ICCJ. Decizia nr. 4277/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4277/2013
Dosar nr. 13148/301/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 3 octombrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 2 noiembrie 2011, petenta SC L.M. SRL a solicitat instanţei anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 30 martie 2011, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. SA-C.E.S.T.R.I.N.
În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul verbal menţionat s-a reţinut că, la data de 8 noiembrie 2010, pe autostrada A1, localitatea S., judeţul Vâlcea, autoturismul societăţii ar fi circulat fără a deţine rovinieta valabilă.
În raport de dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, petenta a solicitat să se constate prescrierea executării sancţiunii acordate prin procesul-verbal menţionat, întrucât acesta nu a fost comunicat, de existenţa lui luând cunoştinţă personal, la 17 octombrie 2011.
La termenul din 12 decembrie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi a înaintat dosarul spre competentă soluţionare Judecătoriei Brezoi, ca instanţă de la locul contravenţiei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, la 21 decembrie 2011, care prin sentinţa civilă nr. 1284 din 18 martie 2013, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 Bucureşti, ca instanţă de la sediul petentei.
Prin sentinţa civilă nr. 8811 din 6 iunie 2013, Judecătoria sector 3 Bucureşti, a apreciat la rândul său, că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Brezoi, ca instanţă de la locul săvârşirii contravenţiei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra acestuia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 30 martie 2011, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. SA-C.E.S.T.R.I.N., s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002. S-a menţionat ca loc al săvârşirii contravenţiei autostrada A1, localitatea S., judeţul Vâlcea.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul „Dispoziţii tranzitorii şi finale”: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.”
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel” şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.”
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII diri Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarefce prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013, referitoare la modificarea competenţei în această materie, vor fi aplicabile, conform regulii instituite de art. 725 alin. (2) C. proc. civ., doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competenţă, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 2 noiembrie 2011. Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost autostrada A1, localitatea S., judeţul Vâlcea, care se află în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, aşa încât această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Faţă de cele ce preced, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Brezoi, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4276/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4284/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
