ICCJ. Decizia nr. 1799/2012. Civil. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1799/2012
Dosar nr. 5582/101/2010
Şedinţa publică de la 29 martie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 12 iulie 2010, reclamanta SC E.A.G.B. SRL Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată pe pârâta SC M.G. SA Drobeta Turnu Severin, solicitând instanţei s-o oblige pe pârâtă la plata sumei de 1.703.795 RON, din care 111.390 RON reprezentând chirie restantă şi 1.592.305 RON. penalităţi de întârziere, plus cheltuieli de judecată.
Reclamanta, la primul termen de judecată şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.567.251 lei reprezentând penalităţi de întârziere, ca urmare a plăţilor efectuate de pârâtă 111.890 lei, cu Ordinul de plată nr. 1 din 24 august 2010.
Ulterior întocmirii raportului de expertiză, reclamanta şi-a majorat pretenţiile la suma de 2.008.710 lei.
Prin sentinţa nr. 912 din 11 aprilie 2011, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia anulării ca netimbrate a cererii invocate de pârâta SC M.G. SA Drobeta Turnu Severin, a admis cererea aşa cum a fost precizată de reclamanta SC E.A.G.B. SRL Drobeta Turnu Severin, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 2.008.710 lei, reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei de 4 martie 2009-30 aprilie 2010 şi la 29.914 lei cheltuieli de judecată.
Nemulţumită de soluţie, împotriva acestei hotărâri a promovat apel SC M.G. SA Drobeta Turnu Severin care în acelaşi timp a formulat şi cerere de suspendare propriu-zisă a sentinţei până la soluţionarea apelului.
Prin decizia nr. 130 din 5 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a III-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de petenta SC M.G. SA Drobeta Turnu Severin, privind suspendarea propriu-zisă a sentinţei nr. 912 din 11 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ; a fost respins apelul declarat de pârâta SC M.G. SA Drobeta Turnu Severin împotriva sentinţei nr. 912 din 11 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ; a fost obligată apelanta pârâta SC M.G. SA Drobeta Turnu Severin către intimata reclamantă SC E.A.G.B. SRL Drobeta Turnu Severin la 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut referitor la cererea de suspendare a executării că a rămas tară obiect faţă de faptul că la termenul din 28 septembrie 2011 s-a procedat la soluţionarea apelului.
În ceea ce priveşte fondul cauzei s-a reţinut că este adevărat că uneori clauza penală prin cuantumul stabilit tinde să depăşească cu mult debitul, însă acest aspect evidenţiază funcţia sa sancţionatoare, acela de a pedepsi simplul fapt al neexecutării obligaţiei, apărând ca o adevărată amendă civică.
Împotriva deciziei nr. 130 din 5 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs SC M.G. SA invocând ca motive de nelegalilale art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs recurenta a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate şi întoarcerea executării.
Prin încheierea din 16 februarie 2012 Înalta Curte a anulat ca netimbrată cererea de suspendare a executării silite.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică în principal decizia recurată pentru următoarele considerente: 1. instanţa de apel nu arată care sunt argumentele legale şi de fapt în raport de care a înţeles să înlăture apărările în sensul că prin stipularea clauzei penale în art. 4 din contractul nr. 119 din 25 august 2010 părţile au hotărât anticipat daune interese compensatorii în cazul neexecutării obligaţiei de predare a obiectului la data anunţării rezilierii contractului; 2. potrivit art. 986 C. civ. cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice, recurenta acreditând la un moment dat ideea că dreptul creditorului de a solicita penalităţi care depăşesc limita rezonabilă (cum este în speţă cea prevăzută prin art. 4 din contract) ar fi contrară bunelor moravuri.
Pentru acurateţe procesuală Înalta Curte subliniază că se va pronunţa doar pe cererea de recurs nu şi pe cererea de întoarcere a executării silite deoarece prin concluziile orale şi concluziile scrise recurenta nu a mai stăruit în această cerere. A proceda altfel ar însemna încălcarea principiului disponibilităţii, principiul contradictorialităţii şi nu în ultimul rând a principiului dreptului la apărare.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile recurentei încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Intr-o altă exprimare, motivul de modificare priveşte situaţia în care, deşi actul juridic dedus judecăţii este cât se poate de clar vădit neîndoielnic, instanţa de judecată îi schimbă natura ori înţelesul.
Prin motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (l) C. civ. potrivit căruia convenţiile legal tăcute au putere de lege între părţile contractante.
Din această perspectivă coroborată cu critica recurentei încadrată în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că nu este prezent cazul de nelegalitate deoarece instanţa de judecată nu a schimbat natura juridică a contractului încheiat între părţi ci a interpretat clauza contractuală stipulată în convenţia părţilor în funcţie de convingerea sa.
Articolul 304 pct. 9 C. proc. civ. prevede că modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Doctrina a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii când instanţa de judecată a recurs la aplicarea dispoziţiilor legale aplicabile speţei, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greşit.
Din această perspectivă precum şi din perspectiva criticii recurentei încadrată în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că este întemeiată faţă de dispoziţiile art. 968 C. civ. coroborate cu art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002.
Potrivit art. 968 C. civ. cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.
Astfel, cauza obligaţiei ca element component al voinţei juridice de a se obliga prin consimţământ este ilicită atunci când scopul urmărit contravine dispoziţiilor legale imperative.
Art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 (în vigoare la data încheierii contractului nr. 119 din 25 august 2008) prevede că totalul penalităţilor pentru întârziere în decontare prevăzute la alin. (1) şi (2) nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
Aşadar, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 stipulează că totalul penalităţilor pentru întârziere în decontare nu poate depăşi cuantumul debitului, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
Faţă de faptul că părţile litigante nu au prevăzut expres în contract că penalităţile pot depăşi suma asupra căreia sunt calculate rezultă că atât instanţa de apel cât şi prima instanţă au încălcat dispoziţiile legale ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 şi în consecinţă în mod greşit au obligat pârâta SC M.G. SA la plata sumei de 2.008.710 lei reprezentând penalităţi de întârziere având în vedere că suma la care au fost calculate a fost în cuantum de 111.490 lei.
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul, va modifica decizia atacată în sensul că va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei Tribunalului Mehedinţi nr. 912 din 11 aprilie 2011 - Secţia comercială şi de contencios administrativ, va schimba sentinţa apelată în sensul că va admite în parte cererea reclamantei SC E.A.G.B. SRL; va obliga pârâta SC M.G. SA să plătească reclamantei SC E.A.G.B. SRL suma de 111.490 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei 4 martie 2009 - 30 aprilie 2010; ca o consecinţă a încuviinţării în parte a pretenţiilor, în temeiul art. 276 C. proc. civ. reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei suma de 8.540 lei cheltuieli de judecată, reprezentând diferenţa la care pârâta a fost obligată de către prima instanţă.
In temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. intimata-reclamantă va fi obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 12.099 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (fila 62).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC M.G. SA, împotriva deciziei secţiei a III-a civilă a Curţii de Apel Craiova nr. 130 din 5 octombrie 2011.
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei Tribunalului Mehedinţi nr. 912 din 11 aprilie 2011 - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Schimbă sentinţa apelată în sensul că admite în parte cererea reclamantei SC E.A.G.B. SRL.
Obligă pârâta SC M.G. SA să plătească reclamantei SC E.A.G.B. SRL suma de 111.490 lei reprezentând penalităţi aferente perioadei 4 martie 2009-30 aprilie 2010.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 8.540 lei, cheltuieli de judecată.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Obligă intimata-reclamantă să plătească recurentei-pârâte suma de 12.099 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1372/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1845/2012. Civil. Acţiune în anularea... → |
|---|
