ICCJ. Decizia nr. 4038/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4038/2012
Dosar nr.76593/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu din 1 iunie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 15 aprilie 2011, reclamanţii M.I.R., M.V.R., V.C.S.P., P.I.C., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere au chemat în judecată pe pârâtul M.A.N., solicitând anularea hotărârilor Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul M.A.N.; anularea deciziilor de recalculare a pensiei contestate şi menţinerea deciziei de stabilire a pensiei aşa cum a fost iniţial calculată în temeiul Legii nr. 164/2001, la cuantumul plătit în luna decembrie 2010; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferentă sumelor reprezentând diferenţa dintre cele două decizii (pensia iniţială şi cea recalculată), dobândă calculată până la data plăţii efective a pensiei iniţiale pentru toţi reclamanţii.
Prin Decizia nr. 1667 din 7 noiembrie 2011, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că Decizia de recalculare contestată în cauză a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar, potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010, procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.
Conform art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau Caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul pârâtul.
Tribunalul Bacău a reţinut că, deşi Legea nr. 19/2000 a fost abrogată de Legea nr. 263/2010, competenţa soluţionării contestaţiilor la Legea nr. 119/2010 a fost stabilită printr-o normă de trimitere, raportat la competenţa reglementată de Legea nr. 19/2000.
Potrivit art. 50 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 la modificarea, completarea şi abrogarea dispoziţiei la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avută în vedere situaţia juridică a normei de trimitere.
În speţă, art. 196 din Legea nr. 19/2010, care reprezintă, în sensul Legii nr. 24/2000, actul de abrogare a Legii nr. 11/2000, nu are în vedere norma de trimitere din Legea nr. 119/2010, aceasta subzistând ca normă de procedură şi ulterior abrogării Legii nr. 19/2000.
Tribunalul a conchis că, având în vedere că procedura de soluţionare a contestaţiei cu care a fost învestit este expres prevăzută de art. 7 din Legea nr. 119/2010, normă neabrogată, văzând şi dispoziţiile Deciziei nr. 1420/2010 a Curţii Constituţionale, în temeiul art. 158 alin. (3) şi art. 159 alin. (3) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, instanţa în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul.
Învestit prin declinare, Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat sentinţa civilă nr. 3146 din 3 aprilie 2012, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Bacău şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speţă, determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, şi anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale M.A.N., a M.A.I. şi S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raport de norma de competenţă instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la domiciliul reclamanţilor, în speţă Tribunalul Bacău.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul M.A.N.
Deciziile contestate au fost emise la data de 1 martie 2011 - M.I.R., 2 martie 2011 - M.V.R., 15 martie 2011 - V.C.S.P., 1 aprilie 2011 - P.I.C., iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 15 aprilie 2011.
Legea nr. 19/2000, care, prin art. 156, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul." a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 15 aprilie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamanţilor, respectiv Tribunalul Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3956/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3833/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
