ICCJ. Decizia nr. 180/2013. Civil. Procedură necontencioasă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr. 180/2013
Dosar nr. 7009/86/2007*
Ședința publică din 23 ianuarie 2013
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. 7009/86/2007, la data de 23 noiembrie 2007, reclamanta SC A. SRL Rădăuți a chemat în judecată pârâtele SC J. SA Rădăuți, SC R.B. SRL Rădăuți și SC T.A.G. SRL Horodnic de Jos, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtele la evacuarea din spațiul comercial - magazin alimentar situat în Rădăuți, str. Calea Bucovinei, județul Suceava, imobil proprietatea sa.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința 214 din 04 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, rămasă defini tivă și irevocabilă s-a constatat dreptul său de proprietate prin cumpărare de la SC J. SA Rădăuți, asupra imobilului mai sus arătat.
Mai arată că și-a înscris dreptul său de proprietate în C.F. 17859 a Municipiului Rădăuți, situație ce rezultă din extrasul de carte funciară pe care l-a depus la dosar și din încheierea O.C.P.I. Suceava și, deși este proprietara imobilului, conform titlurilor de proprietate depuse la dosar, pârâtele îi ocupă fără drept imobilul.
Pârâtele SC J. SA Rădăuți și SC R.B. SRL Rădăuți, prin întâmpinarea formulată au solicitat respingerea, ca nefondată, a acțiunii și să i se pună în vedere reclamantei să indice temeiul juridic al pretențiilor deduse judecății, potrivit dispozițiilor art. 112 pct. 4 C. proc. civ.
În ce privește fondul pricinii, au arătat că acțiunea în evacuare este specifică raporturilor de locațiune, care nu există în speță între reclamantă și pârâte, că prin cererea dedusă judecății, reclamanta le-a chemat în judecată pe pârâte, solicitând să dispună evacuarea lor din spațiul comercial magazin alimentar, situat în Rădăuți, str. Calea Bucovinei, jud. Suceava.
Reclamanta a invocat că este proprietar al imobilului, conform sentinței nr. 214 din 04 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, că s-a intabulat în C.F. 17859 Rădăuți cu dreptul de proprietate astfel dobândit și că pârâtele ocupă fără drept imobilul.
Ca atare, prin obiectul său, acțiunea promovată de reclamantă este una în evacuare, însă din motivarea acesteia, pentru că se arată că evacuarea cerută se impune prin aceea că reclamanta a dobândit proprietatea imobilului prin antecontract de vânzare-cumpărare validat de instanță, iar acest imobil ar fi ocupat fără drept de societățile pârâte, rezultă că SC A. SRL emite pretenții specifice acțiunii în revendicare.
Între obiectul pricinii și motivarea cererii de chemare în judecată există o vădită contradicție, fiind evident că, în realitate, după natura dreptului valorificat și scopul urmărit de reclamantă, s-a promovat o acțiune în revendicare.
Cele două acțiuni sunt, însă, diferite ca temei juridic, ca regim juridic și ca elemente de probațiune.
Mai arată pârâtele că acțiunea în revendicare este o acțiune reală petitorie, prin care reclamantul cere instanței să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, prin urmare, să fie obligat pârâtul la predarea posesiei bunului, fiind reglementată de art. 480 C. civ.
În schimb, acțiunea în evacuare este specifică raporturilor de locațiune, fiind reglementată prin art. 1140 și urm. C. civ. Raporturile juridice de locațiune au ca efect transmiterea folosinței bunului de la locator la locatar, acesta din urmă fiind un simplu detentor precar, în sarcina căruia se naște obligația restituirii bunului.
Ori, în speță, între reclamantă și pârâte nu au existat raporturi de locațiune, respectiv obligații derivate dintr-un asemenea contract, ci raporturile deduse judecății sunt raporturi de drept real, iar scopul acțiunii este predarea posesiei imobilului pretins deținut fără drept de pârâte.
Cum dreptul real de proprietate invocat de reclamantă nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare, rezultă că nu poate fi primită acțiunea în evacuare.
Mai arată pârâtele că, deși prin sentința nr. 214 din 04 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu de la SC J. S.A. Rădăuți, modul în care s-a realizat în evidențele de carte funciară intabularea reclamantei cu dreptul de proprietate demonstrează vădita nelegalitate a operațiunilor cadastrale și, implicit, rezultă și că stă sub semnul îndoielii dreptul de proprietate a cărui valorificare se urmărește pe calea cererii de față.
Prin sentința civilă nr. 263 din 29 februarie 2008, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de evacuare formulată de reclamanta SC A. SRL Rădăuți, împotriva pârâtelor SC J. S.A. Rădăuți, SC R.B. SRL Rădăuți și SC T.A.G. SRL Horodnicu de Jos, a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtelor să-i predea în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul comercial, magazin alimentar, obligând astfel pârâtele să predea reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul comercial, magazin alimentar situat în municipiul Rădăuți, str. Calea Bucovinei, jud. Suceava și a obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3.300,3 lei.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Cererea de evacuare a pârâtelor din spațiul comercial, magazin alimentar situat în mun. Rădăuți, str. Calea Bucovinei, jud. Suceava nu a putut fi admisă, întrucât acțiunea în evacuare este o acțiune posesorie, specifică raporturilor juridice de obligație derivate din locațiune, reglementată de art. 1410 și următoarele C. civ.
Motivarea în fapt a acțiunii privește existența între părți a unor raporturi de drept real, rezultând din ocuparea fără drept de către pârâte a imobilului proprietatea reclamantei.
În această situație, reclamanta își poate apăra dreptul de proprietate în cadrul unei acțiuni petitorii de revendicare, pe care a și formulat-o prin completarea la acțiune.
Cât privește cererea de revendicare a aceluiași imobil, instanța a constatat că reclamanta posedă un titlu de proprietate asupra acestuia constând în sentința nr. 214 din 04 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă. Această hotărâre a fost dată în contradictoriu cu pârâtele SC J. S.A. Rădăuți și SC R.G. SRL Rădăuți, așa încât a stabilit cu putere de lucru judecat care este proprietarul bunului imobil ce formează obiectul prezentei cereri.
De asemenea, pârâta SC T.A.G. SRL Horodnic de Jos, nu posedă nici un titlu de proprietate pentru imobilul revendicat.
Față de cele arătate, instanța a constatat că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra spațiului comercial, magazin alimentar situat în mun. Rădăuți, str. Calea Bucovinei, jud. Suceava.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtelor că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra bunului imobil revendicat întrucât, în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate recepționat cu nr. 9181 din 04 august 2003 care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al reclamantei există o serie de greșeli, deoarece, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, înscrierea în C.F. a drepturilor reale este necesară numai pentru opozabilitate față de terți și nu are caracter constitutiv de drepturi.
În conformitate cu dispozițiile art. 480 C. civ., „proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.”
Cum pârâtele posedă fără nici un drept bunul în litigiu, instanța a admis acțiunea și le-a obligat să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie spațiul comercial, magazin alimentar situat în mun. Rădăuți, str. Calea Bucovinei, jud. Suceava.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3.300,3 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele SC J. S.A. Rădăuți și SC R.B. SRL Rădăuți și, reiterând în esență motivele din întâmpinarea depusă la instanța de fond, au susținut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, astfel încât acțiunea în revendicare trebuia respinsă.
Prin decizia civilă nr. 26 din 20 aprilie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantele pârâte SC J. S.A. Rădăuți, SC R.B. SRL Rădăuți împotriva sentinței civile nr. 263 din 29 februarie 2008, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:
În principal, apelanta pârâtă a criticat soluția primei instanțe prin prisma greșitei verificări a operațiunilor de înscriere în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei constatat prin sentința nr. 214 din 04 aprilie 2005, făcând trimitere la concluziile raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul tehnic T.M. În continuare, a arătat apelanta pârâtă că a contestat operațiunea de divizare a p.v. nr. 866/15 și a p.v. nr. 866/7/XXXIX motivat de faptul că acestea s-au format în lipsa unui act autentic de dezmembrare, iar în aceste circumstanțe, datorită nelegalității operațiunilor legate de intabulare, reclamanta nu a probat dreptul său de proprietate.
Raportat la aceste critici, instanța de apel a reținut că reclamanta își justifică dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat prin sentința civilă nr. 214 din 04 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava prin care s-a constatat că SC A. SRL Rădăuți a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la SC J. SA Rădăuți asupra parcelei virane nr. 866/23 în suprafață de 49,51 m.p., cota de 46 % din parcela virană nr. 866/24 reprezentând suprafața de 36,67 m.p. și terenul aferent p.v. 866/7/XL în cotă de 1/5 reprezentând suprafața de 14,992 m.p. și spațiul comercial amplasat pe p,v. nr. 866/23 și parcela virană nr. 866/7/XL în suprafață utilă de 111, 37 m.p. din C.F. nr. 12785 a Com. cad. Rădăuți.
Prin încheierea nr. 2178 din 02 martie 2007 a O.C.P.I. Suceava, B.C.P.I. Rădăuți s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra p.v. nr. 866/23 cu spațiu comercial în suprafață de 49,5 m.p. din C.F. 127859 Rădăuți și asupra p.v. nr. 866/24 cu spațiu comercial în suprafață de 79,8 m.p., p.v. 866/7/XL cu spațiu comercial din C.F. 12785 Rădăuți în favoarea SC A. SRL Rădăuți.
Așa cum rezultă din extrasele de C.F. depuse de reclamantă la dosar imobilul revendicat se identifică cu p.v. nr. 866/23 din C.F. nr. 17859 Rădăuți, provenită din divizarea p.v. nr. 866/15 din C.F. nr. 12785 Rădăuți. Mai departe, prin sentința civilă nr. 1488 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Rădăuți s-a radiat dreptul de ipotecă înscris în favoarea Statului Român asupra p.v. nr. 866/23 pentru datorii ale SC J. SA.
Motivele ridicate în cererea de apel și care privesc greșita înscriere a dreptului de proprietate al reclamantei în C.F. nu pot face obiectul analizei pentru aceasta existând calea specială prevăzută de Legea nr. 7/1996. Dealtfel, pârâta apelantă a uzat de această cale, iar Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 3297 din 22 octombrie 2009 s-a respins plângerea formulată de SC J. S.A. Rădăuți împotriva încheierii nr. 2178 din 02 martie 2007 dată de B.C.P.I. Rădăuți.
A mai reținut instanța de apel faptul că pârâta apelantă a negat în mod constant dreptul de proprietate al reclamantei învestind instanțele în acest sens cu o serie de acțiuni, respinse de instanțele de judecată (a se vedea sentința nr. 3018 din 20 septembrie 2010 a Tribunalului Suceava, sentința nr. 1433 din 13 august 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava ).
În concluzie, instanța de apel a apreciat că nu pot fi primite criticile aduse de apelantă privitoare la nedovedirea dreptului de proprietate în condițiile în care reclamanta și-a probat în mod evident dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 214 din 04 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava prin care s-a constatat că aceasta a achiziționat imobilul în litigiu chiar de la pârâta apelantă. Mai mult, apărările pârâtei referitoare la greșita înscriere a dreptului de proprietate în C.F. au fost înlăturate anterior de o instanță de judecată (vezi sentința nr. 3297 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Rădăuți), astfel că nu pot primite nici concluziile raportului de expertiză extrajudiciară invocat de apelantă întrucât această probă nu a fost administrată în condiții de contradictorialitate în procesul pendinte.
O altă apărare a apelantei, referitoare la faptul că spațiul comercial revendicat este situat în municipiul Rădăuți, str. Calea Bucovinei, iar reclamantei i s-a stabilit dreptul de proprietate prin sentința nr. 214 din 04 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava asupra imobilului situat în str. Calea Bucovinei se impune a fi înlăturată întrucât prin încheierea din 7 august 2008 a Tribunalului Suceava s-a îndreptat eroarea materială din conținutul sentinței nr. 214 din 04 aprilie 2005 în sensul menționării că spațiul comercial amplasat pe p.v. nr. 866/23 este situat pe str. Calea Bucovinei din municipiul Rădăuți.
Împotriva deciziei nr. 26 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele SC J. S.A. și SC R.B. SRL Rădăuți, criticând-o ca nelegală, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții au arătat următoarele:
Referitor la temeiul legal prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentele arată că hotărârea recurată este insuficient motivată, deoarece instanța de apel nu a analizat apărarea esențială pe care recurentele au invocat-o, legată de faptul că nu au posesia imobilului revendicat, situat în Rădăuți, Calea Bucovinei, ci a imobilului situat în Rădăuți, Calea Bucovinei. De asemenea, s-au invocat critici legate de reținerea greșită de către instanța de apel a faptului că cererea de îndreptare a omisiunii vădite strecurate în dispozitivul sentinței nr. 214 din 04 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, în sensul că imobilul magazin alimentar nr. 108 este situat în Rădăuți, Calea Bucovini, a fost admisă prin încheierea din 07 august 2008 a Tribunalului Suceava, când, în realitate, această încheiere a fost desființată iar cererea de îndreptare eroare materială respinsă în mod definitiv și irevocabil, critici reluate și în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, astfel cum le vom menționa mai jos.
Tododată, referitor la dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se apreciază că soluția instanței de apel este consecința interpretării eronate a încheierii din 07 august 2008 a Tribunalului Suceava, în realitate neexistând identitate între imobilul dobândit de reclamanta în proprietate prin sentința nr. 214/2005 a Tribunalului Suceava (amplasat pe p.v. 866/23), situat în Rădăuți, Calea Bucovinei și imobilul aflat în posesia pârâtelor, situat în Rădăuți, Calea Bucovinei.
Cu privire la temeiul prevăzut de 304 pct. 9 C. proc. civ., au invocat faptul că motivarea insuficientă și făcută cu interpretarea eronată a încheierii din 07 august 2008 a Tribunalului Suceava, lasă incertă baza legală a dispozitivului .
Recurentele au susținut că acțiunea în revendicare reclamă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului pretins aflat în posesia nelegitimă a pârâtului, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să probeze atât că este proprietar asupra bunului revendicat, cât și că pârâtul îi ocupă fără drept bunul în litigiu.
În speță, fără a contesta dreptul reclamantei de proprietate asupra imobilului situat în Rădăuți, Calea Bucovinei, amplasat pe p.v. 866/23 și dobândit prin sentința nr. 214/2005 a Tribunalului Suceava, recurentele pârâte au arătat că nu au în posesie acest imobil, ci că dețin imobilul din Rădăuți, Calea Bucovinei, care nu formează obiect al acțiunii de față și asupra căruia exercită o posesie justificată în baza unui titlu valabil și care a nu a fost desființat.
Practic, ceea ce a înțeles în realitate să revendice reclamanta este imobilul din Rădăuți, Calea Bucovinei, asupra căruia nu a dovedit dreptul de proprietate, pentru că prin sentința nr. 263 din 29 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, SC J. S.A. și SC R.B. SRL au fost obligate să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul comercial constând în magazin alimentar, situat în Rădăuți, Calea Bucovinei.
Recurentele au arătat că acest lucru rezultă din următoarele împrejurări:
Reclamanta a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința nr. 263/2008 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. 7086/86/2007, în sensul de a se insera în dispozitivul hotărârii mențiunea că magazinul alimentar nr. 108 este situat pe str. Calea Bucovinei. Prin încheierea din 23 iunie 2008 a Tribunalului Suceava s-a respins cererea, iar încheierea este irevocabilă.
De asemenea, reclamanta a solicitat îndreptarea omisiunii vădite strecurate în dispozitivul sentinței nr. 214 din 04 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, în sensul că imobilul magazin alimentar este situat în Rădăuți, Calea Bucovini. Prin încheierea din 07 august 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2447/COM/CA/2004 s-a admis inițial cererea SC A. SRL Rădăuți, însă Curtea de Apel Suceava a desființat această încheiere în dosarul nr. 425/39/2008 și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava, care prin încheierea din 02 februarie 2009 a respins acțiunea reclamantei, această încheiere fiind menținută prin decizia nr. 48 din 06 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava și prin decizia nr. 1712 din 13 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În atare condiții, încheierea din 02 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2447/COM/CA/2004 a rămas irevocabilă.
Totodată, reclamanta a învestit executorul judecătoresc cu executarea silită directă imobiliară împotriva recurentelor cu privire la imobilul din Rădăuți, Calea Bucovinei, iar decizia nr. 379 din 06 august 2009 a Tribunalului Suceava, irevocabilă, s-a admis contestația la executare formulată de recurente, cu motivarea că titlul executoriu are ca obiect imobilul din Rădăuți, Calea Bucovinei.
Concluzionând, recurentele au arătat că reclamanta este proprietar al imobilului situat în Rădăuți, Calea Bucovinei, că acest imobil nu este în posesia lor și că reclamanta nu este proprietar al imobilului din Rădăuți, Calea Bucovinei, acesta din urmă fiind proprietatea recurentelor care exercită asupra lui o posesie justificată în baza unui titlu valabil și care nu a fost desființat.
Analizând criticile deduse judecății, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:
a) Primul motiv de recurs cuprinde critici legate de insuficienta motivare a hotărârii, deoarece nu s-ar fi răspuns la apărări decisive invocate de recurente în susținerea pretențiilor deduse judecății pe calea apelului.
Contrar susținerilor recurentelor, instanța de apel și-a motivat soluția, iar argumentele folosite au avut în vedere apărările apelantelor, astfel încât criticile folosite în acest sens nu sunt fondate, cu consecința inaplicabilității cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, instanța de apel a răspuns apărărilor formulate de apelante cu referire la nedovedirea dreptului de proprietate a reclamantei, arătând că reclamanta își justifică dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat prin sentința civilă nr. 214 din 04 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava prin care s-a constatat că SC A. SRL Rădăuți a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la SC J. SA Rădăuți asupra parcelei virane nr. 866/23 în suprafață de 49,51 m.p., cota de 46 % din parcela virană nr. 866/24 reprezentând suprafața de 36,67 m.p. și terenul aferent p.v. 866/7/XL în cotă de 1/5 reprezentând suprafața de 14,992 m.p. și spațiul comercial amplasat pe p,v. nr. 866/23 și parcela virană nr. 866/7/XL în suprafață utilă de 111, 37 m.p. din C.F. nr. 12785 a Com. cad. Rădăuți. Pe de altă parte, a reținut că criticile apelantelor care privesc greșita înscriere a dreptului de proprietate al reclamantei în C.F. nu pot face obiectul analizei pentru aceasta existând calea specială prevăzută de Legea nr. 7/1996, iar apelantele au uzat de această cale, sens în care Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 3297 din 22 octombrie 2009 a respins plângerea formulată de SC J. S.A. Rădăuți împotriva încheierii nr. 2178 din 02 martie 2007 dată de B.C.P.I. Rădăuți.
În ce privește criticile referitoare la faptul că recurentele nu au posesia imobilului revendicat, Înalta Curte constată că aceste motive au fost invocate pentru prima oară în fața instanței de apel, prin notele de ședință depuse la termenul din 11 noiembrie 2011, ulterior depunerii motivelor de apel și a primei zi de înfățișare în apel, fiind astfel o apărare nouă, ce nu poate fi invocată direct în recurs, în condițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 316 C. proc. civ.
Prin urmare, nu se poate susține că decizia recurată nu este motivată, întrucât neînsușirea de către instanță a apărărilor unei părți, cum este cazul în speță, nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, cu atât mai mult cu cât motivele noi de apărare a apelantelor pârâte nu au fost invocate la prima instanță, acestea limitându-se la a contesta dreptul de proprietate al intimatei reclamante, și nici prin motivele de apel.
b) Susținând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentele ignoră conținutul acestui motiv de recurs, care vizează situația unui act juridic de drept material, ca manifestare de voință a părților, aptă să producă efecte juridice și ale cărui clauze clare, neîndoielnice, ar fi fost denaturate de instanță în interpretarea dată.
În realitate, în cadrul acestui motiv de recurs, recurentele deduc judecății aspecte legate de situația probatorie a cauzei și de elementele de fapt stabilite, pe baza acestora, de instanțele fondului.
Asemenea aspecte care vizează starea de fapt a pricinii nu fac, însă, obiect de cenzură în recurs, unde analiza se limitează la cercetarea legalității soluției, în condițiile strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Astfel, recurentele consideră că actul juridic interpretat greșit de instanță ar fi încheierea din 07 august 2009 a Tribunalului Suceava prin care s-a îndreptat eroarea materială din conținutul sentinței nr. 214 din 04 aprilie 2005 în sensul menționării că spațiul comercial amplasat pe p.v. nr. 866/23 este situat pe str. Calea Bucovinei din municipiul Rădăuți.
Într-adevăr, se reține greșit de instanța de apel admiterea cererii de îndreptare eroare materială, întrucât în urma controlului judiciar efectuat ca urmare a exercitării căilor de atac, încheierea din 07 august 2009 a Tribunalului Suceava a fost desființată, iar prin încheierea din 02 februarie 2009 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin decizia nr. 48 din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava și irevocabilă prin decizia nr. 1712 din 13 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins cererea reclamantei SC A. SRL Rădăuți de îndreptare a omisiunii vădite strecurate în dispozitivul sentinței nr. 214 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava.
Cu toate acestea, Înalta Curte nu va proceda la modificarea deciziei recurate, ci va dispune înlăturarea considerentelor hotărârii instanței de apel sub acest aspect, reținând, însă, că cererea de îndreptare eroare materială a fost respinsă motivat de faptul că, din cererea reconvențională formulată de SC A. SRL Rădăuți care a format obiectul dosarului nr. 2447/COM/CA/2004 și în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 214 din 04 aprilie 2005, rezultă că SC A. SRL Rădăuți a solicitat să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru parcela virană 866/23 în suprafață de 49,51 m.p., cota de 46 % din parcela virană 866/24 însemnând 36,67 m.p. și terenul aferent parcelei virane 866/7/XXL în suprafață utilă de 111,37 m.p. din C.F. 12785 Rădăuți, imobilul fiind identificat numai prin evidențele cadastrale, astfel că mențiunile din dispozitiv sunt în deplină concordanță cu motivarea hotărârii și limitele învestirii instanței.
Practic, respingerea cererii de îndreptare eroare materială nu are nicio înrâurire asupra prezentei cauze, deoarece, prin acțiunea introductivă și completată, reclamanta A. SRL Rădăuți a solicitat evacuarea și revendicarea spațiului comercial, magazin alimentar situat în Rădăuți, str. Calea Bucovinei, jud. Suceava, arătând însă că dreptul său de proprietate a fost înscris în C.F. 17859 a Municipiului Rădăuți și a încheierii nr. 2178 din 02 martie 2007 a O.C.P.I. Suceava – B.C.P.I. Rădăuți, identificând astfel cu certitudine imobilul revendicat prin evidențele sale cadastrale înscrise în C.F. 17859 și ulterior în C.F. 12785.
De altfel, așa cum în mod legal a reținut instanța de apel, recurenta pârâtă SC J. S.A. a uzat de procedura specială prevăzută de Legea nr. 7/1996 și a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară nr. 2178 din 02 martie 2007, iar prin sentința nr. 3297 din 22 octombrie 2009 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a respins plângerea petentei SC J. S.A., reținându-se că suprafețele imobilelor cu care intimata reclamantă SC A. SRL și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară sunt identice cu cele din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, ulterior fiind pronunțată sentința civilă nr. 214 din 04 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă și că imobilele identificate prin planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, avizat de O.C.G.C. Suceava, în baza căruia s-a făcut înscrierea în cartea funciară sunt identice cu cele menționate mai jos.
Astfel, prin sentința civilă nr. 214 din 04 aprilie 2005 a Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 9 din 01 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, și irevocabilă prin decizia 370 din 25 februarie 1007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a constatat că intimata reclamantă SC A. SRL a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la recurenta pârâtă SC J. S.A. Rădăuți, parcelele virane 866/23 în suprafață de 49,51 m.p., cota de 46 % din p.v.866/24 reprezentând suprafața de 36,67 m.p. și terenul aferent p.v.866/7/XL în cotă de 1/5 reprezentând suprafața de 14,992 m.p și spațiul comercial amplasat pe p.v.866/23 și p.v.866/7/XL în suprafață utilă de 111,37 m.p. din C.F. 12785 a comunei cadastrale Rădăuți.
De asemenea, prin cererea înregistrată sub nr. 2178 din 02 martie 2007, SC A. SRL a solicitat intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, iar prin încheierea din 2178/2007 s-a admis cererea cu privire la imobilul din cartea funciară nr. 12785, 17859 a comunei cadastrale Rădăuți și să se înscrie:
- divizarea p.v. 866/15 în p.v.866/15, 866/23, 866/24 din C.F. 12785 Rădăuți;
- divizarea p.v. 866/7/XXXIX în p.v.866/7/ XXXIX, 866/7/XL din C.F. 12785 Rădăuți ;
- intabularea dreptului de proprietate asupra p.v.866/23 cu spațiul comercial în suprafață de 49,5 m.p. din C.F. 17859 pentru SC A. SRL;
- intabularea dreptului de proprietate asupra p.v.866/24 cu spațiul comercial în suprafață de 79,8 m.p., p.v.866/7/XL cu spațiul comercial din C.F. 12785 Rădăuți pentru SC A. SRL cu 46/100 p.i. din p.v.866/24, 1/1 p.i. din spațiul comercial de pe p.v. 866/7/XL, 1/5 p.i. din terenul identic cu p.v.866/7/XL pentru intervenientă.
Drept urmare, Înalta Curte constată că imobilul revendicat a fost individualizat exclusiv prin evidențele cadastrale, iar contrar susținerilor recurentelor pârâte, există identitate între imobilul identificat prin reperele cadastrale din sentintța nr. 214/2005 a Tribunalului Suceava, ce constituie titlul de proprietate al intimatei reclamante și imobilul a cărui revendicare o solicită.
Mai mult decât, motivele invocate de recurentele pârâte în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu vizează faptul că instanța de apel ar fi interpretat greșit termenii sau clauzele contractului încheiat între părți, în baza căruia s-a pronunțat sentința civilă nr. 214/2005 a Tribunalului Suceava ce constituie titlul de proprietate al intimatei reclamante, ci că imobilul revendicat de intimata reclamantă nu este identic cu cel dobândit.
Or, acest aspect este o chestiune de apreciere a probelor care nu face obiectul prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
c) Aplicarea greșită a legii și respectiv pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea acesteia, de care face vorbire pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., semnifică două ipoteze, respectiv situația în care, din modul de redactare a hotărârii nu se poate stabili dacă legea s-a aplicat corect sau nu, sau interpretarea eronată a unui text legal. Recurentele pârâte, pentru a justifica invocarea acestei prevederi, susțin, pe de o parte, că instanța de apel a interpretat eronat încheierea din 07 august 2008 a Tribunalului Suceava, iar, pe de altă parte, că nu dețin în posesie imobilul revendicat, însă această motivare nu se încadreaza în prevederea legală invocată. Textul legal aplicabil în cauză în ce privește revendicarea este art. 480 C. civ., iar instanta de apel a stabilit că intimata reclamantă a făcut dovada dreptului său de proprietate, iar apărările recurentelor pârâte referitoare la greșita înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară au fost înlăturate anterior prin sentința civilă nr. 3297 din 22 octombrie 2009 a Judecătoriei Rădăuți, menționată anterior.
În ce privește criticile în legătură cu faptul că recurentele pârâte nu dețin imobilul revendicat, acestea au fost avute în vedere anterior, Înalta Curte, stabilind că aceste critici reprezintă o apărare nouă, ce nu poate fi invocată direct în recurs, în condițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 316 C. proc. civ.
De asemenea, motivele de recurs privind interpretarea eronată a dispozițiilor încheierii din 07 august 2009 a Tribunalului Suceava au făcut obiectul analizei la punctul anterior. Faptul că instanța de apel a făcut reținut greșit că s-a admis cererea de îndreptare eroare materială prin încheierea din 07 august 2009 a Tribunalului Suceava nu este de natură să conducă la concluzia încălcării sau aplicării greșite a textului de lege corespunzător situației de fapt din speță, atâta timp cât respingerea cererii de îndreptare eroare materială nu are nicio înrâurire asupra prezentei cauze, iar imobilul revendicat a fost identificat în mod evident prin reperele sale cadastrale înscrise în C.F. 17859 și ulterior în C.F. 12785 a Municipiului Rădăuți.
Față de toate aceste considerente, criticile deduse judecății au fost găsite nefondate, decizia atacată fiind legală, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele SC J. SA Rădăuți și SC R.B. SRL Rădăuți împotriva deciziei nr. 26 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 179/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1037/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
