ICCJ. Decizia nr. 3986/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a-II-a CIVILĂ
Decizia nr. 3986/2012
Dosar nr. 5802/3/2012
Şedinţa de la 11 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorul L.C. prin S.C.M.D.R.R. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara a chemat în judecată pe: intimaţii: Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Administratţiei şi Internelor solicitând în principal anularea deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi menţinerea în plată a pensiei anterioare; în subsidiar recalcularea pensiei potrivit Legii nr. 119/2010 prin valorificarea tuturor veniturilor realizate lunar; la plata sumei de 170 RON reprezentând diferenţa dintre pensia avută în luna decembrie 2010 şi cea încasată conform deciziei de recalculare actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1709/LM/2011 din 30 iunie 2011 a dispus declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând în esenţă, că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, iar în speţă fiind vorba de o cerere îndreptată împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, competenţa de soluţionare a cererii revine instanţei de Ia sediul acesteia, respectiv Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 4830 din 23 mai 2012 a apreciat că litigiul nu este de competenţa sa, întrucât art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Hunedoara, reglementează din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparţinând instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
S-a apreciat că pentru stabilirea competenţei teritoriale legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei este Legea nouă, nr. 263/2010, care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, constatând că instanţa competentă în soluţionarea litigiului este Tribunalul Hunedoara în circumscripţia căruia se află domiciliul reclamantului.
În consecinţă, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara şi întrucât a constatat ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Înalta Curte constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Hunedoara competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
La data de 17 februarie 2011 când reclamantul a sesizat instanţa cu anularea deciziei nr. 146194 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiilor militare ce a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, erau în vigoare dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă.
Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010 sub incidenţa căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea şi contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.
La data de 1 ianuarie 2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 119/2010 nu pot ultraactiva.
În aceste condiţii, în raport de art. 725 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispoziţiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul ori sediul reclamantul, astfel că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Având în vedere aceste dispoziţii şi faptul că reclamantul are domiciliul în sat R.M. jud. Hunedoara, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Hunedoara căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3985/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3987/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
