ICCJ. Decizia nr. 4615/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4615/2012
Dosar nr. 53149/3/2011
Şedinţa publică de la 21 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;j
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 15468 din 2 septembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a admis excepţia netimbrării şi a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC V.I. SRL,în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL.
Apelul formulat de apelanta reclamantă SC V.I. SRL împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia civilă nr. 498 de la 15 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă. A fost desfiinţată sentinţa nr. 15468 din 02 septembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că rezoluţia de citare a reclamantei la sediul social şi nu la sediul procesual ales este eronată. Astfel că. necitarea părţii la sediul procesual ales, deşi indicarea numelui societăţii de avocaţi S.M.A. şi sediul profesional al acestora era suficientă pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 93 C. proc. civ., a împiedicat-o pe reclamantă să cunoască conţinutul rezoluţiei cu privire la cuantumul taxei de timbru calculată într-o altă modalitate decât a calculat-o, a achitat-o şi a depus-o ea însăşi, ceea ce i-a produs o vătămare constând în anularea ca netimbrată a cererii (deşi reclamanta a achitat suma de 21.850 şi timbru judiciar 6 lei), vătămare care, aşa cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii atacate.
Instanţa de apel a mai reţinut ca fiind lipsite de temei apărările intimatei în sensul că procedura s-a efectuat conform art. 91 şi urm. C. proc. civ. şi cele cu privire la lipsa numelui avocatului sau persoanei însărcinată cu primirea actului de procedură, dincolo de faptul că la data depunerii cererii s-a indicat, în clar, numele unui avocat care se afla şi pe împuternicirea avocaţială.
Totodată, instanţa de apel a apreciat ca fiind lipsită de temei apărarea intimatei. în sensul că reclamanta nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru, reţinând că în cauza de faţă reclamanta nu cunoştea nici data stabilirii sumei datorate cu titlu de taxă de timbru şi nici nu a primit comunicarea rezoluţiei, de vreme ce s-a citat prin afişare „pe uşa principală” la sediului social şi nu la sediul procesual ales. Prin urmare, la termenul la care s-a prezentat şi pe care l-a cunoscut printr-o altă modalitate decât primirea citaţiei, reclamanta nu mai era în termen pentru formularea unei cereri de reexaminare.
Cu privire la susţinerea intimatei privind nesolicitarea de către reclamantă, în baza art. 103 C. proc. civ., repunerea în termen pentru cererea de reexaminare a taxei de timbru, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cererea de reexaminare se soluţionează de un alt complet, iar o cerere de repunere în termen cade în competenţa acelui complet şi nu în competenţa instanţei investită cu soluţionarea pe fond a cauzei.
Instanţa de apel a remarcat şi faptul că instanţa de fond în considerentele asupra excepţiei de netimbrare a reţinut că reclamanta a achitat taxa de timbru de 21.850 lei şi nu de 25.440,75 lei „învederând oral că suma pe care a achitat-o reprezintă în opinia sa taxă judiciară de timbru datorată pentru soluţionarea cererii..”. Or, din conţinutul încheierii de şedinţă de la 02 septembrie 2011, în care au avut loc dezbaterile, nu rezultă o asemenea susţinere, ci numai aceea că s-a depus de reclamantă confirmarea plăţii sumei de 21.850 Ron, a timbrului judiciar de 6 lei şi a unei cereri de intervenţie în interes propriu, după care instanţa a invocat şi a pus în discuţie excepţia netimbrării cererii.
În acest context, instanţa de apel a reţinut că nu se poate reţine o dezbatere orală pe această temă, anterioară invocării din oficiu a excepţiei de netimbrare şi nici ulterioară acesteia, de vreme ce nu s-a consemnat în încheierea de şedinţă.
Instanţa de apel a mai observat şi că, deşi s-a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele pentru aplicarea art. 93 C. proc. civ., pentru citarea reclamantei, nu acelaşi tratament juridic s-a avut în vedere în ce priveşte comunicarea hotărârii. comunicare care s-a efectuat la sediul procesual ales al reclamantei, menţionat şi în dispozitivul sentinţei.
În fine, prin anularea, ca netimbrată, a cererii de chemare în judecată, deşi s-a achitat o sumă suficient de mare în cuantum de 21.850 lei reclamanta este prejudiciată şi în raport de art. 23 din Legea nr. 146/1997, având în vedere că nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute pentru restituirea sumei achitate cu titlu de taxă judiciară.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că reclamanta nu a fost legal citată pentru termenul de judecată cu menţiunea achitării taxei de timbru legal datorată potrivit art. 2 alin. (l) lit. g) şi f) coroborat cu art. 14 din Legea nr. 146/1997, caz în care devin aplicabile dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a admis apelul, a anulat hotărârea atacată în temeiul art. 297 C. proc. civ. şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC A. SRL Bucureşti a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei.
În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susţine că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 93 şi cele ale art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel a considerat în mod nelegal că rezoluţia de citare a reclamantei la sediul social ar fi fost eronată şi că indicarea numelui societăţii de avocaţi S.M.A. şi sediul profesional al acestora ar fi fost suficientă pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 93 C. proc. civ., întrucât în cerere nu a fost indicat numele persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, iar la dosar nu au fost depuse acte din care să rezulte intenţia V. de a primi actele de procedură la sediul avocaţilor. De altfel, nici măcar nu s-a tăcut o dovadă corespunzătoare a calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată.
Se mai susţine că prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât reclamanta a fost legal citată pentru termenul de judecată, fiindu-i legal comunicată valoarea taxei de timbru ce trebuia achitată, prin citaţia şi rezoluţia comunicate la sediul societăţii.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 93 C. proc. civ., ultima teză, recurenta apreciază că procedura a fost legal îndeplinită şi nu este lovită de nulitate. astfel că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Referitor la dezbaterea orală pe tema timbrajului, recurenta susţine că instanţa de apel a reţinut greşit faptul că nu poate fi reţinută o dezbatere în acest sens. Sub acest aspect, recurenta arată că susţinerile reclamantei sunt consemnate în pagina 2 la pct. II.2. a sentinţei instanţei de fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (l) pct. 3 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs subsumat art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susţine că decizia atacată cuprinde motive contradictorii, în sensul că instanţa de apel a reţinut că reclamantei nu i s-a făcut comunicarea taxei de timbru, pentru ca în paragraful următor să se reţină că reclamanta nu mai era în termen pentru formularea unei cereri de reexaminare, astfel că se reţin două motive care se exclud reciproc.
Analizând decizia recurată in raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtei pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte criticile recurentei subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, întrucât instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 93 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că reclamanta şi-a ales sediul procesual, prin chiar acţiunea introductivă, fiind citată greşit la sediul social motiv pentru care a fost împiedicată să cunoască conţinutul rezoluţiei cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru stabilită de instanţă, context în care sunt incidente dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Nu pot fi reţinute nici criticile invocate m argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece din perspectiva considerentelor deciziei şi în raport cu dispozitivul, se constată că acestea susţin dispozitivul, neexistând nicio contradicţie care să determine anularea deciziei. Totodată, din analiza deciziei recurate se constată că instanţa de apel a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, conţinând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac, neexistând contradicţii ori motive străine de natura pricinii în cuprinsul considerentelor, fiind clară şi concisă, nicidecum sumară. confuză ori chiar nemotivată.
Cu atât mai mult, soluţia instanţei de apel este corectă şi faţă de împrejurarea că reclamanta a depus la dosar un început de dovadă a achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, aceasta necunoscând cuantumul corect din culpa instanţei care a citat-o greşit, instanţa fiind obligată să acorde un termen pentru complinirea neregulii. Înainte de invocarea excepţiei netimbrării sau insuficientei timbrări a acţiunii.
Menţiunea instanţei de fond cu privire la susţinerile orale ale recurentei nu este relevantă în cauză întrucât nu are corespondent în practicaua sentinţei, aşa încât la dosar nu există dovada dezbaterii orale pe problema timbrajului, aspect reţinut în mod corect de instanţa de apel.
Pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 498 din 15 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 661/2012. SECŢlA A II-A CIVILĂ. Nulitate act... | ICCJ. Decizia nr. 2400/2012. Civil → |
|---|
