ICCJ. Decizia nr. 1875/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1875/2013
Dosar nr. 65929/3/2011
Şedinţa de la 25 aprilie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin cererea înregisrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia civilă, reclamanţii M.G., E.M., B.A., G.F.J., L.E. şi L.I. au chemat în judecată pârâţii Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerul Apărării Naţionale solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziilor de recalculare a pensiei, emise în baza Legii nr. 119/2010, menţinerea drepturilor de pensie stabilite prin deciziile de pensie emise în baza Legii nr. 164/2001 şi obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia stabilită conform Legii nr. 164/2001 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 precum şi a dobânzilor legale calculată la aceste diferenţe.
Prin sentinţa nr. 1200/2011 din data de 15 septembrie 2011, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti reţinând că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 conform cărora cererile îndreptate împotriva altor pârâţi decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul. Aşa fiind, prima instanţă învestită a reţinut că în cauză, contestaţia nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor terotoriale de pensii ci împotriva Casei de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale drept pentru care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la sediul pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 2467 din data de 14 martie 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Braşov.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Bucureşti a reţinut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu 1 ianuarie 2011 conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.) se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Înalta Curte constatând că în cauză exista un conflict negativ de competenţă în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, a pronunţat regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de contestare a pensiilor recalculate conform dispoziţiilor acestei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, iar în conformitate cu dispoziţiile tezei a II-a a aceluiaşi articol celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Astfel, conform prevederilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 contestaţiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I. erau de competenţa instanţei de la sediul pârâtului, în speţă Tribunalul Bucureşti.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, astfel că suntem în situaţia în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la prevederile unei legi abrogate.
Se constată totodată faptul că cererea de anulare a deciziilor privind recalcularea pensiei a fost introdusă la instanţa de la domiciliul reclamanţilor la data de 11 aprilie 2011, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogării exprese a Legii nr. 19/2000.
În conformitate cu prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adrsează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Prin urmare prin Legea nr. 263/2010 competenţa de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale a fost stabilită în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ. normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare şi ţinând cont de faptul că în ceea ce priveşte normele de procedură, atât Legea nr. 19/2000, cât şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale raportat la C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în momentul în care o lege specială care reglementează un anumit domeniu şi care conţine şi norme de procedură cu privire la competenţă este înlocuită cu o altă lege, din momentul intrării în vigoare a noii legi se aplică prevederile acesteia, competenţa fiind cea stabilită de lege. Prin urmare începând cu data abrogării Legii nr. 19/2000 şi intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 textul art. 7 din Legea nr. 119/2010 va fi interpretat în sensul că face trimitere la norma specială procedurală din noua lege care a înlocuit prevederile abrogate.
Faţă de textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti a apreciat în mod corect situaţia de fapt şi de drept reţinând că în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată atunci acel text trebuie interpretat în sensul că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1865/2013. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 1876/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
