ICCJ. Decizia nr. 179/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA I CIVILĂ
Decizie nr. 179/2013
Dosar nr. 8567/99/2010
Ședința publică din 23 ianuarie 2013
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05 noiembrie 2010, reclamanta B.M., prin procurator Ioanovici Doru-Cristian, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Public, prin Procuror General, Prefectura Județului Iași, prin Prefect și Comuna Răducăneni, județul Iași, prin Primar, să se dispună: predarea patrimoniului său material și cultural, patrimoniu constituit din imobil (teren și clădiri), situat în satul Bohotin, comuna Răducăneni, județul Iași și bunul: terenul, în suprafață de 50 ari și 120 ari, conform actului de vânzare nr. 125 din 10 iunie 1932; clădirea morii și un atelier mecanic de întreținere, utilaje și părțile componente ale tehnologiei de morărit, care au făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare din 26 septembrie 1927; fructele proprietății pe care acest bun le putea produce, în echivalent, ca fiind 1000 euro/lună, începând din anul 1952; suportarea penalităților de întârziere a plății, potrivit practicii Ministerului Finanțelor, adică 0,1%/zi; iar, la un cumul de 3 ani, să se dubleze suma, începând cu data de 15 ianuarie 2002, adică de la data depunerii notificării, 10 august 2001; daunele datorate de imposibilitatea de a contracta împrumuturi, potrivit practicii din prezent, daune care se calculează din 15 ianuarie 2002, când trebuia deja să dețină proprietatea.
Alăturat acțiunii sale, reclamanta a depus și o situație (tabel) cu calculul venitului și venitul anual, de la data de 31 decembrie 2011, calculul penalităților și a daunelor datorate, potrivit aprecierilor sale.
Pârâții au formulat întâmpinări prin care au invocat excepții și apărări de fond, după cum urmează:
Ministerul Administrației și Internelor, prin Direcția Generală Juridică - București a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția de netimbrare și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Aceeași excepție a inadmisibilității a fost formulată și de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Procurorul General al României, a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă pentru lipsa obiectului.
La termenul din 11 aprilie 2011, s-a prezentat în instanță numitul S.C.M. care a depus cerere de intervenție în interesul reclamantei și asupra căreia părțile și-au expus concluziile la termenul din 16 mai 2011.
Instanța a constatat că acesta a fost împuternicit de reclamantă, conform procurii speciale din 23 aprilie 2007, emisă de notar Public – S.T. - comuna Răducăneni, județul Iași, să-i administreze suprafața de 37.500 m.p. teren arabil, situat în comuna Răducăneni, cât și suprafața de 5.000 m.p. teren clădit și neclădit aferent casei de locuit din intravilanul satului Bohotin, comuna Răducăneni, județul Iași.
Reclamanta a solicitat ca mandatarul său să administreze terenurile, să le cultive, să achite taxele și impozitele și să semneze în numele său când va fi morar.
Din cuprinsul cererii de intervenție și a procurii depuse, instanța a constatat că intervenientul nu a demonstrat interesul pentru o atare cerere și nici nu a fost autorizat de reclamantă să efectueze un atare demers în cauză.
Totodată, nu a justificat o eventuală necesitate de a apăra interesele reclamantei în prezenta cauză, conform art. 49 pct. 3 C. proc. civ., procuratorul S.M. fiind mandatat pentru anumite probleme de administrare ce au legătură cu alte proprietăți ale reclamantei și față de alte autorități.
Astfel, prin încheierea din 16 mai 2011, s-a respins cererea de intervenție formulată de numitul S.M.
Prin sentința civilă nr. 1413/2011 din 27 iunie 2011, Tribunalul Iași a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași și de către Ministerul Administrației și Internelor, prin Direcția Generală Juridică, în calitate de reprezentant legal.
A fost respinsă excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului, invocată de pârâta Ministerul Public, prin Procurorul General al României.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, excepție invocată de către Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Comuna Răducăneni, Județul Iași, prin Primar și de către Ministerul Public, prin Procurorul General al României și, în consecință:
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B.M. prin procurator I.D.C., în contradictoriu cu pârâții: Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, Ministerul Administrației și Internelor, prin Direcția Generală Juridică, Ministerul Public, prin Procurorul General al României, Prefectura Județului Iași, prin Prefectul Județului Iași și Comuna Răducăneni, județul Iași, prin Primar, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia nr. 592 din 16 martie 2012 Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, recursul reclamantei, reținând următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat fundamentul juridic al pretențiilor formulate - Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Protocoalele Adiționale nr. 1 și 2 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, TEU, TFEU (amendate de Tratatul de la Lisabona, în anul 2007), Statutul Curții Penale Internaționale de la Roma, Legile nr. 10/2001, nr. 247/2005 și nr. 221/2009, fără a arăta și motivele de fapt.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei, la data de 11 februarie 2011, aceasta a arătat că a solicitat predarea proprietății sale - cu toate atributele ei - care a fost preluată abuziv de către statul român, dreptul său de proprietate fiind încălcat și în prezent, ceea ce demonstrează continuitatea persecuției asupra dușmanilor de clasă, asupra celor care nu au trecut în grupul comuniștilor-bolșevicilor.
Reclamanta a susținut că de proprietate ei s-a folosit tot sistemul politico-economic, din momentul în care aceasta a fost preluată și se folosește și în prezent, iar ea se află în imposibilitate de a-și dezvolta industria de morărit, astfel că este nevoită să suporte daunele de la momentul preluării și până în prezent.
Curtea a constatat că, prin notificarea nr. 24/2001, G.E. (unchiul reclamantei) și G.C. (mama reclamantei) au solicitat Comunei Răducăneni restituirea în natură a imobilului - moară de porumb - situat în sat Bohotin, comuna Răducăneni, județul Iași, ce a fost preluat abuziv de statul român.
Fiind învestit cu soluționarea notificării, Primarul comunei Răducăneni a emis Dispoziția nr. 178 din 11 iulie 2003, prin care a respins notificarea nr. 24/2001, motivat de faptul că imobilul nu s-a aflat în administrarea primăriei și că notificatorii au fost informați să se adreseze unității care au avut morile în administrare și le-au înstrăinat.
Curtea a mai constatat că, prin adresa din 8 octombrie 2002, Primăria comunei Răducăneni i-a înștiințat pe notificatorii G.E. și G.C. să depună dosarul cu înscrisurile referitoare la moară (dosar ce le-a fost restituit de această instituție), conform art. 25 din Legea nr. 10/2001, la SC M. SA Iași (fila 49 dosar fond).
Din adresa din 12 februarie 1993, înaintată notificatorului - G.E. - de către SC M. SA Iași, rezultă că acesta a fost informat că societatea a decis ca moara din satul Bohotin, comuna Răducăneni, județul Iași să fie vândută la licitație publică, urmând ca, la licitație, să participe salariații societății și moștenitorii proprietarului morii.
Raportat la împrejurarea că moara, care formează obiectul litigiului, s-a aflat în deținerea SC M. SA, care a vândut-o la licitație publică, curtea a apreciat că instanța de fond a reținut, în mod corect, că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor, Comuna Răducăneni, prin Primar, Ministerul Public, prin Procurorul General al României și Prefectura Județului Iași, nu-și legitimează calitatea procesuală pasivă în cauză.
Astfel, acțiunea promovată de B.M. prin care revendică imobilul - moară și teren aferent - este inadmisibilă, însă atâta timp cât tribunalul a respins excepția inadmisibilității, iar hotărârea nu a fost atacată sub acest aspect, curtea de apel a reținut că nu poate înrăutăți situația reclamantei-recurente în propria cale de atac.
Procedând la examinarea criticilor referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale a pârâților din prezenta cauză, curtea a reținut că stabilirea calității procesuale pasive presupune stabilirea existenței unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În sistemul Legii nr. 10/2001 raportul juridic creat prin aplicarea acestui act normativ se stabilește între persoana îndreptățită și unitatea deținătoare a bunului sau unitatea implicată în privatizare, iar statul român poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, numai în situația de excepție reglementată de art. 28 alin. (3) din lege, și anume atunci când unitatea deținătoare nu poate fi identificată, astfel că, în celelalte situații juridice generate de aplicarea acestei legi, statul, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă.
Deși autorii reclamantei-recurente au inițiat procedura specială instituită de Legea nr. 10/2001, înaintând notificarea de restituire a imobilului, cu destinația de moară, Primăriei Răducăneni, aceștia nu au mai continuat procedura neaflându-se în posesia unei dispoziții/ decizii de soluționare a notificării sau a unei hotărâri judecătorești prin care să se constate refuzul nejustificat al persoanei juridice de a răspunde la notificare.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la prevederile legilor speciale în materia restituirii imobilelor preluate abuziv de stat, curtea a apreciat că niciunul dintre pârâți nu este titularul vreunei obligații din raportul juridic dedus judecății, astfel că tribunalul a admis excepția lipsei calității lor procesuale pasive printr-o corectă aplicare a prevederilor legale în materie.
Susținerea recurentei referitoare la încălcarea dreptului său de acces la justiție nu este întemeiată, deoarece acest drept nu este unul absolut, iar prin Legea nr. 10/2001, cât și prin Legea nr. 247/2005 se indică, în mod imperativ, procedura ce trebuie urmată de cei îndreptățiți la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, procedură ce nu a fost parcursă de către B.M.
În ceea ce privește criticile referitoare la respingerea cererii de intervenție în interes alăturat reclamantei, formulată de S.M., curtea a constatat că prin aceasta intervenientul a invocat pretenții proprii cu privire la imobilele care formează obiectul litigiului, susținând că este „moștenitor legitim, ca și B.M., al autorului proprietății care face obiectul cauzei”.
Astfel, cererea de intervenție era una în interes propriu și nu alăturat reclamantei, astfel că soluția de respingere a acesteia putea fi atacată numai de către titularul cererii - S.M. și nu de către B.M., care nu justifică vreun interes legitim în acest sens.
Curtea a apreciat că respingerea cererii de intervenție, chiar în ipoteza calificării acesteia ca fiind în interes alăturat reclamantei - așa cum a procedat instanța de fond -, putea fi atacată cu recurs tot numai de titularul acesteia, singurul care justifica un interes legitim în exercitarea căii de atac sub acest aspect.
Împotriva menționatei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a susținut că în mod greșit i-a fost respinsă irevocabil acțiunea dedusă judecății, cu încălcarea dreptului de a uza de exercițiul tuturor căilor de atac prevăzute de lege.
Intimații Comuna Răducăneni, prin Primar, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au solicitat respingerea recursului dedus judecății, ca inadmisibil, în raport de prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., cu referire la art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, hotărârea atacată fiind irevocabilă.
Referitor la calea de atac dedusă judecății, se constată următoarele:
Cererea dedusă judecății, înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 05 noiembrie 2010, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2006, precum și pe dispozițiile legale constituționale și internaționale ce reglementează și ocrotesc dreptul de proprietate privată, privește restituirea/predarea proprietății reclamantei preluate în mod abuziv de stat din patrimoniul autorilor săi, precum și a fructelor civile/despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului, începând cu epoca preluării acestuia și până la predarea sa.
Obiectul cererii nu l-a constituit exercitarea căii de atac a contestației împotriva dispoziției emise în faza administrativă a procedurii, pentru a fi atrasă incidența normei prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în actuala reglementare, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010 (prin care a fost suprimată calea de atac a apelului), ci o cerere de chemare în judecată supusă, în lipsa de stipulație contrară, dublului grad de jurisdicție.
Ca urmare, se constată ca neîntemeiată excepția inadmisibilității recursului reclamantei invocată de pârâți și, în considerarea principiului legalității căilor de atac și constatând că, în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor legale ce le reglementează, curtea de apel a soluționat cauza în recurs, reținând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi admis, decizia curții de apel casată și cauza trimisă aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamanta B.M., invocată de către intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor prin Direcția Generală Juridică, Ministerul Public prin Procurorul General și Comuna Răducăneni prin Primar.
Admite recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 592 din 16 martie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă.
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru judecarea apelului Curții de Apel Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 624/2013. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 180/2013. Civil. Procedură necontencioasă.... → |
|---|
