 martie 2012, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 18 mai 2012.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, care va fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 8 martie 2010, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 18 martie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC O.P. SA împotriva încheierii din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3589/2012. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 3566/2012. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
