ICCJ. Decizia nr. 6339/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 08 mai 2012 pe rolul Judecătoriei Ploiești, petentul BEJ S.N.C. a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentante de bilet la ordin în valoare de 6.251.238,99 RON, emis de către SC A.M. SRL la data de 01 octombrie 2009, și scadent la data de 07 martie 2012, refuzat la data de 08 martie 2012, avalizat de către D.Y.M., identificat cu Carte rezidentă, eliberată de O.R.I. - Prahova la data de 21 mai 2009, și alonja aferentă la biletul de ordin, emis de SC A.M. SRL, avalizat de D.A.M., , identificat cu Permis ședere temporară; alonja aferentă la biletul de ordin, emis de SC A.M. SRL, avalizat de G.A., identificat cu C.I., domiciliat în București, sector 1; alonja aferentă la biletul de ordin, emis de SC A.M. SRL, avalizat de SC C.A. SRL, cu sediul în București.
Prin sentința civilă nr. 7617 din 14 mai 2012, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, reținând că, în conformitate cu prevederile Anexei la H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, sediul debitoarei se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Câmpina, iar al avalistului în București, sector 1.
Instanța a mai reținut că, potrivit art. 373 C. proc. civ., determinarea competenței instanței de executare are în vedere circumscripția instanței în care se efectuează executarea, avându-se în vedere și competența executorului judecătoresc, iar prin prevederile alin. (3) al art. 373, introdus prin art. 1 pct. 35 al Legii nr. 202/2010, se stipulează, în mod expres, că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe sau organe.
Cum sediul debitoarei se află în comuna Filipeștii de Pădure, iar al avalistului în București, sector 1, și din actele dosarului nu reiese că aceștia ar avea bunuri urmăribile în circumscripția Judecătoriei Ploiești, rezultă că instanța competentă este cea de la sediul avalistului, respectiv Judecătoria Sector 1 București.
Prin sentința civilă nr. 12562 din 02 iulie 2012, Judecătoria Sector 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, deși declinarea competenței de soluționare a cauzei s-a realizat pe criteriul că unul dintre debitori figurează ca având domiciliul în sectorul 1 București, din cererea formulată de executorul judecătoresc rezultă că s-a solicitat încuviințarea executării de către Judecătoria Ploiești motivându-se faptul că debitorii au reședința în circumscripția acestei instanțe, având, deci, bunuri mobile, imobile sau conturi descrise la unități de credit cu sediul în circumscripția respectivei judecătorii. Mai mult, se observă că unul dintre debitori are chiar domiciliul în circumscripția Judecătoriei Ploiești.
Instanța a concluzionat că, având în vedere că voința creditorului a fost aceea de a desfășura executarea silită pe raza municipiului Ploiești, iar executorul judecătoresc ce a formulat cererea de încuviințare a executării silite nici nu ar fi avut competența de a sesiza Judecătoria Sectorului 1 București, dat fiind că funcționează doar în raza Curții de Apel Ploiești, competentă a soluționa cauza este Judecătoria Ploiești.
înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, pentru argumentele ce succed:
Dispozițiile referitoare le executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator, de la reglementarea de drept comun specifică fazei judecății.
în speță, cererea de încuviințare a executării silite vizează un bilet la ordin refuzat la plată și alonjele aferente acestuia, reglementat, alături de cambie, de Legea nr. 58/1934, actualizată la 17 mai 2009, lege privind cambia și biletul la ordin.
în atare situație, dispozițiile legale aplicabile cauzei pendinte nu sunt cele din procedura executării silite astfel cum sunt reglementate de C. proc. civ., ci dispozițiile legale speciale, derogatorii, cuprinse în actul normativ mai sus menționat, a căror aplicare este prioritară și care sunt coroborabile, în măsura în care este necesar, cu dispozițiile speciale conținute în C. proc. civ.
Potrivit art. 106 din Legea nr. 58/1934, sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, printre altele, dispozițiile referitoare la plată conținute în art. 41-46 din lege.
Potrivit art. 42 din lege, "în lipsa arătării unei adrese cambia trebuie să fie prezentată pentru plată: 1. La domiciliul trasului sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru el; 2. La domiciliul acceptantului prin intervențiune sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru acesta; 3. La domiciliul celui indicat la nevoie."
Biletul la ordin a cărui executare silită se solicită a fost emis de către SC A.M. SRL la data de 01 octombrie 2009, a avut ca scadență data de 07 martie 2012, și a fost refuzat la data de 08 martie 2012, fiind avalizat de către D.Y.M., debitor avalist cu permis de ședere temporară în județul Prahova, comuna Filipeștii de Pădure, iar la alonja la acest bilet apare ca debitor avalist D.A.M., cu permis de ședere temporară în județul Prahova, comuna Filipeștii de Pădure.
Cererea de încuviințare a executării silite a fost îndreptată împotriva celor doi debitori avaliști anterior precizați, ambii cu permis de ședere temporară pe raza teritorială a Judecătoriei Ploiești, fiecare având calitatea de "tras" la care se referă art. 42 alin. (2) pct. 1 din Legea nr. 58/1934, aplicabil în cauză și a vizat executarea silită a "(...) tuturor bunurilor mobile și imobile precum și asupra disponibilităților bănești, prezente și viitoare (...)" ale debitorilor, sens în care nu are nicio relevanță dacă debitorii au sau nu bunuri pe raza locului în care s-a cerut executarea, întrucât s-a cerut executarea silită sub toate formele, iar existența sau inexistența bunurilor urmăribile reprezintă o chestiune de executare silită efectivă, fără relevanță asupra competenței instanței ce va soluționa pricina.
Pentru aceste considerente, competența de soluționare aparține, conform dispozițiilor art. 42 alin. (2) pct. 1 din Legea nr. 34/1934, "instanței de la domiciliul trasului", în speță, Judecătoria Ploiești, ca instanță în a cărei rază teritorială au permis de ședere temporară debitorii avaliști D.Y.M. și D.A.M.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6347/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6334/2012. Civil → |
|---|
