ICCJ. Decizia nr. 3893/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3893/2012
Dosar nr. 33209/3/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 09 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 1 februarie 2011, sub nr. 4826/63/2011, contestatorui P.M. a chemat în judecată intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze decizia de pensie nr. 129726 din data de 27 decembrie 2010, emisă de intimată, să dispună să i se menţină drepturile de pensie stabilite prin decizia nr. 129726 din data de 25 noiembrie 2002, emisă de intimată, şi să i se plătească diferenţa dintre pensia stabilită prin decizia nr. 129726 din data de 25 noiembrie 2002 şi pensia stabilită prin decizia nr. 129726 din data de 27 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală, calculate de la data de 01 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a deciziei nr. 129726 din data de 25 noiembrie 2002.
Prin sentinţa nr. 3336/2011, pronunţată la data de 09 martie 2011, în Dosarul nr. 4826/63/2011, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu de instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea formulată de reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor Bucureşti, în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia civilă, asigurări sociale şi conflicte de muncă.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
În speţă, cererea contestatorului nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva vreunei case teritoriale de pensii pentru a se face aplicarea tezei I a art. 156, astfel că devin incidente dispoziţiile cuprinse în teza a Il-a, cu referire la „celelalte cereri"; care, conform dispoziţiilor legale imperative sus citate, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
În aceste condiţii, competenţa materială în soluţionarea prezentei contestaţii revine Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca instanţă în a cărei rază teritorială îşi are sediul intimata Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ordinul Directorului S.R.I. - normă juridică inferioară legii, neputând reglementa peste dispoziţia legii şi nici contra ei.
În plus, norma metodologică invocată de contestatoare, cu referire la competenţa materială, a fost dată în aplicarea art. 85 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi nu în aplicarea art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 06 mai 2011, sub nr. 33209/3/2011.
Prin sentinţa civilă nr. 6541, pronunţată la data de 03 septembrie 2012, în Dosarul nr. 33209/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de contestatorul P.M., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor Bucureşti, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale; a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat prezenta cauză Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivarea acestei hotărâri instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
Domiciliul contestatorului P.M. este în Craiova, judeţul Dolj.
Decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanţa de la domiciliul contestatorului pensionar la data de 04 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, cauza fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, 01 ianuarie 2011, astfel că suntem în situaţia în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat şi se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competenţa teritorială absolută la sediul pârâtului.
Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispoziţiile C. proc. civ., dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură, astfel că prin analogie se poate interpreta că şi în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competenţa fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar şi prevederile C.E.D.O. pentru o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecăţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:
Decizia nr. 129726 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiilor militare a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 şi a fost contestată la 1 februarie 2011, la data sesizării instanţei fiind în vigoare Legea nr. 263/2010, care, în art. 154, cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă.
Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010, sub incidenţa căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea şi contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.
La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 nu poate ultraactiva dispoziţiilor acesteia din urmă, în lipsa unor prevederi exprese.
Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ., iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu şi care cuprinde şi norme cu privire la competenţă, este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere la normele de competenţă din legea abrogată, se aplică noua lege, competenţa fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.
În aceste condiţii, în raport şi de prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispoziţiile legii noi, respectiv, art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Art.154 alin. 1, din precitata lege prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul ori sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Aşa fiind, faţă de textele de lege mai sus- evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Dolj a reţinut, în mod greşit, că, în speţă, instanţa competentă să soluţioneze litigiul este instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate şi în raport de obiectul cererii - anularea deciziei privind recalcularea pensiilor militare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, având în vedere faptul că reclamantul are domiciliul în Craiova, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Dolj şi, în considerarea prevederilor art. 12 C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
Văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul P.M., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor Bucureşti, în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3892/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3949/2012. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
