ICCJ. Decizia nr. 182/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 182/2013
Dosar nr. 3744/86/2008*
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 2266 din 12 iulie 2006, Comisia Judeţeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a respins contestaţia formulată de M.D.M.A., prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate privată cu privire la suprafaţa de 1 ha teren agricol.
În motivarea hotărârii, comisia a reţinut că solicitarea nu poate fi primită, întrucât pentru terenul pretins de contestator a fost reconstituit dreptul de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991 şi a fost emis titlu de proprietatea în favoarea unei alte persoane.
Prin plângerea înregistrăm la data de 6 mai 2006, reclamantul M.D.M.A. a solicitat anularea hotărârii menţionate şi obligarea comisiei să îi reconstituie dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 1 ha teren situat în intravilanul satului Leucuşeşti, comuna Preuteşti, judeţul Suceava, în locul numit „L.B.”, invocând incidenţa prevederilor Legii nr. nr. 18/1991, precum şi ale Legii nr. 10/2001.
Prin precizările formulate la data de 8 decembrie 2006, reclamantul a solicitat şi anularea titlului de proprietate nr. 2063 din 10 iunie 2000, emis lui M.N., pentru o suprafaţă de 0,36 ha teren, respectiv, a titlului de proprietate nr. 1890 din 15 august 1997, emis lui M.IG. şi M.A., pentru o suprafaţă de 0,54 ha, invocând incidenţa prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997, astfel cum, a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că terenul este situat în intravilanul şi nu în extravilanul localităţii, că este liber de construcţii şi că acesta a fost proprietatea autoarei sale, E.G.M.D., care l-a instituit legatar prin testamentul autentificat sub nr. 1593 din 10 octombrie 1927 de Tribunalul Baia.
Reclamantul a arătat, totodată, că în mod greşit au fost emise pentru acest teren titlurile de proprietate nr. 2063 din 10 iulie 2000 şi nr. 1890 din 15 iulie 1997 de către Comisia Judeţeană Suceava în favoarea numiţilor M.N., M.G. şi M.A., pe considerentul eronat că ar avea categoria de folosinţă arabil şi ar fi situat în extravilanul localităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1284 din 4 iulie 2007, Judecătoria Fălticeni a respins plângerea.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că reclamantul s-a rezumat a solicita reconstituirea dreptului pentru suprafaţa de 1 ha de teren, parte dintr-o suprafaţă de 33 ha teren care ar fi fost aferentă unui conac ce aparţinut bunicii sale, pentru care însă nu poate preciza data decesului şi nici condiţiile de deposedare, afirmând doar că aceasta ar fi fost deposedată abuziv de teren de comunişti, după anul 1945.
Cum reclamantul nu a administrat probatorii prin care să facă dovada calităţii de moştenitor testamentar al bunicii sale, a condiţiilor în care aceasta a fost deposedată de teren ca, de altminteri, de întregul imobil, conac cu 33 ha de teren, respectiv, dovada că acest teren s-ar identifica cu imobilele preluate de stat prin expropriere, în baza Decretului – Lege nr. 83/1949, din patrimoniul tatălui său, D.M. (43 ha teren arabil, 7 ha teren păşune, 50 ha teren arabil şi 0,50 ha teren conace), instanţa a reţinut că plângerea dedusă judecăţii se dovedeşte a fi nefondată.
Cât priveşte solicitarea de anulare a titlurilor de proprietate emise numiţilor M.N., M.I.G. şi M.A. în procedura Legii nr. 18/1991, instanţa a reţinut că nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi îndreptăţit la reconstituire pentru terenul atribuit acestora, iar pe de altă parte, nici dovada că titlurile ar fi fost emise cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991.
Prin decizia civilă nr. 2330 din 18 octombrie 2007, Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea deciziei, instanţa a reţinut că soluţia se impune motivat de faptul că prima instanţă a judecat cererea de anulare a titlurilor de proprietate nr. 2063/2000 şi nr. 1890/1997 fără a cita în proces, în calitate de pârâţi, pe titularii drepturilor de proprietate consfinţite prin aceste titluri.
La termenul de judecată din data de 19 februarie 2008, reclamantul şi-a precizat cererea, în sensul că a solicitat să se ia act că a dedus judecăţii o contestaţie întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 833 din 26 martie 2008, Judecătoria Fălticeni a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, în raport de prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 682 din 30 martie 2010, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, cererea.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că prin testamentul din 1927, E.G.M.D. a transmis fiului său, D.M.A.D.M. o parte din suprafaţa de 33 ha teren aferent conacului boieresc, din moşia Leucuşeşti.
Instanţa a mai reţinut că, potrivit extrasului D.A.N.I.C., din proprietatea lui D.M. a trecut la stat, în baza Decretului nr. 83/1949, o suprafaţă de 50 ha teren, arabil, păşune, livezi şi conace şi că reclamantului, prin titlurile de proprietate nr. 2209 din 24 martie 2003 şi nr. 2243 din 3 iunie 2003, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă cu care autorul său a figurat în evidenţele arhivei naţionale, cu menţiunea că, potrivit menţiunilor adeverinţei nr. 2558 din 16 mai 2001 a Comunei Preuteşti, în jurul conacului se afla o suprafaţa de 50 ari arabil şi 50 ari livezi.
Cât priveşte faptul că în titlul de proprietate emis reclamantului s-a înscris un alt amplasament pentru terenul preluat de stat, instanţa a reţinut că nu se constituie într-un argument care să fundamenteze o nouă cerere de reconstituire, atâta timp cât reclamantul a acceptat punerea în posesie şi eliberarea titlului neconforme vechiului amplasament al terenului.
În atare condiţii, apreciind că actul reparatoriu s-a făcut în baza Legii nr. 18/1991, instanţa statuat că o nouă restituire, în procedura Legii nr. 10/2001, nu mai este posibilă.
Prin decizia civilă nr. 61 din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că nu poate primi apărarea reclamantului potrivit căreia terenul în litigiu în procesul pendinte ar fi distinct de terenurile în suprafaţă de 50 ha, înscrise în titlurile de proprietate nr. 2243 şi nr. 2209/2003 emise în favoarea sa, în calitate de moştenitor al tatălui său M.D.M.A., întrucât, din nicio probă a dosarului nu rezultă acest fapt.
Prin decizia civilă nr. 6122 din 19 septembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamant, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea deciziei, instanţa a reţinut că, potrivit raportului de expertiză efectuat la instanţa de fond, familiei M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 50 ha, fiind emise titlurile de proprietate nr. 2243/2003 şi 2209/2003, fără ca parcela de teren în litigiu, al cărui amplasament s-ar situa în punctul „La biserică”, să se identifice în cele două titluri.
Referitor la parcela de teren de 33 ha, în care s-ar include şi terenul de 1 ha în litigiu, care anterior anului 1950 a aparţinut boierului D.M., instanţa de recurs a observat că a făcut obiectul unor operaţiuni de comasare şi că, ulterior desfiinţării I.A.S.-urilor, a fost reconstituită altor cetăţeni, printre care şi M.N.
Aşa fiind, instanţa de recurs a statuat că împrejurările de fapt ale cauzei, relative la terenul în suprafaţă de 1 ha teren situat în punctul „L.B.” nu au fost pe deplin stabilite, sens în care, în raport de prevederile art. 314 C. proc. civ., se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr. 6 din 20 martie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul M.D.M.A. şi a schimbat, în totalitate sentinţa, în sensul că, a admis cererea şi a obligat pe pârâta C. Preuteşti să restituie reclamantului, în natură, suprafaţa de 1 ha teren situată la locul numit „L.B.”, în intravilanul satului Leucuşeşti, comuna Preuteşti, judeţul Suceava, astfel cum a fost identificată în planul de situaţie al raportului de expertiză întocmit de expert R.I., dosar nr. 3744/86/2008 al Tribunalului Suceava, cu următoarele vecinătăţi: la N cu drum; la S cu P.; la E cu T.Z. şi drum şi la V cu R.M., H.A., B.I., M.A. şi C.M.
Prin aceeaşi decizie s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamantul M.D.M.A. în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P., Comisia comunală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Preuteşti şi C.J.S.D.P.P.T. Suceava, pentru lipsă legitimare procesuală pasivă.
În motivarea deciziei, referitor la suprafeţele de teren deţinute de autorii reclamantului, instanţa a evidenţiat conţinutul mai multor înscrisuri şi anume:
testamentul autentificat sub nr. 1593/1927 de Tribunalul Baia, potrivit căruia E.G.D.M. a testat nepotului M.A.D.D.M. conacul cu atenansele de pe moşia Leucuşeşti, situată pe teritoriul comunei Huşi, judeţul Fălticeni, precum şi un teren în suprafaţă de 33 ha din jurul conacului;
adresa nr. 2558/2001 emisă de Primarul comunei Preuteşti, potrivit căreia din patrimoniul autorului reclamatului, M.D., decedat la data de 1 martie 1976, a fost expropriată, în baza Decretului - Lege nr. 83/1949, „o suprafaţa de 50 ha teren, conac şi suprafaţa de 44 ha teren pădure” cu menţiunea că „în jurul conacului se afla suprafaţa de 0,50 ha teren arabil şi 0,50 ha livezi”;
certificatului nr. 208 din 3 aprilie 2001 emis de D.J.A.S., potrivit căruia din patrimoniul autorului reclamantului, D.M., ar fi fost expropriată, în baza Decretului - Lege nr. 83/1949, „suprafaţa totală de 94 ha teren, din care 44 ha teren pădure, şi 50 ha teren agricol (43 ha arabil, 6 ha păşune, 0,50 ha livezi şi 0,50 ha conac)”,
adresa nr. 218 din 10 decembrie 2001 emisă de D.I.M. din Ministerul Justiţiei, potrivit căreia „autorul reclamantului a fost dislocat din comuna Preuteşti, judeţul Suceava, fixându-i-se domiciliul obligatoriu în oraşul Fălticeni, conform Decretului - Lege nr. 83/1949, în urma exproprierii, fiind considerat moşier, deoarece poseda 160 ha teren, din care 50 ha pădure”.
Instanţa de apel a statuat că aceste înscrisuri sunt acte doveditoare, în înţelesul prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, ale calităţii de moştenitor a reclamantului şi, respectiv, ale dreptului de proprietate al autorului său cu privire la o suprafaţă totală de 160 ha teren .
Coroborând menţiunile adresei nr. 218/2001 emisă de D.I.M. din Ministerul Justiţiei cu cele ale testamentului autentificat sub nr. 1593/1927 de Tribunalul Baia şi ale raportului de expertiză efectuat în cauză, instanţa a reţinut că terenul în litigiu, în suprafaţă de 1ha, situat în punctul „La biserică”, provine de autorul reclamantului, făcând parte din cele 33 ha teren care au existat în jurul conacului boieresc.
Instanţa a reţinut, totodată, că pentru acest teren reclamantului nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legilor fondului funciar, nefiind înscris în titlurile de proprietate nr. 2209 şi nr. 2243/2003, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moştenitor al tatălui său pentru o suprafaţă totală de 50 ha teren, astfel cum a observat şi instanţa de recurs şi cum s-a constatat prin raportul de expertiză întocmit în cauză, „aspect reţinut de expert din testamentul bunicii reclamantului şi relatările vecinilor”.
Referitor la acest teren, situat în punctul „L.B.”, instanţa a reţinut că, potrivit concluziilor aceluiaşi raport de expertiză, se identifică cu terenul pentru care s-a eliberat, în procedura Legii nr. 18/1991, titlul de proprietate nr. 2063/2000 în favoarea numitei M.N.
Referitor la acest titlu, instanţa de apel a statuat că a fost eliberat în condiţiile în care M.N. nu apare evidenţiată în registrul agricol al comunei din perioada 1959 - 1962 cu acest teren, iar soţul ei, conform certificatului emis de A.S. Suceava, a fost împroprietărit în anul 1945 cu o suprafaţă de teren de 1 ha teren în moşia A. şi nu în moşia M.
Aşa fiind, instanţa de apel a constatat că reclamantul, în raport de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, este îndreptăţit la restituirea în natură a terenului de 1 ha situat în punctul „L.B.”, teren aflat „de facto” în detenţia pârâtei C. Preuteşti şi de care autorul său a fost deposedat abuziv de stat, în înţelesul dispoziţiilor art. 2 pct. i din Legea nr. 10/2001.
Instanţa a reţinut, totodată, şi că, în raport de cadrul procesual în care se desfăşoară judecata, cel al Legii nr. 10/2001, calitatea procesuală pasivă incumbă doar pârâtei C. Preuteşti, nu şi pârâţilor A.N.R.P., Comisia comunală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Preuteşti şi C.J.S.D.P.P.T. Suceava.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. Preuteşti, invocând incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, pârâta susţine că notificările nr. 154 şi nr. 155/2001 transmise de reclamant în procedura Legii nr. 10/2001, nu au fost soluţionate printr-o decizie administrativă, motivat de faptul că reclamantul nu a depus actele doveditoare în copie legalizată, cerinţe impuse de prevederile acestei legi de reparaţie, procedura Legii nr. 10/2001 fiind astfel încălcată.
Pârâta mai arată că reclamantului, după data formulării notificărilor menţionate, anume în anul 2003, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991 pentru toate suprafeţele de teren solicitate prin notificări, anume pentru o suprafaţă totală de 50 ha teren, atât cât a făcut obiectul exproprierii în temeiul Decretului - Lege nr. 83/1949, în care se include şi suprafaţa de 33 ha teren aferent conacului, în care, la rândul său se include suprafaţa de 1 ha teren în litigiu.
Pârâta susţine că punerea în posesie cu privire la terenurile expropriate din patrimoniul reclamantului nu s-a putut realiza în totalitate pe vechiul amplasament, cu menţiunea că, în considerarea terenului de 1 ha în litigiu, reconstituirea s-a făcut în sola 84, tarlaua 1653, acest teren fiind inclus în suprafaţa totală de 10 ha teren intravilan.
Cât priveşte terenul situat în punctul „L.B.”, pârâta susţine că nu este un teren liber în accepţiunea legii, întrucât a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, pentru acest teren fiind deja emise două titluri de proprietate după cum urmează: pentru o suprafaţă de 0,90 ha, în favoarea numite M.N., şi pentru o suprafaţă de 0,10 ha teren, în favoarea numitului A.I.
Analizând criticile formulate de pârâtă, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:
În drept, prevederile Legii nr. 10/2001 au caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare, inclusiv în raport cu prevederile legilor fondului funciar, Legea nr. 18/1991 şi, respectiv, Legea nr. 167/1997.
Prevederile Legii nr. 10/2001 nu pot fi însă folosite pentru eludarea dispoziţiilor restrictive prevăzute de alte acte normative reparatorii, caz în care, instanţele au a argumenta împrejurările pentru care reţin incidenţa dispozițiilor acestei legi de reparaţie cu privire la raporturile deduse în concret judecăţii.
În consecinţă, învestite cu soluţionarea unor cererii de restituire având ca obiect terenuri preluate de stat, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanţele au a verifica dacă regimul acestor terenuri a fost sau nu reglementat prin dispoziţiile legilor funciare şi, respectiv, dacă, funcţie de caracteristicile terenurilor şi modalitatea concretă de preluare, persoanele interesate pot obţine măsuri reparatorii, în complinirea celor acordate în procedurile legilor funciare, şi în procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001.
În măsura în care, în raport de împrejurările de fapt ale cauzei, se constată că terenul pentru care s-a declanșat procedura Legii nr. 10/2001 nu a făcut obiect al măsurilor reparatorii acordate în baza legilor funciare şi nici nu este exceptat, prin dispoziţiile art. 8, de la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, instanţa are a verifica şi motiva, în concret, soluţia adoptată din perspectiva prevederilor acestei legi de reparaţie.
Anume, instanţa are a stabili condiţiile concrete în care s-a produs deposedarea abuzivă de către stat, în înţelesul prevederilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 (nefiind suficientă indicarea normei prevăzute de lit. i), argumentele pentru care reţine calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului la măsuri reparatorii din perspectiva prevederilor art. 3 şi 4 din lege şi, în fine, considerentele pentru care a optat pentru una din categoriile de măsuri reparatorii dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 1 ale legii.
În speţa supusă analizei, împrejurarea că reclamantul a apelat la procedura Legii nr. 18/1991 pentru a obţine reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile de care autorul său M.D. a fost deposedat de stat prin expropriere, în baza Decretului nr. 83/1949, nu este contestată.
Potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 18/1991, persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum şi al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren trecută în proprietatea statului, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 (de 50 ha), de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9.
Potrivit lucrărilor dosarului, reclamantului M.D.M.A. i-au fost emise în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991, în calitate de moştenitor al lui M.D., două titluri de proprietate: titlul nr. 2209/2003, pentru o suprafaţă de 10 ha teren situat în tarlaua nr. 84 din intravilanul satului Leucuşeşti, comuna Preuteşti şi titlul nr. 2243/2003, pentru o suprafaţă de 40 ha de teren situat în tarlalele nr. 72, 84 şi 87 din extravilanul aceleiaşi localităţi, titluri totalizând o suprafaţă totală de 50 ha de teren, limită impusă prin prevederile art. 39 din Legea nr. 18/1991.
Prin notificarea formulată la data de 11 iunie 2001, înregistrată sub nr. 154 şi 155, reclamantul a solicitat restituirea în natură a unei suprafeţe de 1 ha teren, pretinzând că, pe vechiul amplasament, acest teren are categoria intravilan şi nu agricol, cu menţiunea că, după expropriere, construcţia conac edificată pe acest teren a fost demolată, caz în care pentru acest teren ar fi incidente prevederile a Legii nr. 10/2001.
Împrejurarea că acest teren, pe amplasamentul invocat în notificare, nu se regăseşte evidenţiat în titlurile de proprietate emise în procedura Legii nr. 18/1991, mai sus arătate, astfel cum eronat au reţinut instanţele de fond la judecata în primul ciclu procesual, este în afara oricărui dubiu.
De altminteri, acesta a fost şi motivul care a stat la baza măsurii de casare cu trimitere, dispusă în temeiul art. 314 C. proc. civ., în primul ciclu procesual, instanţa de recurs statuând cu privire obligaţia instanţei de trimitere de a clarifica împrejurările de fapt relative la situaţia terenului care face obiectul notificării formulate în procedura Legii nr. 10/2001.
Totodată, faptul că acest teren, pe amplasamentul invocat de reclamant în notificare, a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, respectiv, că pentru acest teren au fost emise titluri de proprietate unor terţe persoane, care nu sunt părţi în acest litigiu, titluri care nu au fost desfiinţate în cadrul unor proceduri judiciare, este, de asemenea, necontestat.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză acest teren se identifică, parţial, cu suprafaţa de 9000 m.p. situată în intravilanul localităţii şi este deţinut de familia M., caz în care, în raport de menţiunile titlului de proprietate emis numitei M.N., ar rezulta că este situat în tarlaua 67, sola 1769.
Este de observat, că titlul de proprietatea emis numitei M.N. a făcut obiectul judecăţilor finalizate prin pronunţarea sentinţelor civile nr. 1194 din 10 aprilie 1998 şi, respectiv, nr. 1601/2001 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr. 3815/2001 a Tribunalului Suceava
Emiterea unor titluri de proprietate în favoarea unor terţe persoane pe vechiul amplasament al moşiei M. a fost clarificată de expertul R.I., care a arătat în cuprinsul expertizei că terenul în suprafaţă de 33 ha aferent conacului care a aparţinut fostului boier D.M.A.D.M. (fosta moşie M.) a făcut obiectul unor comasări în anul 1954, cu ocazia înfiinţării întreprinderilor agricole de stat, dată la care aceste terenuri au fost atribuite la schimb altor persoane, printre care se regăsesc şi persoanele împroprietărite în baza Legii reformei agrare din 1945 în fosta moşie A.
În atare condiţii, instanţa de trimitere avea a clarifica şi statua dacă reclamantul a obţinut sau nu reconstituirea dreptului de proprietate în considerarea terenului în litigiu în procedura Legii nr. 18/1991, însă pe un alt amplasament din intravilanul localităţii, astfel cum constant s-a apărat pârâtul în proces, respectiv dacă în cele de 50 ha teren reconstituite în limita prevăzută de prevederile art. 39 din Legea nr. 18/1991 se includ şi cele 33 ha preluate de stat din patrimoniul autorului său, D.M., în aplicarea prevederilor Decretului - Lege nr. 83/1949, pentru care însă punerea în posesie, consecinţă a comasărilor de teren efectuate în anul 1954, s-a realizat pe un alt amplasament.
În acest context al analizei este de observat că reclamantul deşi invocă dobândirea terenului de 33 ha aferent conacului de la bunica sa, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, exproprierile în baza Decretului nr. 83/1949 au vizat nu patrimoniul bunicii, ci patrimoniul tatălui său, M.D., născut la data de 9 iulie 1890 (adresa 2558 din 16 mai 2001 emisă de Primăria com. Preuteşti, adresa D.I.M. din Ministerul de Justiţie, copia extras eliberată de D.A.N., certificatul nr. 208 din 8 aprilie 2001 emis de Direcţia Judeţeană Suceava a A.S.).
În măsura în care instanţa de trimitere constată că reclamantul ar fi îndreptăţit la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 1 ha teren intravilan în procedura Legii nr. 10/2001, în complinirea măsurilor reparatorii primite în procedura Legii nr. 18/1991, instanţa de trimitere, în raport de situaţia juridică actuală a terenului indicat în notificare, are a statua, motivat, în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, cu privire la tipul de măsuri reparatorii ce se impun a fi acordate.
Aşa fiind, constatând că instanţa de trimitere nu a stabilit împrejurările de fapt ale cauzei, respectiv, nu a respectat îndrumările statuate prin decizia de casare anterioară, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 şi 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de pârât, a casa decizia şi a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care urmează a se conforma celor statuate în considerentele prezentei decizii.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut, totodată, în aplicarea deciziei în interesul legii nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că instanţele de judecată sunt abilitate să soluţioneze în fond şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a soluţiona notificarea părţii interesate, motiv pentru care nu poate fi primită critica formulată de pârâtă relativă la lipsa dispoziţiei de soluţionare a notificării formulate de reclamant în procedura Legii nr. 10/2001, pentru care nu a justificat întârzierea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. Preuteşti prin P. împotriva deciziei nr. 6 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 181/2013. Civil. Evacuare. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 176/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
