ICCJ. Decizia nr. 6617/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 6617/2012
Dosar nr. 4039/l/2012/a2
Şedinţa de la 30 octombrie 2012
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 octombrie 2012, petenta U.J.O.C.M. - U.J.C.M. Constanţa a solicitat completarea dispozitivului Încheierii nr. 5424 din data de 18 septembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 4039/1/2012.
În motivarea cererii, petenta arată că, prin încheierea menţionată, instanţa a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, solicitare formulată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Analizând cererea formulată de petent, se constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Petenta invocă în cererea sa că, prin încheierea menţionată, instanţa a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, solicitare formulată prin întâmpinare.
Verificând conţinutul Încheierii nr. 5424 din data de 18 septembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 4039/1/2012, se constată că obiectul cauzei soluţionate de instanţă prin hotărârea menţionată l-a reprezentat o cerere de strămutare, ce a fost respinsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., temeiul acordării cheltuielilor de judecată părţii care a câştigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenţii.
Or, respingerea cererii de strămutare nu demonstrează culpa procesuală şi nu reprezintă o "cădere în pretenţii", în sensul textului menţionat.
Astfel, cererea de strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părţii care are îndoieli asupra imparţialităţii instanţei pe rolul căreia se află litigiul.
Ca atare, faptul că judecătorii învestiţi cu cererea de strămutare au apreciat că soluţionarea acesteia poate fi făcută în condiţii de obiectivitate la instanţa iniţial sesizată sau faptul că dosarul a cărui strămutare se solicită a fost judecat, nu înseamnă că petentul din strămutare are culpa procesuală la care se referă art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, respingerea cererii de strămutare nu înseamnă că partea care a cerut strămutarea a căzut în pretenţii, deoarece, fiind incident procedural, judecata acesteia nu vizează fondul pretenţiilor deduse judecăţii.
Pentru considerentele expuse, se va respinge cererea de completare a dispozitivului Încheierii nr. 5424 din data de 18 septembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 4039/1/2012, cerere formulată de petenta U.J.O.C.M. - U.J.C.M. Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea de completare a dispozitivului Încheierii nr. 5424 din data de 18 septembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 4039/1/2012, cerere formulată de petenta U.J.O.C.M. - U.J.C.M. Constanţa.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6615/2012. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6640/2012. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
