ICCJ. Decizia nr. 1224/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1224/2013
Dosar nr. 43557/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 7 martie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 februarie 2011 la Tribunalul Dolj reclamantul B.A. a contestat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Decizia de pensie nr. 16070 din 31 decembrie 2010 şi decizia privind recalcularea acesteia din data de 10 ianuarie 2011. A solicitat să se dispună să se menţină drepturile de pensie stabilite prin Decizia nr. 073519 din 30 aprilie 1999 recalculată ulterior prin Decizia nr. 073519 din data de 2 martie 2010 şi să se plătească diferenţa dintre cele două pensii şi dobânzi de la data de 1 ianuarie 2011 până la repunerea în plată.
Tribunalul Dolj, prin Sentinţa civilă nr. 7337 din 16 mai 2011, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că se aplică regulile de competenţă cuprinse în art. 154, 155 şi 156 din Legea nr. 19/2000, lege cadru în materia asigurărilor sociale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
În speţă acţiunea nu este îndreptată împotriva CNPAS sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva Ministerului Apărării Naţionale.
Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 11270 din 13 decembrie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dolj şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea soluţiei sale, Tribunalul Bucureşti a reţinut că art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit alin. (2). Dispoziţiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice potrivit art. 721 C. proc. civ.
S-a reţinut că este aplicabilă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei, adică Legea nr. 263/2010, care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000.
În baza art. 158 şi urm. C. proc. civ. raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 competenţa revine instanţei de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru considerentele ce succed:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispoziţiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acţiunii şi nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv 11 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, cât şi de la cele ale dreptului comun.
Trebuie precizat totodată că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul B.A. are domiciliul în judeţul Dolj, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1223/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1225/2013. Civil → |
|---|
