ICCJ. Decizia nr. 2345/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2345/2013
Dosar nr. 17567/271/2011*
Şedinţa din camera de consiliu de la 18 aprilie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1124 din 25 ianuarie 2012 pronunţată de Judecătoria Oradea a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, în cauza având ca obiect plângerea contravenţională formulată de petenta SC R.F. SRL în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Galaţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că la data de 12 august 2011 a fost încheiat procesul verbal contestat, inspectorii I.T.M. Galaţi constatând în urma efectuării unui control la punctul de lucru al SC R.F. SRL din localitatea Costineşti incinta B.T.T., Complex comercial, coafor, săvârşirea a patru fapte contravenţionale, printre care şi primirea la muncă a numitei T.A.C., fără a-i încheia contract individual de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 3197 din 4 decembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Mangalia s-a dispus admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei formulate de petenta SC R.F. SRL, în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru a pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele.
Punctul de lucru nu poate fi „angajator", iar posibila neîndeplinire a obligaţiei de a încheia contracte de muncă nu se putea săvârşi decât la sediul angajatorului, întrucât inacţiunea se săvârşeşte, ca element material al contravenţiei, la locul în care ar fi trebuit să se săvârşească acţiunea, conduită activă, la care legea obligă.
Faţă de cele reţinute, întrucât sediul angajatorului se află în municipiul Oradea, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, art. 158 şi art. 159 pct. 3 C. proc. civ., instanţa a considerat că posibila neîndeplinire a obligaţiei de a încheia contracte de muncă nu poate fi legată decât de sediul angajatorului, situaţie în care s-a dispus admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Examinând conflictul de competenţă teritorială instanţa reţine următoarele:
Contravenţia în raport cu care se dispută competenţa teritorială, este cea prevăzută de art. 276 alin. (1) lit. e) C. mun., şi constă în „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din acelaşi Cod ".
În declinarea reciprocă a cauzei spre soluţionare „locul săvârşirii contravenţiei" statuat de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 în raport cu care se determină instanţa competentă a o soluţiona, a fost stabilit sediul angajatorului deoarece la acel loc se săvârşeşte inacţiunea care constă în neîncheierea contractului de muncă (cum a reţinut Judecătoria Mangalia) şi dimpotrivă punctul de lucru unde s-a desfăşurat controlul inspectorilor I.T.M. Galaţi, adică locul unde au fost identificate persoanele care desfăşurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le încheie contracte de muncă (Judecătoria Oradea).
A stabili locul săvârşirii contravenţiei ca element de determinare a competenţei teritoriale înseamnă a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii ei.
Or, potrivit art. 276 alin. (1) lit. e) C. mun., contravenţia constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, Prin urmare, contravenţia nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condiţiile art. 16 alin. (1) C. mun. ci primirea la muncă, folosirea muncii fără existenţa unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absenţa contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. mun. constă în acţiunea imputată angajatorului, care foloseşte munca neangajată în condiţiile legii, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condiţiilor impuse de lege.
A proceda altfel, înseamnă a deplasa nepermis conţinutul contravenţiei de la folosirea muncii fără contract de muncă, la obligaţia încheierii contractului de muncă, obligaţie care privită în sine nu atrage nicio consecinţă juridică dacă nu are ca rezultat şi folosirea muncii.
De aici rezultă că legiuitorul nu a sancţionat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiţii, şi în consecinţă contravenţia se săvârşeşte ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă.
Reţinând contrariul ar însemna că toate contravenţiile s-ar putea săvârşi doar la sediul angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenţei contractelor de muncă constituie obiectul contravenţiei în litigiu, ci folosirea muncii în absenţa lor, situaţie care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale, indiferent unde este locul de prestare al acestora în afara condiţiilor impuse de lege.
Prin urmare, obiectul contravenţiei nu constă în verificarea condiţiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului cât şi oriunde, ci dacă, persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a realiza condiţia impusă de lege, aceea a existenţei contractului de muncă.
În consecinţă, dat fiind faptul că numita T.A.C. a fost surprinsă la punctul de lucru din Costineşti al angajatorului ca desfăşurând activităţi fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârşirii contravenţiei, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfăşurării muncii tară forme legale aşa cum dispune art. 276 alin. (1) lit. e) C. mun., şi prin urmare competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale statuată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conform art. 20 din C. proc. civ. aparţine Judecătoriei Mangalia, conform art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2341/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2350/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
