ICCJ. Decizia nr. 4335/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4335/2013
Dosar nr. 574/265/2007/a1.1
Şedinţa din camera de consiliu din 8 octombrie 2013
Asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 4550 din 15 noiembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a admis cererea formulată de petentul N.E. prin care s-a solicitat strămutarea judecării procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 574/265/2007/a1 al Tribunalului Bistriţa Năsăud şi a fost strămutată cauza la Tribunalul Suceava, cu păstrarea actelor de procedură întocmite în cauză.
Dosarul a fost trimis Tribunalului Suceava cu adresa din 22 noiembrie 2012, fiind primit la această instanţă la data 3 decembrie 2012 şi s-a fixat termen de judecată la data de 2 aprilie 2013.
La data de 29 martie 2013, recurentul N.E. a formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenţei juridice prin avocat, cerere respinsă de Tribunalul Suceava prin încheierea nr. 191 din 2 aprilie 2013, ca fiind rămasă fără obiect. S-a reţinut că, anterior strămutării, prin încheierea din 11 iulie 2012, Tribunalul Bistriţa Năsăud a admis o cerere formulată de acelaşi petent şi având acelaşi obiect, plata onorariului pentru asigurarea asistenţei juridice prin avocat, fiind desemnat avocat din oficiu care să îl reprezinte pe recurent, împotriva încheierii nr. 191 din 2 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava, recurentul N.E. a formulat cerere de reexaminare.
Prin încheierea din 9 mai 2013, Tribunalul Suceava a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, reţinând în considerente că nu este competent să judece cererea având în vedere că dosarul se află pe rolul Tribunalului;Bistriţa Năsăud.
Prin încheierea nr. 266/R din 5 iunie 2013, Tribunalul Bistriţa Năsăud a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
În motivarea soluţiei de declinare s-a reţinut, în esenţă, că, prin raportare la dispoziţiile art. 13 alin. (3) şi art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, un alt complet al Tribunalului Suceava este competent să soluţioneze cererea de reexaminare îndreptată împotriva unei încheieri pronunţate de aceeaşi instanţă în soluţionarea unei cereri de ajutor public judiciar.
Învestită astfel a pronunţa regulatorul de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili în favoarea Tribunalului Suceava competenţa de soluţionare a cauzei pentru considerentele ce succed:
În speţă, problema juridică dedusă judecăţii prin prezentul conflict de competenţă este aceea derivată din faptul că dosarul în care s-au formulat cereri de ajutor public judiciar şi, ulterior, cerere de reexaminare, a fost strămutat de la instanţa competentă să soluţioneze recursul declarat de pârâtul N.E., respectiv Tribunalul Bistriţa Năsăud, la o altă instanţă, Tribunalul Suceava, cu păstrarea actelor de procedură întocmite în cauză, ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin încheierea nr. 4550 din 15 noiembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Cererea de reexaminare formulată la data de 16 aprilie 2013 de recurentul N.E. împotriva încheierii nr. 191 din 2 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava, ulterioară admiterii cererii de strămutare, este o cerere ce cade în competenţa de soluţionare a instanţei ce judecă cererea principală, recursul, fiind o cerere accesorie, operând astfel implicit prorogarea de competenţă, potrivit dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ.
Pe de altă parte, întrucât referitor la cererea de reexaminare operează prorogarea de competenţă, această situaţie nu se schimbă prin faptul că anterior admiterii cererii de strămutare a fost admisă o cerere de ajutor public judiciar formulată de acelaşi recurent N.E. şi având acelaşi obiect, soluţionată de instanţa competentă material să soluţioneze recursul, Tribunalul Bistriţa Năsăud, ea dăinuind până la soluţionarea cauzei. Este adevărat că, la data la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat cererea de strămutare, nu s-a pronunţat decât asupra soluţionării cererii în limitele investirii instanţei din acea dată, faptul că ulterior s-a formulat o cerere de reexaminare nu face decât să ducă la concluzia că instanţa devenită competentă urmare a strămutării are implicit competenţa de soluţionare a oricărei cereri incidentale sau accesorii acesteia.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa judecării cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4322/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4336/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
