ICCJ. Decizia nr. 3206/2013. Civil. Strămutare. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A lI-A CIVILĂ
Decizia nr. 3206/2013
Dosar nr. 2735/1/2013
Şedinţa de la 10 octombrie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin decizia nr. 1608 de la 11 aprilie 2013 pronunţata în Dosar nr. 3742/1/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II -a civilă, a respins cererea de revizuire formulată de I.P. împotriva deciziei nr. 2364 din 8 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, cu motivarea că obiect al unei cereri de revizuire îi poate forma hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii, acesta formulând cerere de revizuire a unei hotărâri pronunţate într-o cale de retractare ce nu a evocat fondul.
Împotriva acestei decizii, I.P. a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea deciziei atacate, invocând drept temei dispoziţiile art. 3172 alin. (1) şi 318 alin. (13) C. proc. civ.
În argumentarea contestaţiei în anulare, contestatorul a învederat că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu pot aduce la îndeplinire instanţele s-au pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unor lucruri cerute, iar hotatârea nr. 1 din 18 martie 2009 luată de Adunarea Generală a R.S. Constanţa este lovita de nulitate absolută.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile de la art. 317 C. proc. civ. (incompetenţă sau vicii vizând procedura citării) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs şi nu in contestaţia în anulare.
Contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin (1) C. proc. civ. nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce în cadrul căii ordinare de atac, deoarece imposibilitatea de a le fi invocat reprezintă condiţie esenţială pentru admiterea contestaţiei în anulare de drept comun.
Articolul 318 C. proc. civ. deschide calea contestaţiei în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale numai dacă se are în vedere o greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite.
Prin urmare, greşelile instanţei care deschid calea contestaţiei în anulare în sensul art. 318 C. proc. civ. sunt greşeli de fapt şi nu de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispoziţiilor legale, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.
Susţinerea privind omisiunea instanţei de examinare a unor motive determinante în soluţionarea pricinii este nefondată, întrucât aceasta a răspuns criticilor formulate, ea neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în motivele invocate, obligaţie pe care instanţa a cărei decizie este atacată şi-a îndeplinit-o.
Ceea ce se sancţionează prin această cale extraodinară de atac este omisiunea cercetării unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate şi răspunsul dat acestora comun. Neînsuşirea motivelor invocate de contestator nu constituie motiv de contestaţie, instanţa fiind îndreptăţită să grupeze argumentele care i-au format convingerea pentru a răspunde la motivele de nelegaiitate prîntr-un considerent comun.
Reţinând că, prin contestaţia formulată, contestatorul a promovat în cauza de faţă tot o cale de retractare la o decizie pronunţată asupra unei alte căi de atac de retractare, nefiind, astfel, îndeplinite condiţiile imperativ prevăzute de art. 317 alin. (12) şi 318 alin. (11) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.P. împotriva deciziei nr. 1608 din 11 aprilie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.P. împotriva deciziei nr. 1608 din 11 aprilie 2013, pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Ptonunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4687/2013. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3215/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
