ICCJ. Decizia nr. 4390/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4390/2012
Dosar nr. 54385/3/2011
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 1 martie 2011, C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 133349 din 27 decembrie 2010.
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 968/As din 16 iunie 2011 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
S-a reţinut că Decizia contestată privind recalcularea pensiei a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, act normativ care la art. 7 alin. (1) face trimitere la procedura Legii nr. 19/2000.
Invocându-se dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 şi având în vedere că acţiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva casei teritoriale de pensii şi că pârâta îşi are sediul în Bucureşti, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 2049 din 2 martie 2012 a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul, în vederea soluţionării acestuia, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei, respectiv Legea nr. 263/2010 care a modificat norma de competenţă reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată, astfel încât Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care a fost abrogată.
Or, întrucât respectiva lege a fost abrogată, fiind înlocuită cu o alta, interpretarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte scopul urmărit de legiuitor, respectiv acela de a aplica aceeaşi procedură tuturor deciziilor de pensionare, principiu care, de altfel, a stat şi la baza adoptării Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Un alt argument a fost acela că prin analogie cu prevederile art. 727 C. proc. civ., legea generală în materie de norme procedurale, se poate interpreta că şi în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, rezultă că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită prin noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar şi prevederile CEDO pentru o judecată echitabilă statuând respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecăţii.
S-a constatat astfel că aparţine Tribunalului Braşov competenţa soluţionării cauzei.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Braşov, în considerarea argumentelor ce succed.
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcţie de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul menţionat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispoziţiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanţă al persoanelor îndreptăţite.
Trebuie precizat totodată că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în judeţul Braşov, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4394/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4371/2012. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
