ICCJ. Decizia nr. 6347/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 6334 din 02 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta R.P.D. împotriva dispozițiilor nr. X/2005 și nr. Y/2005 emise de pârâtul Primarul General al Municipiului București.
S-a reținut că notificările formulate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la două imobile situate în București, au fost respinse întrucât nu este posibilă restituirea acestora în natură, fiind efectuate de utilități publice.
într-un prim ciclu procesual, apelul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia civilă nr. 44 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost admisă contestația împotriva dispoziției nr. X/2005, recunoscându-se reclamantei dreptul la măsuri reparatorii pentru unul din imobile, în cuantum de 693.036 RON. împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâtul Municipiul București, prin Primarul General.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia civilă nr. 10207 din 17 decembrie 2009, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, cauza fiind trimisă pentru rejudecarea apelului, cu motivarea că un capăt de cerere al acțiunii, respectiv cel privind lipsa de folosință a imobilului, nu a fost cercetat pe fond, nefiind analizate pretențiile vizând construcțiile demolate ce se aflau pe unul din terenurile solicitate, urmând a se stabili dacă reclamanta a primit și alte despăgubiri. Recursul pârâtului a fost respins.
în rejudecare, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin dispoziția civilă nr. 865/A din 21 noiembrie 2011, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința civilă nr. 634 din 02 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în sensul că, a admis contestația formulată împotriva dispoziției nr. X/2005, emisă de Primarul Municipiului București, obligând pe pârâtul Municipiul București prin Primarul General, să emită o nouă dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, sector 6, în cuantum de 693.036 RON pentru teren, și 182.244 RON pentru construcțiile demolate, actualizate la data enunțării.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut în raport cu îndrumările instanței supreme că, valoarea construcțiilor ce au fost demolate este de 182.244 RON conform raportului de expertiză, nefiind incidente dispozițiile art. 16, Capitolul 5 din Titlul VII al Legii nr. 297/2005, deoarece dispoziția nr. X/2005 a fost emisă anterior modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005.
A respins capătul de cerere privind lipsa de folosință a imobilului, dat fiind că exercitarea dreptului fostului proprietar al imobilului, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, poate fi recunoscut numai după primirea deciziei sau hotărârii judecătorești de restituire, ceea ce în speță, încă nu a fost stabilit.
împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta R.P.D. și pârâtul Municipiul București, prin Primarul General.
în dezvoltarea criticilor formulate, neîncadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat decizia ca netemeinică, nelegală și neconstituțională întrucât nu cuprinde motivele pentru care nu s-a dispus restituirea în natură a suprafețelor de 300 m.p., și suprafața de 100 m.p. teren, deși expertiza efectuată arată că terenul nu este afectat de construcții și utilități publice.
A mai arătat recurenta-reclamantă că, în mod greșit instanța de apel a reținut că dispoziția nr. Y/2005, emisă ulterior modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, nu face obiectul judecății ceea ce echivalează cu inadmisibilitatea acțiunii, înlăturată prin decizia instanței supreme.
Recurenta-reclamantă a mai susținut că valoarea celor două terenuri stabilită prin expertiză este de 1.280.520 RON, respectiv 421.928 RON, iar a construcțiilor este de 296.000 RON.
Prin soluția pronunțată, instanța de apel a eliminat valoarea de piață a imobilelor încălcând dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Cu privire la lipsa de folosință a imobilului, reclamanta a susținut că, trimiterea la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prin art. 2 alin. (2) al Legii nr. 1/2009, nu suprimă calitatea de proprietar a notificatorului și dreptul acesteia de a solicita despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea legii.
A mai arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizelor dispuse în cauză.
în raport cu cele expuse, reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul restituirii în natură a suprafețelor de 300 m.p., și respectiv 100 m.p., sau suma de 421.928 RON, contravaloarea construcțiilor în sumă de 296.000 RON, contravaloarea lipsei de folosință în cuantum de 3347.578 RON și plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.700 RON.
Recurentul-pârât Municipiul București, prin Primarul General, în dezvoltarea criticilor de nelegalitate - întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - a susținut că instanța de apel nu poate stabili cuantumul și întinderea despăgubirilor ce fac obiectul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și nici nu s-au făcut dovezi că reclamanta a primit despăgubiri pentru imobilul în litigiu conform art. 5 din Legea nr. 10/2001.
în consecință, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Dispoziția nr. X/2005 prin care pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 300 m.p., situat în București, sector 6, a fost emisă anterior modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005.
Potrivit deciziei nr. 52/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secții unite, dispozițiile/deciziile emise până la data intrării în vigoare a noii legi, ca și cele care au fost atacate în termenul prevăzut de lege nu vor fi trimise la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ce vor fi supuse controlului instanțelor de judecată.
La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2012 înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului formulat de reclamanta R.P.D. întrucât aceasta nu a invocat motive de nelegalitate a deciziei atacate.
Potrivit art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Or, în speță, criticile formulate de recurenta-reclamantă nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., întrucât dezvoltarea acestora vizează aspecte ce țin de judecata în apel, respectiv concluziile greșite a expertizelor efectuate, greșita nerestituire a terenurilor din litigiu în natură, contravaloarea terenurilor și a construcțiilor demolate.
Prin urmare, reclamanta-recurentă nu a combătut în vreun fel argumentele instanței de apel și nici nu a formulat critici susceptibile de cenzură în recurs.
Or, în calea de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțate în apel.
Așa fiind, în temeiul art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (1) și art. 3 C. proc. civ., înalta Curte a constatat nul recursul formulat de reclamanta R.P.D.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6350/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6339/2012. Civil → |
|---|
