ICCJ. Decizia nr. 1810/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1810/2013
Dosar nr. 14086/95/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 686 din 25 martie 2010, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul E.C. împotriva pârâţilor Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Filiala Gorj, având ca obiect plata de drepturi salariale aferente perioadei octombrie 2005-octombrie 2008 şi acordarea de daune morale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 5500 din 16 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat perimat recursul.
Reclamantul a declarat recurs şi împotriva acestei din urmă decizii, recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În şedinţa publică din 1 aprilie 2013, Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de împrejurarea că acesta a fost exercitat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Excepţia este întemeiată şi va fi admisă, pentru următoarele considerente:
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile pronunţate în apel şi hotărârile date în primă instanţă fără drept de apel. Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 alin. (1) acelaşi Cod, rezultă că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare. Prin urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Or, reclamantul a declarat un nou recurs împotriva unei decizii prin care s-a soluţionat un alt recurs declarat de el, ceea ce este inadmisibil.
Hotărârea pronunţată în recurs este irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nefacând parte dintre cele prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. ca putând fi atacate pe calea recursului.
În speţă, hotărârea atacată este pronunţată în recurs, iar faptul că prin ea s-a constatat perimat recursul este irelevant în aprecierea admisibilităţii căii de atac exercitate.
Astfel, art. 253 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că hotărârea ce constată perimarea este supusă recursului, nu poate fi interpretat în sensul că şi hotărârea de perimare a recursului este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Acest text, la data când a fost introdus în C. proc. civ., a urmărit numai să desfiinţeze apelul împotriva hotărârilor date în perimare, iar nu să deschidă posibilitatea recursului la recurs, contrar întregului sistem al codului. Textul este situat în Capitolul III al Titlului III privitor la judecata în primă instanţă şi, deci, se referă numai la hotărârile pronunţate în fond de prima instanţă. Este adevărat că art. 316 C. proc. civ. prevede că se aplică şi în recurs textele privitoare la instanţa de fond, însă numai în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul privitor la recurs. Or, legea nu prevede posibilitatea de a se ataca o hotărâre dată asupra recursului cu un alt recurs. Perimarea este un simplu incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul judecăţii pe cale de excepţie, astfel că nu se poate admite ca, pentru hotărârea prin care se rezolvă acest incident, să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului.
În concluzie, hotărârile pronunţate în recurs, indiferent de soluţia adoptată, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, ci, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri irevocabile, pentru care art. 299 alin. (1) C. proc. civ. nu deschide calea recursului.
Cum recursul exercitat în cauză priveşte o hotărâre pronunţată în recurs, acesta este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul E.C. împotriva deciziei civile nr. 5500 din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1832/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1803/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
