ICCJ. Decizia nr. 1496/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1496/2013
Dosar nr. 1937/97/2009
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 2509/CA/2011 din 20 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1937/97/2009 a fost admisă acţiunea introdusă de reclamanta SC S.A. SA Deva (fosta D.S. SA) împotriva pârâtei SC G.I. SA (fosta D.S. SA Piteşti) şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 210.280 RON reprezentând contravaloare teren şi suma de 8.789,32 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Hunedoara a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1937/97/2009 din 7 aprilie 2009, reclamanta SC S.A., a chemat în judecată pe pârâta SC G.I. SA Piteşti, solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 210.280 RON, reprezentând contravaloarea, la data de 31 decembrie 2008, a suprafeţei de teren intravilan de 8,028,88 mp, lipsă din totalul de 23.192 mp, atestată prin certificatul din 23 noiembrie 1993, emis de Ministerul Industriilor, sumă pe care o solicită reactualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a constatat în favoarea pârâtei dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 23.192 mp teren situat în Deva şi care a fost inclus în patrimoniul iniţial al societăţii. Ulterior, a fost înfiinţată SC D.S. SA şi apoi, prin schimbarea de denumire, SC S.A. SA, aceasta din urmă primind prin cesionare de acţiuni, întreg pachetul de acţiuni deţinute de SC D.S. SA Piteşti şi, ca atare, a devenit şi proprietara terenului înscris în titlul de proprietate.
A mai arătat că din suprafaţa de 23.192 mp, inclusă în capital şi transmisă de pârâtă, pentru o suprafaţă de teren de 8.028,66 mp a fost reconstituit dreptul de proprietate unei alte persoane prin hotărâre irevocabilă, astfel că reclamantei, deşi i s-a transmis întreaga suprafaţă din titlu, în realitate nu îşi poate intabula dreptul de proprietate în cartea funciară, drept de proprietate dobândit prin titlul de proprietate din 23 noiembrie 1993, parte din suprafaţa terenului, de 8.028,66 mp făcând parte din certificatul de moştenitor din 22 iulie 2002 eliberat de BNP O.A. numitei D.E. care, mai apoi, a fost transmis prin contractele de vânzare-cumpărare din 22 iulie 2002, din 22 august 2002 şi din 20 decembrie 2004, astfel că această suprafaţă, deşi face parte din certificatul de proprietate din 23 noiembrie 1993 eliberat de Ministerul Industriilor în favoarea reclamantei, în realitate aparţine unor terţe persoane ce au dobândit-o prin acte juridice civile validate de instanţele de judecată.
Consideră reclamanta că, din moment ce terenul adus ca aport la înfiinţarea societăţii de către pârâtă nu există în proprietatea fondatorului, aceasta este răspunzătoare pentru contravaloarea terenului.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 219 alin. (1) şi art. 30 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Hunedoara, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei şi excepţia prematurităţii introducerii cererii faţă de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată.
În motivarea excepţiilor pârâta a arătat că sediul pârâtei se află în judeţul Argeş, iar contractul încheiat cu reclamanta a fost tot la sediul acesteia, din Ştefăneşti, judeţul Argeş, astfel că în cauză competenţa aparţine Tribunalului Argeş.
Cu privire la prematuritatea introducerii acţiunii s-a arătat că reclamanta, deşi a comunicat invitaţia la conciliere directă, nu a respectat termenul de 15 zile de la data primirii actelor, dar privitor la prescripţie, s-a susţinut că a fost depăşit termenul legal de 3 ani de la data pronunţării hotărârii prin care reclamanta a fost obligată la restituirea terenului ce face obiectul litigiului.
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2009, instanţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale, având în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora competenţa aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află imobilul, precum şi dispoziţiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., unde competenţa este dată de locul plăţii obligaţiei, celelalte excepţii fiind unite cu fondul cauzei.
Prin notele scrise depuse la data de 27 septembrie 2010, pârâta a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, susţinând că reclamanta nu a semnat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, acesta fiind încheiat între pârâtă şi acţionari - persoane fizice.
S-a respins excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, faţă de considerentul arătat, că de la data primirii notificării la conciliere, respectiv 27 februarie 2009, şi până la data fixată pentru aceasta, 13 martie 2009, au trecut doar 14 zile, reţinându-se că acest fapt nu poate atrage nulitatea concilierii deoarece nicio dispoziţie legală nu prevede vreo sancţiune pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 7201 alin. (3) C. proc. civ. şi că dacă demersul reclamantei ar fi rămas fără rezultat sau dacă pârâta ar fi invocat şi dovedit o vătămare se putea pune problema neîndeplinirii procedurii prealabile, ceea ce nu este cazul în speţă.
Şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost respinsă, avându-se în vedere că dreptul reclamantei la acţiune s-a născut la momentul pronunţării Deciziei civile nr. 198/R, la data de 29 martie 2006, de Tribunalul Braşov, iar acţiunea reclamantei a fost expediată conform ştampilei poştei la data de 27 martie 2009, deci, înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Cât priveşte calitatea procesuală activă, s-a arătat că una dintre cerinţele esenţiale instituite de lege pentru promovarea acţiunii în justiţie presupune identitatea între reclamant şi titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii, în cauză fiind probat interesul reclamantei în formularea acţiunii, ce urmăreşte despăgubirea ei pentru partea din capitalul social subscris, dar pierdut ulterior.
S-a arătat că, prin acţiune, reclamanta a solicitat contravaloarea terenului ce i-a fost transmis în proprietate şi care în fapt nu-i mai aparţine, or, în aceste condiţii, nu se poate reţine că aceasta nu justifică legitimitate procesuală activă în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:
Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor la data de 23 noiembrie 1993, în conformitate cu H.G. nr. 834/1991, s-a constituit în favoarea SC D.S. SA Piteşti (actualmente G.I. SA) dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 23,192 mp teren intravilan situat în Deva.
La data de 4 februarie 1994, adunarea generală a acţionarilor D.S. SA Piteşti (G.I. SA) a hotărât constituirea SC D.S. SA Deva (actualmente SC S.A. SA), participând cu un aport în natură la capitalul social al societăţii înfiinţate în valoare de 584.258.575 RON. Din aportul în natură adus la capitalul social a făcut parte şi terenul pentru care obţinuse dreptul de proprietate conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 23 noiembrie 1993, emis de Ministerul Industriilor, în suprafaţă de 23.192 mp, în valoare de 85.283,265 ROL (8.528,32 RON).
Ulterior, parte din terenul aportat în capitalul social al reclamantei a făcut obiectul unui litigiu în Dosar nr. 4245/2002 al Judecătoriei Deva, determinat de faptul că prin certificatul de moştenitor din 22 iulie 2002, emis de BNP O.A. din Deva, cota de 1/14 parte din suprafaţă de 182.252 mp a fost dobândită de D.E., care a înstrăinat-o, în parte, către terţe persoane prin contractele de vânzare-cumpărare din 22 iulie 2002 şi din 20 august 2002 de BNP O.A. către H.I. SRL.
Întrucât dobânditorii terenului au ocupat suprafaţa corespunzătoare cotei cumpărate chiar în incinta reclamantei, amenajând o staţie PECO, aceasta a atacat cu acţiune în nulitate atât certificatul de moştenitor, cât şi contractele de vânzare-cumpărare, acţiunea fiind admisă de Judecătoria Deva, prin Sentinţa civilă nr. 1113 din 4 martie 2005, pronunţată în Dosar nr. 4245/2002, dar în recurs, Tribunalul Braşov, care a judecat cauza în urma strămutării, a admis recursul pârâţilor şi a respins acţiunea, Decizia nr. 198/R fiind pronunţată la data de 29 martie 2006. Acelaşi tribunal a respins şi contestaţia în anulare formulată de reclamantă, prin Decizia nr. 763/R din 24 octombrie 2007, actele juridice încheiate rămânând astfel valide.
Faţa de actele civile de înstrăinare a terenului aferent staţiei PECO, validate de instanţa de judecată, reclamanta a notificat pârâta, prin Notificarea nr. 86 din 25 februarie 2009, despre pierderea suprafeţei de 3.028,68 mp din totalul de 23.192 mp, care a făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, solicitându-i despăgubiri în sumă de 210.280 RON, pentru care a încercat concilierea prealabilă anterior declanşării litigiului din prezenta cauză.
Nefiind satisfăcute pretenţiile sale, reclamanta a formulat acţiunea în prezenta cauză, întemeiată pe prevederile art. 29 alin. (1) şi art. 30 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale.
Acţiunea acesteia s-a reţinut că este fondată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, "fondatorii iau asupra lor consecinţele actelor şi ale cheltuielilor necesare constituirii societăţii (...)", iar, în conformitate cu art. 30 alin. (1), "fondatorii sunt solidar răspunzători din momentul constituirii societăţii, faţă de societate şi de terţi pentru subscrierea integrală a capitalului social şi efectuarea vărsămintelor stabilite de lege şi de actul constitutiv şi de existenţa aporturilor în natură".
Având în vedere că terenul din prezenta cauză, constituit ca aport la înfiinţarea societăţii, de pârâtă, ca şi acţionar fondator, nu există în proprietatea fondatorului, deşi l-a aportat în societate, fiind ocupat de staţia PECO construită de dobânditorii terenului ce au încheiat acte civile având ca obiect, în parte, terenul aportat în capital, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile de mai sus ale Legii nr. 31/1990, în conformitate cu care pârâta, în calitate de fondator, răspunde pentru subscrierea integrală şi existenţa aportului în natură.
Prin urmare, pârâta răspunde pentru partea de capital aportată şi pierdută ca efect al încheierii unor acte civile de către adevăratul proprietar, fiind datoare a reîntregi capitalul social al reclamantei cu valoarea suprafeţei de teren pierdute, astfel cum a fost preţuită prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Aşa fiind, în temeiul art. 29 alin. (1) şi art. 30 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acţiunea a fost admisă şi pârâta a fost obligată la plata despăgubirilor în cuantum de 210.280 RON, reprezentând contravaloare teren.
Totodată, în conformitate cu art. 274 C. proc. civ., s-au acordat şi cheltuieli de judecată în cuantum de 8.789,32 RON.
Prin Sentinţa nr. 2008/CA/2011 de completare a Hotărârii nr. 2509/CA/2011 s-a admis cererea formulată de reclamanta SC S.A. SA Deva în contradictoriu cu pârâta SC G.I. SA şi, în consecinţă, s-a completat Hotărârea nr. 2509 din 20 septembrie 2011 în sensul că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 210.280 RON actualizată cu rata inflaţiei de la data de 30 decembrie 2008 până la data plăţii efective.
Împotriva Sentinţei nr. 2509/CA/2011 din 20 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a formulat apel pârâta SC G.I. SA.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi respingerea excepţiilor invocate în faţa instanţei de fond şi în mod just respinse.
Prin Decizia civilă nr. 32/2012 din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a admis apelul înaintat de pârâta SC G.I. SA Piteşti împotriva Sentinţei nr. 2509/CA/2011 din 20 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Hunedoara, invocată de pârâta SC G.I. SA Piteşti, şi a trimis cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Comercial.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut următoarele:
Că obiectul cererii aflate în apel este o acţiune în pretenţii, petitul constând în obligarea pârâtei la plata sumei de 210.280 RON, ceea ce determină constatarea că nu ne aflăm în faţa unei acţiuni reale imobiliare pentru a fi incidente prevederile art. 13 alin. (1) C. proc. civ., ci fiind în prezenţa unei acţiuni în pretenţii incidentale în cauză, situaţie prevăzută de art. 5 C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul pârâtului, în speţă pârâta fiind SC G.I. SA, s-a constatat competenţa teritorială a Tribunalului Comercial Argeş.
Faţă de cele de mai sus, Curtea a constatat că hotărârea în fond fiind dată de o instanţă necompetentă, este de prisos orice analiză a celorlalte excepţii, cât şi a fondului cauzei şi, făcând aplicabilitatea prevederilor art. 297 pct. (2) C. proc. civ., a admis apelul, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Hunedoara invocată de apelanta SC G.I. SA şi, în consecinţă, a trimis cauza spre competentă soluţionare, respectiv Tribunalului Comercial Argeş.
Împotriva Deciziei civile nr. 32/2012 din 27 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC S.A. SA Deva, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre soluţionarea apelului pe fond aceleiaşi instanţe.
În criticile formulate, recurenta-reclamantă, după o prezentare a situaţiei de fapt, a susţinut în esenţă următoarele:
Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 5 şi art. 13 alin. (1) C. proc. civ.
În acest sens recurenta a susţinut că litigiul în cauză poartă asupra valorii unui teren situat în Deva, care a fost adus ca aport în natură de SC G.I. SA la constituirea capitalului social al societăţii sale şi că acesta priveşte valoarea unui imobil, fiind evident faptul că în cauză nu poate fi vorba de o competenţă teritorială alternativă, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ., competenţa teritorială exclusivă aparţinând Tribunalului Hunedoara, în circumscripţia căruia se afla imobilul cum corect a reţinut instanţa de fond.
Pe de altă parte, cum obiectul acţiunii priveşte aportul în natură la capitalul social al SC S.A. SA Deva la care pârâta s-a obligat prin actul constitutiv, acesta trebuia vărsat integral la data constituirii acesteia la sediul societăţii din Deva.
Faptul că obiectul acţiunii priveşte plata valorii imobilului pierdut care a fost adus ca aport la capitalul social în urma revendicării lui, nu schimbă natura cauzei care este o obligaţie comercială, al cărei loc de plată este Deva, conform art. 10 pct. 4 C. proc. civ. în vigoare la data formulării acţiunii.
Analizând Decizia nr. 32/2012 din 27 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în raport de criticile formulate, temeiurile de drept invocate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta SC S.A. SA Deva, este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie acţiunea în pretenţii a reclamantei prin care a cerut obligarea pârâtei SC G.I. SA la plata sumei de 210.280 RON, reprezentând contravaloarea, la data de 31 decembrie 2008, a suprafeţei de teren intravilan de 8.028,88 mp, lipsa din totalul de 23.192 mp, atestată prin certificatul din 23 noiembrie 1993, emis de Ministerul Industriilor, adus ca aport în natură la capitalul social al reclamantei, avându-se în vedere că acesta nu există în proprietatea fondatorului.
În ce priveşte stabilirea instanţei competente teritorial în soluţionarea litigiului dedus judecăţii trebuie avut în vedere că în cauză, litigiul poartă asupra valorii unui teren situat în Deva, care a constituit aportul în natură al SC G.I. SA la constituirea capitalului social al reclamantei şi câtă vreme priveşte valoarea unui imobil, este evident că nu poate fi vorba de o competenţă teritorială alternativă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ., competenţa teritorială exclusivă aparţinând Tribunalului Hunedoara, în circumscripţia căruia se află imobilul cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Prin urmare, instanţa de apel în mod greşit a reţinut incidenţa prevederilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., apreciind eronat că, în speţă, competenţa de a judeca în primă instanţă prezentul litigiu ar aparţine Tribunalului Comercial Argeş.
Aşadar, pentru considerentele arătate şi constatând că decizia instanţei de apel este greşită, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de reclamanta SC S.A. SA Deva, să caseze Decizia nr. 32/2012 din 27 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, şi să trimită cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC S.A. SA Deva.
Casează Decizia nr. 32/2012 din 27 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 773/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 1502/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
