ICCJ. Decizia nr. 6436/2012. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6436/2012
Dosar nr. 49/1/2012
Şedinţa publică din 19 octombrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1620 din 18 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes invocate cu privire la reclamant, a admis prescripţia dreptului material la acţiune şi a respins ca prescrisă cererea reclamantului M.O. în contradictoriu cu pârâţii D.C. şi D.C.A.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze proprietatea intelectuală conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 238A din 30 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul incident declarat de pârâţi împotriva sentinţei tribunalului, a admis apelul principal declarat de reclamantul M.O. împotriva aceleiaşi sentinţe; a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi a trimis cauza, spre rejudecarea primelor două capete de cerere, la tribunal; a menţinut sentinţa în ce priveşte respingerea ca prescrisă a cererii de obligare a pârâţilor la plata daunelor morale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 1919 din 19 martie 2010, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţi împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel; a admis recursul declarat de reclamant împotriva aceleiaşi deciziei; a modificat în parte decizia recurată, în sensul că a trimis cauza pentru rejudecarea tuturor capetelor de cerere la acelaşi tribunal; a păstrat celelalte dispoziţii ale deciziei de apel, precum şi ale hotărârii primei instanţe referitoare la modul de soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi de interes privindu-l pe reclamant.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 6 octombrie 2011, pârâţii D.C. şi D.C.A. au solicitat lămurirea întinderii şi aplicării deciziei nr. 238A din 30 octombrie 2008, pronunţată de această instanţă, pe motiv că instanţa de recurs a reţinut că primul capăt de cerere are natura unei acţiuni în realizare şi nu în constatare, susţinând că în doctrină se recunoaşte posibilitatea formulării cererii de lămurire inclusiv în ceea ce priveşte considerentele care sprijină dispozitivul unei hotărâri.
Petenţii au susţinut că se impune lămurirea deciziei cu privire la natura primelor două capete ale cererii de chemare în judecată, în sensul dacă acestea sunt în constatare sau în realizare întrucât soluţia din decizia instanţei de apel, prin prisma considerentelor, este contradictorie cu decizia din recurs, pronunţată de Înalta Curte.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din 4 noiembrie 2011, a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes în formularea cererii de lămurire a întinderii şi aplicării deciziei civile nr. 238A/2008 a aceleiaşi instanţe, invocată de reclamanrul M.O. şi a respins ca neîntemeiată, cererea de lămurire a întinderii şi aplicării sus-menţionatei decizii.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, că nu s-ar putea reţine că petenţii nu au interes în a obţine o situaţie favorabilă în proces, însă în speţă interesul petenţilor nu este unul juridic.
În ceea ce priveşte cererea de lămurire a dispozitivului, instanţa de apel, constatând că petenţii nu doresc lămurirea dispozitivului deciziei şi că aceştia pretind că dispozitivul deciziei în discuţie vine în contradicţie cu decizia pronunţată în recurs de Înalta Curte, a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 2811 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât recursul declarat împotriva deciziei nr. 238A din 30 octombrie 2008 a fost admis, neputându-se obţine legal, pe calea unei cereri de lămurire, schimbarea soluţiei din apel care a fost deja examinata de instanţa de recurs prin decizia nr. 1919 din 19 martie 2010.
Împotriva acestei încheieri, pârâţii D.C.A. şi D.C. au declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că soluţia pronunţată de instanţa de apel este nelegală.
În motivarea recursului, petenţii arată că prin decizia a cărui dispozitiv solicită a fi lămurit, instanţa de apel a reţinut că primul capăt de cerere are natura unei acţiuni în constatare prin care reclamantul solicită protejarea unui drept nepatrimonial, dreptul de autor. Cu această argumentare, în esenţă, instanţa de apel a desfiinţat în parte soluţia primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecarea primelor două capete de cerere. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul lor cu privire la cele două capete de cerere şi a admis recursul reclamantului, reţinând printre altele că ne aflăm în ipoteza unei acţiuni în realizare şi nu în constatare.
Petenţii susţin că instanţa supremă, păstrând soluţia Curţii de Apel Bucureşti cu privire la primele două capete de cerere, în forma în care aceasta a fost dată, a menţinut şi considerentele instanţei de apel asupra naturii acestor capete de cerere. În aceste condiţii, susţin petenţii, se impunea lămurirea hotărârii instanţei de apel cu privire la natura primelor două capete de cerere cu care reclamantul a investit instanţa, respectiv dacă natura acestora este aceea a unei acţiuni în constatare sau în realizare. Mai susţin că echivocul unei astfel de situaţii nelămurite conduce la consecinţe inacceptabile, instanţa de judecată în rejudecare fiind pusă în situaţia de a alege oricare dintre considerentele reţinute, care sunt în mod evident diametral opuse. Arată că simpla împrejurare reţinută de instanţa de apel investită cu soluţionarea cererii de lămurire în sensul că instanţa de recurs a admis deja recursul împotriva deciziei civile nr. 238.A. din 30 octombrie 2008 nu poate constitui un argument de respingere a cererii de lămurire ca neîntemeiată,.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului unei hotărâri, ori aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Din economia textului de lege sus-menţionat rezultă că obiect al unei atare cereri îl constituie, după caz, lămurirea înţelesului dispozitivului, lămurirea întinderii acestuia, a modului de aplicare a dispozitivului, sau lămurirea cuprinsului dispozitivului atunci când acesta cuprinde dispoziţii potrivnice.
În consecinţă, prin lămurirea dispozitivului hotărârii acesta nu poate fi modificat, ci doar se clarifică, se interpretează măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se doreşte. Această procedură a fost pusă la dispoziţia părţii interesate atunci când, din culpa instanţei, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăţi la executare.
În orice caz, această procedură este folosită numai atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului, iar nu şi atunci când se invocă existenţa unor contradicţii între dispozitiv şi considerente sau între dispozitivul deciziei din apel şi decizia pronunţată în recurs.
În speţă, prin decizia nr. 238 din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze proprietatea intelectuală conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul incident declarat de pârâţii D.C. şi D.C.A. împotriva sentinţei nr. 1620 din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul principal declarat de reclamantul M.O. împotriva aceleiaşi sentinţe; a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecarea primelor două capete de cerere, aceluiaşi tribunal, menţinând sentinţa în ce priveşte respingerea ca prescrisă a cererii de obligare a pârâţilor la plata daunelor morale.
Această decizie a fost modificată în parte în recurs de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecarea tuturor capetelor de cerere aceluiaşi tribunal, fiind păstrate dispoziţiile din decizia instanţei de apel şi sentinţa tribunalului în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes privindu-l pe reclamant.
Or, în condiţiile în care decizia ce formează obiectul cererii de lămurire a dispozitivului a fost modificată prin decizia nr. 1919 din 19 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecarea tuturor capetelor de cerere tribunalului (în primă instanţă), în mod corect instanţa de apel a reţinut că nu s-ar putea obţine legal, pe calea unei cereri de lămurire, schimbarea soluţiei din apel care a fost deja examinată de instanţa de recurs.
De altfel, din conţinutul cererii formulată de petenţi se constată că aceştia nu doresc lămurirea dispozitivului hotărârii ci a considerentelor acesteia, ceea ce nu este permis în procedura prevăzută de aart. 2811 C. proc. civ.
Faţă de considerentele prezentate, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii D.C.A. şi D.C. împotriva încheierii din 4 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2012.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6947/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1799/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
