Conflict negativ de competenţă.
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A Il-A CIVILĂ
Decizia nr. 4112/2013
Dosar nr. 5801/3/2012
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 21 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, la data de 24 februarie 2011, reclamantul P.I. prin SCMDRR judeţul Hunedoara a chemat în judecată pârâţii Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucurşti, solicitând anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, menţinerea drepturilor sale de pensie stabilite anterior, plata sumelor de bani reţinute urmare a recalculării, precum şi dobânda legală aferentă calculată până la repunerea în plată a deciziei anterioare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că decizia de Ia data de 31 decembrie 2010, este nelegală şi netemeinică, că a fost pensionat prin decizia de pensie anterioară, fiind beneficiar al pensiei militare de stat în baza prevederilor Legii nr. 164/2001.
Reclamantul a precizat că diminuarea pensiei s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate, aşa cum este reglementat în art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 44 din Constituţia României, a principiului neretroactivităţii legii - art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi a principiului care statuează interzicerea discriminării – art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este constantn in sensul că dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
1. Prin sentinţa civilă nr. 1629/LM/2011 din 23 august 2011 Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de către reclamantul P.I. prin SCMDRR judeţul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, normă aplicabilă în acest litigiu, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
În prezenta speţă figurează ca intimat o altă entitate decât CNPAS ori casa teritorială de pensii, motiv pentru care competentă este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul intimatei care este în municipiul Bucureşti.
2. Tribunalul Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat sentinţa civilă nr. 8055 din 20 septembrie 2013 prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
În considerentele hotărârii s-a arătat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii a intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196 din această lege au fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât şi Legea nr. 164/2001.
Potrivit art. 725 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare.
Prin art. 154 din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competenţa de a soluţiona cauzele ce au ca obiect contestaţii împotriva deciziilor emise de noul C. proc. pen., de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale în favoarea instanţelor în a căror rază teritorială îşi au reclamanţii domiciliul sau sediul după caz.
Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în raport de prevederile art. 158 din Legea nr. 19/2000, abrogate prin dispoziţiile Legii nr. 283/2010.
Normele de competenţă fiind de imediată aplicare şi având în vedere că reclamantul îşi are domiciliul procesual ales la SCMDRR judeţul Hunedoara, în Deva, că Ia data introducerii acţiunii erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competentă şi cauza a fost înaintată instanţei supreme spre competentă soluţionare.
3. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluţiona pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara pentru următoarele considerente:
În cauză, Curtea retine că reclamantul P.I. a investit instanţa cu o cerere prin care solicită anularea deciziei din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Este de necontestat că decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă Ia data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 şi că cererea de anulare a fost formulată Ia data de 24 februarie 2011, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti, Casa de Pensii a Ministerului Aapărării Naţionale Bucureşti şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti şi a fost depusă la instanţa de la domiciliul procesual ales al reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Prin art. 196 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a fost abrogată expres Legea nr. 19/2000 care făcea trimitere Ia prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reţinut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cererilor formulate împotriva noului C. proc. pen., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, sunt de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Având în vedere că în speţa de faţă competenţa teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care are domiciliu procesual ales în Deva, judeţul Hunedoara, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că Tribunalul Hunedoara este competent teritorial în soluţionarea cauzei.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulată de reclamantul P.I. în favoarea Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
| ICCJ. Decizia nr. 2141/2013. Civil. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
