ICCJ. Decizia nr. 475/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 475/2012
Dosar nr. 14144/3/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02 aprilie 2009, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 14144/3/2009, reclamantul D.J.I. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea, în parte, a deciziei nr. 65/2009 emisă de A.V.A.S., în ceea ce priveşte parcelele de teren situate în intravilanul municipiului Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, având numerele topo 3351/1, înscrisă în Cartea Funciară nr. 3584, în suprafaţă de 660 m.p., respectiv nr. topo 3351/2/3, în suprafaţă de 1392 m.p., înscrisă în Cartea Funciară nr. 4704, şi obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale de stabilire şi plată a despăgubirilor pentru cele două parcele menţionate.
Prin sentinţa civilă nr. 771 din 02 iunie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatorul D.J.I.
Instanţa a reţinut că, în mod corect, a fost emisă Decizia nr. 65/2009, de declinare a competenţei de soluţionare a notificărilor nr. 101/N/2002 şi nr. 102/N/2002 către Primăria municipiului Târgu Secuiesc, având în vedere că, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, cele trei terenuri revendicate au fost proprietatea C.A.P. din Târgu Secuiesc (deci, au fost terenuri agricole), în speţă, fiind incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată şi art. V alin. (1) şi (2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, terenurile fiind preluate de la C.A.P. din Târgu Secuiesc şi, ulterior, „comasate în favoarea S.R.".
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Prin Decizia civilă nr. 208/ A din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat, în tot, sentinţa atacată, în sensul că a admis contestaţia, a anulat, în parte, Decizia nr. 65 din 4 martie 2009 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului în condiţiile legii speciale privind stabilirea şi plata despăgubirilor pentru imobilele teren ce au făcut obiectul notificărilor nr. 101/N/2002 şi nr. 102/N/2002, situate în intravilanul municipiului Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, identificate mai sus.
În pronunţarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că, prin Decizia nr. 65 din 4 martie 2009 emisă de A.V.A.S., s-a declinat competenţa de soluţionare a notificărilor nr. 101/N/2002 şi nr. 102/N/2002, formulate de reclamant, întrucât terenurile la care se referă nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, ci al Legii nr. 18/1991.
Notificările formulate de reclamant privesc trei parcele de teren: o parcelă în suprafaţă de266 m.p., înscrisă în CF nr. 3897 Târgu Secuiesc, nr. top 3351/2/2002; o a doua parcelă în suprafaţă de 660 m.p., înscrisă în CF nr. 3584, nr. top 3351/1 şi o a treia parcelă în suprafaţă de 1392 m.p., înscrisă în CF 4704, nr. top 3351/2/3.
Decizia de declinare emisă de A.V.A.S. este contestată doar în privinţa parcelelor de teren în suprafeţe de 660 m.p., respectiv 1392 m.p., deoarece în legătură cu acestea se susţine că nu au fost cooperativizate, iar, în prezent, sunt deţinute de o societate comercială integral privatizată.
În cauză nu se contestă calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului şi nici dreptul de proprietatea al autorilor acestuia asupra terenurilor, anterior preluării de către stat. Notificările soluţionate prin Decizia contestată au fost formulate de către contestator, la dosar existând o declaraţie autentificată la notariat potrivit cu care ceilalţi moştenitori ai defunctei D.J., născută P. (aceasta fiind unica moştenitoare a defunctei K.A., născută P.) nu au formulat alte notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, nu au iniţiat nicio acţiune în justiţie cu privire la imobilele ce fac obiectul cauzei şi nu au obţinut despăgubiri în baza legilor speciale.
Din foaia de proprietate a cărţii funciare nr. 2809 a localităţii Târgu Secuiesc rezultă cu claritate situaţia juridică a terenurilor ce fac obiectul notificărilor reclamantului, începând cu anul 1926.
Astfel, până în anul 1971, tot terenul figura înscris în cartea funciară nr. 2809, Târgu Secuiesc, sub nr. topo 3351, cu o suprafaţă de 2834 m.p., pe numele P.A. (autoarea numitei D.J., care este, la rândul ei, autoarea reclamantului).
În baza încheierii de CF nr. 271/1971, terenul a fost dezmembrat în două parcele topo: nr. 3351/1, în suprafaţă de 660 m.p., şi nr. 3351/2, în suprafaţă de 2174 m.p. Prima parcelă a fost transferată în cartea funciară nr. 3584 şi trecută pe numele S.R. cu titlu de comasare în administrarea operativă a C.E. al Consiliului popular al judeţului Covasna, iar a doua a fost renotată în cartea funciară iniţială, sub noul nr. topo 3351/2, pe numele fostei proprietare. Întinderea topograficului 3351/2 a fost rectificată prin încheierea de CF nr. 42 din 18 ianuarie 1973, din 2174 m.p. în 516 m.p., iar suprafaţa de 1392 m.p., cu care s-a diminuat terenul autoarei reclamantului, a fost transferată în CF 4704, dobândind nr. topo 3351/2/3 şi fiind atribuită după anul 1990 către SC P. SA, în baza HG nr. 834/1991.
În patrimoniul acestei societăţi se regăsesc intabulate în CF nr. 4704 topograficele 3351/2/3 şi 3351/1, conform încheierii nr. 158/1995.
În paralel, a avut loc o altă operaţiune cuantificată în încheierea de CF nr. 536/18 august 1977, prin care topograficul nr. 3351/2 (cu suprafaţa diminuată) a fost, la rândul lui, dezmembrat în două parcele: una cu nr. topo 3351/2/1, în suprafaţă de 250 m.p., care a fost menţinută pe numele vechilor proprietari, şi alta cu nr. topo 3351/2/2, în suprafaţă de 266 m.p., care a fost transnotată în CF nr. 3999 şi a trecut în proprietatea C.A.P. Târgu Secuiesc, cu titlu de cooperativizare.
Situaţia juridică a terenurilor ce fac obiectul contestaţiei este confirmată în totalitate de situaţia de fapt reţinută în raportul de expertiză întocmit de expertul A.Ţ.
Potrivit raportului de expertiză menţionat, parcela cu nr. topo 3351/2/3, cu o suprafaţă de 1392 m.p., are categoria de folosinţă „drum" şi este destinată accesului intern în incinta societăţii comerciale SC P. SA Parcela cu nr. topo 3351/1, având o suprafaţă de 660 m.p., are categoria de folosinţă „curţi, construcţii" şi este ocupată de staţia de acetilenă a societăţii comerciale.
Expertul a concluzionat că parcelele de teren în suprafeţe de 1392 m.p. şi de 660 m.p. se află în folosinţa şi proprietatea SC P. SA Târgu Secuiesc.
Faţă de cele arătate, Curtea a reţinut că hotărârea prime instanţe şi Decizia contestată sunt nelegale în privinţa imobilelor, teren, ce au făcut obiectul notificărilor nr. 101/N/2002 şi nr. 102/N/2002, situate în intravilanul municipiului Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, identificate prin nr. top 3351/1, înscris în CF nr. 3584, în suprafaţă de 660 m.p., respectiv nr. top 3351/2/3, înscris în CF 4704, în suprafaţă de 1392 m.p., deoarece respectivele suprafeţe de teren nu au fost niciodată cooperativizate, sunt situate în intravilan şi fac parte din patrimoniul unei societăţi comerciale.
Prin urmare, intimata A.V.A.S. este competentă să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 29 alin. (1) şi (3) şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, Curtea a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat, în tot, sentinţa, în sensul că a admis contestaţia, a anulat, în parte, Decizia nr. 65 din 04 martie 2009 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului, în condiţiile legii speciale privind stabilirea şi plata despăgubirilor, pentru imobilele, teren în litigiu.
Curtea a menţinut dispoziţia nr. 65/2009 în privinţa soluţiei de declinare a competenţei de soluţionare a notificării relativă la imobilul teren având nr. top 3351/2/2, înscris în CF 3897, în suprafaţă de 266 m.p.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru următoarele motive:
1. Au fost interpretate şi aplicate în mod nelegal dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001/R.
A.V.A.S. a soluţionat notificările, prin emiterea deciziei motivate nr. 65 din 04 martie 2009, de declinare a competentei soluţionării notificărilor către Primăria Târgu Secuiesc, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001/R, întrucât imobilele - terenuri revendicate au fost în proprietatea C.A.P. Târgu Secuiesc, în consecinţă, au fost terenuri agricole.
Aşa cum se poate constata, cele trei terenuri revendicate au format iniţial un singur top - nr. 3351, în suprafaţă de 2834 m.p., înscris în CF nr. 2809.
Conform încheierii de Carte Funciara nr. 270/1971 întocmită de N.S.J. Covasna, imobilul sus-menţionat, înscris în CF nr. 2809, ca proprietate a C.A.P. Târgu Secuiesc, nr. top dezmembrat (în baza încheierii de CF menţionată), terenurile au fost „comasate în favoarea S.R.".
Astfel, s-a dovedit din actele cauzei că imobilele - terenuri au intrat în patrimoniul unei cooperative agricole de producţie, prin înscrierea în C.A.P., şi în proprietatea statului, drept urmare, acestea nu intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 10/2001, conform cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege.
Se poate constata că regimul juridic al imobilelor - terenuri aduse în C.A.P., conferă moştenitorilor fostului proprietar drepturile reglementate prin Legea nr. 18/1991 şi, la data preluării abuzive a terenului de stat, acestea erau terenuri extravilane.
Prin însăşi motivarea acţiunii, reclamantul susţine că „parcela cu nr. top.3351/2/2, în suprafaţă de 266 m.p., a fost trecută la un moment dat în proprietatea C.A.P. Târgu Secuiesc, cu titlu de cooperativizare..", aşadar, a fost inclusă la categoria de folosinţă extravilan.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, se prevede că nu fac obiectul legii terenurile situate în extravilanul localităţilor, indiferent că aveau această situare la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată,
În acelaşi sens, conform art. V alin. (1) şi (2), Titlul I al Legii nr. 247/2005, „Notificările nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu .. se vor înainta în vederea soluţionării în termen de 60 zile, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată..".
În cadrul legislativ astfel stabilit şi având în vedere situaţia juridică a imobilelor-terenuri revendicate la momentul preluării abuzive de stat, de teren agricol, cu referire la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001/R, se poate constata că acestea nu intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 10/2001 R.
2. În condiţiile Legii nr. 10/2001 republicată, A.V.A.S. are obligaţii legale numai în condiţiile art. 29 din această lege, pentru imobilele care se află evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate integral, cu respectarea dispoziţiilor legale, de către A.V.A.S.
Din actele cauzei nu se dovedeşte că imobilele - terenuri revendicate se află evidenţiate în patrimoniul SC P. SA, în condiţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001/R, societate comercială privatizată de A.V.A.S.
Pe aceste aspect, se dovedeşte din adresa Primăriei Târgu Secuiesc nr. 13613 din 04 decembrie 2007, că terenurile revendicate nu se află în patrimoniul SC P. SA
Astfel, „terenul înscris în CF nr. 4704 nr. top.3351/2/3, drum de acces în incintă, în suprafaţă de 1392 m.p." se află în afara patrimoniului societăţii comerciale.
Pentru celelalte două terenuri revendicate, se dovedeşte cu aceeaşi adresă, (teren actualmente drum şi teren arătură K.), că nu se află în patrimoniul SC P. SA
În aceste condiţii, se poate constata că acţiunea dedusă judecaţii nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 29 din aceeaşi lege, deoarece imobilele nu sunt evidenţiate în patrimoniul societăţii sus-menţionate şi A.V.A.S. nu are obligaţia de a soluţiona aceste notificări.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, cu modificarea, în tot, a deciziei civile recurate, în sensul menţinerii ca temeinice şi legale a hotărârii primei instanţe.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând Decizia civilă atacată, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru cele susceptibile de o asemenea încadrare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. În primul rând, prin susţinerile formulate în cadrul acestui motiv de recurs se tinde la schimbarea situaţiei de fapt în ceea ce priveşte titularul patrimoniului în care se regăsesc terenurile în litigiu, recurenta susţinând că bunurile au fost preluate de fosta C.A.P. Târgu Secuiesc, conform probelor administrate în dosar, în timp ce instanţa de apel a reţinut că cele două terenuri pentru care s-a formulat contestaţie sunt evidenţiate în patrimoniul unei societăţi integral privatizate, respectiv SC P. SA
Or, actuala structură a recursului nu mai permite reevaluarea situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel, de către instanţa de recurs, în urma abrogării motivului de casare care permitea verificări ale situaţiei de fapt în raport de probele administrate, respectiv art. 304 pct. 11 C. proc. civ., abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
În consecinţă, în raport de cele stabilite în fapt de către instanţa anterioară, sub aspectul deţinătorului terenurilor, în persoana SC P. SA, societate comercială integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în mod corect, Curtea de Apel a considerat că terenurile pretinse în litigiu cad sub incidenţa acestui act normativ de reparaţie, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege.
Astfel, cum terenurile nu se află in extravilan, ci în intravilanul localităţii Târgu Secuiesc, după cum a reţinut în fapt, Curtea de Apel, şi nici nu pot face obiect al legilor fondului funciar, nefiind preluate vreodată de C.A.P., ci date în administrarea SC P. SA, după anul 1990 şi, în prezent, proprietatea acestei societăţi integral privatizate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în mod corect Curtea de Apel a înlăturat incidenţa, în speţă, art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege şi a considerat că A.V.A.S. reprezintă instituţia abilitată de lege să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamant pentru aceste terenuri, raportat la art. 29 din legea specială.
De asemenea, nu este aplicabil în cauză nici art. V alin. (1) şi (2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, determinat de faptul că, după cum s-a arătat, în speţă, nu este vorba despre terenuri ce cad sub incidenţa art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum prevede alin. (2) din textul menţionat, pentru ca notificările reclamantului să fie soluţionate de comisia competentă potrivit legilor fondului funciar.
A mai susţinut recurenta că terenurile în litigiu s-au aflat în extravilan la data preluării abuzive, ceea ce ar determina incidenţa art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, determinat de acest motiv.
Deşi, într-adevăr, legea în forma actuală exclude din domeniul său de aplicare terenurile situate în extravilan la data preluării, în forma iniţială nu făcea o asemenea distincţie în ceea ce priveşte natura bunului, înlăturând aplicarea sa doar pentru terenurile „al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997".
Or, dacă la momentul apariţiei legii de reparaţie, notificatorul avea „speranţa legitimă" în sensul consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la C.E.D.O., de a obţine măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, dacă terenul pretins se afla în intravilanul localităţii la data intrării în vigoare a legii, indiferent de locul situării lui la data preluării, în speţă, trebuie să se dea eficienţă formei iniţiale a legii, în caz contrar, aducându-se atingere unei valori patrimoniale ocrotite de Convenţie, „speranţa legitimă" fiind considerată „un bun" ce beneficiază de protecţia documentului european.
Prin urmare, nu este relevantă natura bunului (teren intravilan/extravilan) la data preluării abuzive, ci la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, şi din această perspectivă, criticile recurentei fiind neîntemeiate.
2. A mai susţinut pârâta că nu s-a dovedit existenţa terenurilor în patrimoniul SC P. SA, susţinere care, de asemenea, pune în discuţie schimbarea situaţiei de fapt reţinută de Curte, ceea ce nu este posibil faţă de argumentele deja arătate în precedent, referitoare la abrogarea motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Cum, instanţa de apel a reţinut că cele două terenuri pentru care s-a formulat contestaţia de faţă (nu trei terenuri, cum a menţionat în mod greşit recurenta, pentru terenul în suprafaţă de 266 m.p. fiind menţinută dispoziţia nr. 65/2009, de declinare a competenţei de soluţionare a notificărilor la Primăria municipiului Târgu Secuiesc) se află evidenţiate în patrimoniul unei societăţi integral privatizate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, potrivit probelor administrate în cauză, în limitele criticilor aduse deciziei, în mod corect Curtea a considerat că A.V.A.S., ca instituţie implicată în privatizarea deţinătorului bunului, este obligată să facă propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o soluţie cu corecta interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale în materie, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de A.V.A.S., ca nefondat, nefiind întrunite cerinţele motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 208/ A din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 481/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4287/2012. Civil. Partaj judiciar. Recurs → |
|---|
