ICCJ. Decizia nr. 4336/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii, obligaţie de a face. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4336/2013
Dosar nr. 72333/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu din 8 octombrie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la data de 12 februarie 2011, contestatorul O.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi intimatul Ministerul Apărării Naţionale, anularea deciziei de recalculare a pensiei din 10 decembrie 2010, emisă de intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale.
Prin sentinţa civilă nr. 18641/F din 17 octombrie 2011, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 4367 din 29 aprilie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în raport de dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se dezînvesti, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi ale S.R.I.) a fost modificată, în sensul că aceasta aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului.
A constatat totodată că, decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 12 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
Învestită astfel a pronunţa regulatorul de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, competenţa de soluţionare a pricinii pentru considerentele ce succed:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcţie de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul mai sus evocat a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispoziţiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competenţa de soluţionare a c ererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanţă al persoanelor îndreptăţite.
Trebuie precizat totodată că, faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ.), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a judeţului Bistriţa-Năsăud, competenţa soluţionării contestaţiei revine Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4335/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4337/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
